ICCJ. Decizia nr. 843/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 843/2012
Dosar nr. 1157/117/2011
Şedinţa din cameră de consiliu de la 9 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul Sindicatul Libertatea Căi Ferate, în numele mebrului de sindicat D.M., în contradictoriu cu pârâta SC E.C.F.R. SA a solicitat obligarea pârâtei la plata unui salariu suplimentar pentru anii 2007, 2008 şi 2009, prima de Paşte pentru anul 2009 echivalentă unui salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, premiul pentru Ziua SC E.C.F.R. SA pentru anul 2008 şi diferenţa neîncasată pentru anul 2007, la nivelul clasei I de salarizare, contravaloarea tichetelor de masă neacordate pentru perioada februarie - decembrie 2009, ianuarie-septembrie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 702 din 10 februarie 2011, Tribunalul Cluj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pe motiv că membrul de sindicat domiciliază în judeţul Alba.
La rândul său, Tribunalul Alba, prin sentinţa civilă nr. 5181 din 27 octombrie 2011, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, raportat la dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii, sediul sindicatului este în municipiul Cluj Napoca.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, cauza a fost transmisă Înaltei Curţi pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Legal învestită, faţă de dispoziţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Cererea ce a învestit instanţa de judecată a fost formulată de către Sindicatul Libertatea Căi Ferate, în valorificarea unor drepturi salariale aparţinând unui membru de sindicat.
Declinarea reciprocă de competenţă a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca raportat la sediul/ domiciliul acestora să se stabilească şi competenţa teritorială, conform art. 284 alin. (2) C. muncii.
Această dispută jurisdicţională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoştea organizaţiilor sindicale posibilitatea de a formula acţiuni în justiţie în numele şi interesul membrilor lor (în valorificarea aşadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor.
Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant şi aceea de reclamant, care a fost tranşată însă, prin noua lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a abrogat printre altele, şi Legea nr. 54/2003).
Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, atribuţii în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor.
De asemenea, se statuează expres (alin. (3) al art. 28) că în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.
Aşadar, în determinarea competenţei teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaşte calitatea nu doar de a acţiona (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ţine seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului - reclamant.
Cum în speţă, sediul sindicatului se află în circumscripţia Tribunalului Cluj, în favoarea acestei instanţe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competenţa de soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 838/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 844/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
