ICCJ. Decizia nr. 139/2013. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanta SC O.M.V.P. SA prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași a chemat în judecată pe pârâtul G.I., solicitând restabilirea situației anterioare executării silite realizate în dosarul de executare și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.724 lei actualizată la data plății.
Prin sentința civilă nr. 766 din 7 aprilie 2010, Tribunalul Iași, în temeiul dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Iași și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
Prin decizia civilă nr. 265 din 28 mai 2010 a Curții de Apel Iași s-a respins recursul formulat de SC O.M.V.P. SA București împotriva sentinței civile nr. 766 din 7 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință ce a fost menținută.
Prin sentința civilă nr. 12364 din 20 septembrie 2010 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Prin sentința civilă nr. 11785 din 17 iunie 2011, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția litigii de muncă.
Tribunalul Iași, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 2629/2012 din 24 octombrie 2012 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
în susținerea acestei soluții s-a reținut, în esență că cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ține de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului și făcând aplicarea prevederilor art. 3733alin. (2) C. proc. civ. conform cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în cauza competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sector 1 București.
S-a mai reținut că prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012 dată în recurs în interesul legii, s-a statuat, cu titlu obligatoriu, că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4042alin. (3) C. proc. civ. instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria, iar hotărârea judecătorească pronunțată este supusă căii de atac a recursului.
Astfel fiind având în vedere și caracterul obligatoriu al deciziei în interesul legii precum și faptul că aceleași argumente au fost avute în vedere și prin sentința 766 din 7 aprilie 2010, prin care Tribunalul s-a mai pronunțat o dată asupra competenței sale materiale, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 fiind instanța de executare.
înalta Curte constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Art. 4042alin. (1) C. proc. civ. stabilește că, atunci când instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării. Alin. 2 reglementează situația în care instanța care a desființat hotărârea executată' și a dispus rejudecarea în fond a procesului, dar nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, stabilind că această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul. In sfârșit, alin. (3) al art. 4042C. proc. civ. prevede că, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.
în cauză, repunerea în situația anterioară a fost solicitată în condițiile art. 4042alin. (3) C. proc. civ.
Titlul în baza căruia a fost făcută executarea și care, ulterior, a fost desființat este o hotărâre judecătorească dată în materia cont!ielelor de muncă.
Obiectul executării silite l-a constituit o sumă de bani constând în drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale aferente perioadei decembrie 2004 - aprilie 2007 corespunzătoare sărbătorilor de Paști și Crăciun, conform dispozițiilor art. 168 alin. (1) din contractul colectiv de muncă, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
De vreme ce restabilirea situației anterioare executării a fost cerută pe cale principală, raportul juridic dedus judecății nu a păstrat natura aceluia în baza căruia s-a emis titlul executoriu. Pretenția concretă a reclamantului în cererea de repunere în situația anterioară, adică obiectul cererii îl constituie o sumă de bani care nu mai are ca temei drepturile sau obligațiile salariale ale părților. Instanța este sesizată cu analiza unui raport juridic nou, de sine stătător, respectiv acela la baza căruia stă executarea unui titlu desființat și care nu împrumută nimic din particularitățile raportului juridic ce a format obiectul litigiului finalizat prin titlul executoriu desființat.
Pe de altă parte, deși temeiul cererii de repunere în situația anterioară îl constituie executarea unui titlu desființat, cerere formulată potrivit art. 4042alin. (3) C. proc. civ., aceasta nu vizează analiza executării însăși în așa fel încât, în lipsa unui text care să dea în competența instanței de executare întoarcerea executării, să fie sesizată judecătoria în circumscripția căreia s-a făcut executarea, așa cum prevede art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Față de cele ce preced, în speță, sintagma "instanța judecătorească competentă potrivit legii" cuprinsă în art. 4042alin. (3) C. proc. civ. trebuie înțeleasă în sensul că are în vedere instanța a cărei competență materială de primă instanță se determină în funcție de criteriul valorii obiectului cererii de chemare în judecată.
în temeiul acestui criteriu, în raport de dispozițiile art. 1 raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competența materială de soluționare în primă instanță a cererii de restituire a sumei de 3.724 lei actualizată la data plății aparține judecătoriei.
Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ. înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, căreia i s-a trimis dosarul pentru continuarea judecății.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 138/2013. Civil → |
|---|
