ICCJ. Decizia nr. 1441/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1441/2013
Dosar nr. 3713/108/2011
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Sentinţa comercială nr. 1377 din 21 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 3713/108/2011 s-a admis acţiunea exercitată de reclamantul SC M.F. SRL în contradictoriu cu pârâtul SC A.B. SRL s-a rezoluţionat promisiunea bilaterală încheiată între părţi la 15 mai 2008, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 200.000 euro sau echivalatul în RON al acesteia, la cursul B.N.R. din data plăţii şi suma de 16.508,75 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâta SC A.B. SRL solicitând admiterea apelului şi, în principal, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată în ambele instanţe.
De asemenea a solicitat suspendarea executării vremelnice a sentinţei apelate, în baza art. 280 alin. (1) C. proc. civ., până la momentul soluţionării apelului.
Curtea s-a pronunţat asupra cererii de suspendare a executării vremelnice a sentinţei apelate prin încheierea de şedinţă din 13 februarie 2012, în sensul că a admis cererea şi a dispus suspendarea executării Sentinţei comerciale nr. 1377 din 21 septembrie 2011, pronunţată în Dosar nr. 3713/108/2011 al Tribunalului Arad până la soluţionarea apelului formulat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Prin Decizia civilă nr. 65 din 12 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, s-a respins apelul declarat de pârâta SC A.B. SRL împotriva Sentinţei comerciale nr. 1377 din 21 septembrie 2011.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut în principal că în speţă nu se poate reţine decât că sunt două raporturi juridice distincte şi a două acte având naturi juridice diferite: contractul încheiat între SC M.F. SRL şi SC T.C. SRL este un contract de vânzare-cumpărare având drept obiect vânzarea componentelor unei hale de către SC M.F. SRL şi promisiunea bilaterală încheiată de către SC M.F. SRL cu apelanta, care are drept obiect încheierea în viitor a unui contract.
Împotriva Deciziei civile nr. 65/2012 din 12 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a declarat recurs SC A.B. SRL invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. în sensul că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 969 alin. (1) C. civ., 1020 - 1021, 970 alin. (1), (2), 977, 948 pct. 3 şi 4, 1004, 1011, 1012, 1014, 1204 C. civ.
În esenţă recurenta critică decizia recurată arătând că instanţa de apel nu a răspuns tuturor criticilor principale, nu a ţinut cont de toate raporturile contractuale existente în speţă, contractul a cărui rezoluţiune s-a solicitat şi dispus găsindu-se (sub aspectul drepturilor şi obligaţiilor ce le-a dat naştere) într-o conexiune inseraparabilă cu drepturile şi obligaţiile izvorâte din alt contract, făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 1020 - 1021 C. civ. Recurenta mai arată că în nicio manieră legală nu s-ar fi putut dispune rezoluţiunea contractului în discuţie deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile pentru incidenţa acestei sancţiuni civile.
Intimata SC M.F. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi pe cale de consecinţă păstrarea în tot a hotărârii atacate, obligarea SC A.B. SRL la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile recurentei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin cererea introductivă reclamanta (intimata) a solicitat rezoluţiunea promisiunii bilaterale încheiată la 15 mai 2008 motivată de faptul că pârâta (recurenta) nu şi-a îndeplinit obligaţia până la 20 decembrie 2008 de a face cunoscut data la care urma să se încheie contractul de execuţie şi obligaţia de a semna contractul de execuţie până la 31 decembrie 2008.
Este adevărat că între părţile litigante s-a încheiat promisiunea bilaterală la 15 mai 2008 prin care promitentul executant (intimata) al lucrărilor descrise în anexa nr. 1 a promis să execute beneficiarului (recurentei) întreaga lucrare, caracteristicile tehnice stipulate în anexa nr. 1 urmând ca la data semnării contractului de execuţie de comun acord cu beneficiarul să fie revizuit devizul ofertă prin compararea preţurilor la materialele de bază (beton, fier beton, etc.) raportat la data ofertei din luna martie a anului 2008 cu data semnării contractului de execuţie.
Potrivit doctrinei juridice pentru a se putea introduce o cerere în rezoluţiune trebuie să existe o neexecutare totală sau parţială a obligaţiei şi aceasta să fie imputabilă debitorului.
În acelaşi sens sunt şi prevederile legale ale art. 1020 din C. civ. care dispun că acţiunea în rezoluţiune aparţine exclusiv numai părţii care într-un raport reciproc şi-a executat obligaţia sau este gata să o execute.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă cu certitudine că recurenta în calitate de beneficiar al lucrărilor potrivit promisiunii bilaterale din 15 mai 2008 nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile asumate.
Din cuprinsul promisiunii bilaterale din 15 mai 2008 rezultă că aceasta are ca fundament şi se sprijină pe un act anterior, respectiv, devizul de plată din 24 martie 2008.
Acest deviz a fost succedat de o ofertă din data de 18 aprilie 2008, însă aceasta a fost acceptată de către SC T.C. SRL.
Este de reţinut că din conţinutul celor două oferte (deşi sunt semnate de persoane diferite) rezultă că există identitate între componentele/materialele descrise şi enumerate în cele două înscrisuri (standarde şi încărcări de calcul, încărcări stabilite pe planşeul mezaninului - birouri şi depozit, încărcări ale podului rulant - producţie, descrierea clădirii, specificaţiile structurii, specificaţii închideri, jgheaburi burlane, materiale de finisaj, accesorii).
Într-o altă exprimare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că faţă de conţinutul înscrisurilor concretizate în cele două oferte, instanţa de apel nu a analizat critica/afirmaţia apelantei în sensul că hala metalică a figurat (descrisă, desenată atât în cadrul devizului ofertă din 24 martie 2008 cât şi a a ofertei datând din 18 aprilie 2008).
Prin urmare, procedând în acest mod instanţa de apel a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care impune instanţelor de judecată să se pronunţe motivat asupra cererilor formulate de părţi, pentru a da posibilitatea instanţei de judecată superioară să exercite controlul judiciar, în condiţiile în care este promovată calea de atac.
Aşadar nemotivarea instanţei de apel referitoare la susţinerea apelantei în sensul că hala metalică descrisă în devizul ofertă din 24 martie 2008 este una şi aceeaşi cu hala descrisă în oferta din 18 aprilie 2008, echivalează cu situaţia în care instanţa nu şi-a spus părerea
în problema litigioasă cu care a fost sesizată, neintrând în cercetarea fondului şi în consecinţă Înalta Curte este în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar.
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă cu recomandarea de a stabili în funcţie de situaţia de fapt raportul juridic dedus judecăţii şi de a stabili dacă în realitate aceeaşi hală este descrisă în cele două oferte şi consecinţa juridică a acestui aspect.
În conformitate cu art. 315 alin. (3) C. proc. civ. după casare, instanţa va judeca din nou ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC A.B. SRL împotriva Deciziei civile nr. 65/2012 din 12 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1449/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1435/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
