ICCJ. Decizia nr. 1017/2013. Civil. Acţiune în constatare. Revizuire - Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1017/2013
Dosar nr. 4739/1/2012
Şedinţa publică de la 12 martie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3113 din 7 iunie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Sentinţei nr. 130 din 3 noiembrie 2011 şi a încheierii din 27 octombrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a modificat în tot sentinţa recurată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanţii G.G. şi G.L. ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire G.G. şi G.L. în temeiul art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. revizuenţii enumeră şi prezintă reglementările cuprinse în art. 129 alin. (1), art. 137 alin. (1) şi art. 315 alin. (1) C. proc. civ., arătând că prin decizia atacată în prezenta cale de retractare instanţa a rediscutat şi soluţionat pentru a doua oară aceleaşi excepţii analizate deja, cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 1146 din 16 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
În cadrul motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuenţii invocă încălcarea de către instanţa ce a pronunţat decizia a cărei anulare se solicită - pretins potrivnică - a puterii lucrului judecat, această hotărâre reprezentând un recurs deghizat faţă de prima hotărâre pronunţată în recurs.
Precizează revizuenţii că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a unei cereri de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., dat fiind că hotărârile potrivnice sunt pronunţate de instanţa de recurs, în dosare diferite, că există identitate de părţi, obiect şi cauză, că în cea de-a doua cauză nu s-a invocat excepţia puterii de lucru judecat.
Cererea de revizuire este nefondată.
Cele două decizii pretins potrivnice, respectiv Decizia nr. 1146 din 16 martie 2011 şi Decizia nr. 3113 din 7 iunie 2012 sunt pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în aceeaşi pricină dar în cicluri procesuale diferite.
Astfel, prin Decizia nr. 1146 din 16 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a finalizat primul ciclu procesual instanţa a admis recursul reclamanţilor G.G. şi G.L. împotriva Sentinţei nr. 104 din 22 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, constatând încălcarea principiilor contradictorialităţii, al disponibilităţii şi al dreptului la apărare şi faptul că excepţia autorităţii de lucru judecat s-a soluţionat prin raportare la un alt obiect al cererii de chemare în judecată.
Prin cea de-a doua decizie, ce se solicită a fi revizuită, s-a soluţionat recursul în cel de-al doilea ciclu procesual, în aceeaşi cauză.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este motiv de revizuire, atunci când prin hotărâri potrivnice date de aceeaşi instanţă sau de instanţe diferite în grad, s-a soluţionat acelaşi raport juridic, urmărindu-se astfel a se apăra principiul autorităţii de lucru judecat.
Rezultă din textul de lege enunţat că, revizuirea poate fi admisă în acest caz numai atunci când, prin hotărâri definitive s-au creat situaţii contradictorii soluţionându-se în procese diferite acelaşi raport juridic în faţa aceloraşi instanţe ori instanţe diferite, finalitatea acestui caz de revizuire fiind aceea de a se remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat.
În cauză instanţa de recurs în al doilea ciclu procesual a avut a se pronunţa asupra legalităţii unei decizii pronunţată în limitele stabilite de instanţa de casare, neputându-i-se reproşa în calea de retractare că a analizat probleme intrate în puterea de lucru judecat, această aserţiune neavând suport raportat la efectele casării unei hotărâri judecătoreşti.
Or, aşa cum s-a arătat, hotărârile pretins potrivnice s-au pronunţat în cadrul aceluiaşi proces, dar în cicluri procesuale diferite, nefiind aşadar îndeplinită una dintre condiţiile cererii reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de G.G. şi G.L. împotriva Deciziei nr. 3113 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 martie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 109/2013. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 104/2013. Civil → |
---|