ICCJ. Decizia nr. 1165/2013. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 1165/2013
Dosar nr. 4957/1/2012
Şedinţa publică din 19 martie 2013
Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3143 din 12 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a admis recursul declarat de reclamanţii S.I.C., S.M. şi S.M.P. împotriva deciziei nr. 96/2011 din 21 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba-lulia, secţia a ll-a civilă, pe care a modificat-o şi în consecinţă: a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei comerciale nr. 470/C din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Sibiu, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamanţii S.I.C., S.M. şi S.M.P. împotriva pârâtei Banca C. SA Bucureşti, oe care a obligat-o la plata echivalentului în RON la data plăţii a sumei de 43.321,60 euro cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut în esenţă că hotărârile pronunţate de instanţele de fond încalcă dispoziţiile art. 969 C. civ., denaturând înţelesul clauzei prevăzute la art. 21.3 din contractul de împrumut prin care banca se obliga la încheierea contractului de asigurare de viaţă pentru împrumutat, obligaţie pe care nu şi-a respectat-o. De asemenea, a reţinut că prin interpretarea dată clauzei de la art. 21.3 de instanţele devolutive, în sensul că. atât împrumutatul, cât şi coplătitorul ar fi cunoscut şi acceptat circulara băncii din 2006, respectiv încheierea contractului de asigurare de viaţă numai cu coplătitorul, se denaturează până la anulare, înţelesul clar al clauzei, înlocuind practic conţinutul acesteia cu o ipoteză străină de înţelegerea părţilor.
Împotriva deciziei nr. 3143 din 12 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă în Dosarul nr. 983/85/2010, Banca C. SA Bucureşti a formulat cerere de revizuire întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta a suslinut că decizia atacată este contrară sen.inţei civile nr. 4098 din 3 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Sibiu, secţia civilă în Dosarul nr. 7576/306/2009, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, susţinând că ambele au fost pronunţate referitor la aceeaşi situaţie de fapt analizată pe fondul cauzei, astfel că se încadrează în prevederile normei legale indicate, soluţionându-se diferit acelaşi raport juridic de către două instanţe diferite.
Analizând cererea de revizuire, în raport de temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de aceleaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceleaşi calităţi procesuale.
Raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Condiţiile anterior menţionate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe ducând ia respingerea cererii de revizuire.
În speţă, prin prisma acestui motiv de revizuire, Banca C. SA Bucureşti a invocat contrarietatea deciziei nr. 3143 din 12 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă în Dosarul nr. 983/85/2010 în raport de sentinţa civilă nr. 4098 din 3 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Sibiu, secţia civilă în Dosarul nr 7576/306/2009.
Verificând cele două hotărâri evocate de revizuentă, Înalta Curte constată că hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv decizia nr. 3143 din 12 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 983/85/2010 a fost pronunţată într-un litigiu având ca obiect cererea reclamanţilor S.M., S.M.P. şi S.I.C. privind obligarea pârâtei Banca C. SA Bucureşti la plata contravalorii în RON a sumei de 43.321,60 euro, respectiv 178.212,06 RON, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării de către Banca C. SA a obligaţiilor asumate prin art. 21.3 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice din 11 ianuarie 2008, în timp ce sentinţa civilă nr. 4098 din 3 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Sibiu, secţia civilă în Dosarul nr. 7576/306/2009, pretins contradictorie, a fost dată într-o cauză având ca obiect plângerea contravenţională formulată de petenta Banca C. SA Bucureşti în contradictoriu cu intimatul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor privind anularea procesului-verbal de contravenţie din 15 iunie 2009 prin care s-a dispus amendarea sa pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 7 lit. c) din O.G. nr. 21/1992.
În raport de cele anterior evocate, se reţine că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele textului legal invocat având în vedere că soluţiile pretins contradictorii pronunţate în dosare diferite, au fost date în litigii purtate între aite părţi, cu obiect şi cauze diferite.
Prin urmare, Înalta Curte constată că cele două hotărâri pretins potrivnice nu sunt contractorii, nefiind imposibil de aducere la îndeplinire pe calea executării silite, cererea de revizuire fiind nefondată atât din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cât şi în raport de raţiunea avută în vedere de legiuitor la edictarea textului legal.
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., întrucât revizuenta Banca C. SA Bucureşti a căzut în pretenţii, va fi obligată la plata de cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor S.I.C., S.M. şi S.M.P..
Având în vedere că intimaţii au făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală, depunând la dosar chitanţa de plată a onorariului avocatului ales, Înalta Curte în temeiul art. 274 alin. (1) şi 277 C. proc. civ. va obliga revizuenta în favoarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.412,85 RON.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Banca C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 3143 din 12 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 983/85/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Banca C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 3143 din 12 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 983/85/2010.
Obligă revizuenta Banca C. SA Bucureşti să le achite intimaţilor S.I.C., S.M. şi S.M.P. suma de 5.412,85 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 116/2013. Civil. Suspendare provizorie a... | ICCJ. Decizia nr. 117/2013. Civil. Conflict de muncă. Revizuire... → |
|---|
