ICCJ. Decizia nr. 1505/2013. Civil. Suspendare executare silită. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1505/2013
Dosar nr. 5791/3/2010
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 14146 din 15 octombrie 2012 a admis în parte acţiunea reclamantei D.E. şi a obligat pârâta SC P.B. SA cu sediul ales în Bucureşti, la plata sumei de 544.662,72 RON reprezentând valoarea de răscumpărare a unui număr de 336 de acţiuni deţinute de reclamantă la societatea pârâtă.
Prin apelul înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 10 decembrie 2012, apelanta pârâtă SC P.B. SA în temeiul art. 280 alin. (1) C. proc. civ. a solicitat şi suspendarea executării hotărârii apelate până la soluţionarea apelului.
Pârâta a justificat măsura urgenţei executării silite prin aceea că i s-ar crea un prejudiciu, întrucât instanţa de fond a pronunţat o hotărâre în baza unui algoritm de calcul impropriu procedurii reglementate de art. 134 din Legea nr. 34/1990, republicată, aprecierile instanţei şi modalitatea de calcul fiind nelegale şi că în speţă, executarea silită începută împotriva sa poate aduce grave şi iremediabile perturbări activităţii economice, creanţa conţinută în titlul executoriu asigurând nivelul de lichidităţi necesar plăţii salariilor şi a utilităţilor lunare, astfel că indisponibilizarea unei astfel de sume în cadrul executării silite iniţiate de către reclamantă este de natură a crea un prejudiciu grav şi iminent, putând conduce la insolvenţa societăţii, iar întoarcerea executării în cazul admiterii apelului ar fi greu de obţinut avându-se în vedere faptul că reclamanta este o persoană fizică.
Intimata reclamantă D.E. a depus întâmpinare în combaterea celor susţinute de apelantă în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării arătând că de mai bine de 2 ani apelanta parcurge o situaţie financiară în regres ca urmare a unei proaste administrări din partea organelor de conducere, în dorinţa fraudării creditorilor.
Ulterior comunicării sentinţei civile care face obiectul apelului pârâtei, reclamanta s-a adresat B.E.J. D.D.C. pentru începerea executării silite, conform art. 278 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la art. 7208 C. proc. civ., astfel că executorul judecătoresc a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti cererea de încuviinţare a executării silite a dispoziţiilor titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 14146 din 15 octombrie 2012, fiind stabilit un prim termen pentru soluţionarea acesteia la data de 12 decembrie 2012, conform Extrasului de pe Portalul instanţelor de judecată ataşat cererii sale.
Prin Încheierea de şedinţă din 11 decembrie 2012 pronunţată în Dosar nr. 8873/2/2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petenta SC P.B. SA prin care a cerut suspendarea provizorie a executării Sentinţei civile nr. 14146 din 15 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Prin Încheierea de şedinţă din 23 ianuarie 2013 pronunţată în Dosar nr. 5791/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins cererea formulată de apelanta pârâtă SC P.B. SA, sediul ales în Bucureşti, prin care a solicitat suspendarea executării silite a Sentinţei civile nr. 14146 din 15 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, până la soluţionarea apelului declarat în cauză, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D.E., ca nefondată.
Pentru a pronunţa Încheierea de şedinţă din 23 ianuarie 2013 în Dosar nr. 5791/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a reţinut următoarele:
Conform art. 280 alin. (1) - (4) C. proc. civ., "cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul fie deosebit în tot cursul instanţei de apel", care se va judeca cu aplicarea dispoziţiilor art. 403 alin. (3) din acelaşi cod, cu darea unei cauţiuni.
În ceea ce priveşte cauţiunea ce se impune a fi depusă în cauză, în raport de art. 403 C. proc. civ., instanţa a reţinut că apelanta pârâtă a depus o cauţiune de 10% în cuantum de 54.466 RON în Dosarul nr. 8873/2/2012 ce a avut ca obiect suspendarea provizorie a executării, conform recipisei de consemnare din 6 decembrie 2012 aflată în original la casa de valori a instanţei şi că faţă de dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ. teza finală nu se mai impune achitarea unei sume suplimentare cu acest titlu.
Având în vedere aceste dispoziţii legale care condiţionează posibilitatea debitorului de a solicita suspendarea executării de plata cauţiunii a cărei finalitate este aceea de a servi la acoperirea eventualelor daune cauzate creditorului, ca urmare a întârzierii executării, instanţa a apreciat că suma achitată deja cu titlu de cauţiune şi consemnată la dispoziţia instanţei este legal stabilită şi pentru prezenta cerere de suspendare.
Totodată, instanţa a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă susţinerile făcute de apelanta pârâtă în sensul că indisponibilizarea sumei în cadrul executării silite iniţiate de intimata reclamantă este de natură a crea un prejudiciu grav şi iminent, putând conduce la insolvenţa societăţii, iar din situaţiile financiare depuse la 31 decembrie 2011 privind această societate a rezultat că aceasta a înregistrat o cifră de afaceri netă de 20.180.807 RON şi un profit net de 261.974 RON.
Faţă de această situaţie, instanţa a concluzionat că nu se poate reţine nici susţinerea în sensul că, prin începerea procedurii de executare silită s-ar paraliza întreaga activitate a societăţii sau că ar afecta dreptul salariaţilor neavând asigurat nivelul de lichidităţi necesar plăţii salariaţilor şi al utilităţilor lunar şi că titlul executoriu al intimatei pârâte îl constituie o hotărâre judecătorească care este executorie conform art. 7208 C. proc. civ., care trebuie pusă în executare în temeiul art. 373 C. proc. civ.
Împotriva Încheierii din 23 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a declarat recurs pârâta SC P.B. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea încheierii şi admiterea cererii sale.
În criticile formulate recurenta a susţinut în esenţă următoarele:
- În mod greşit a reţinut instanţa din interpretarea situaţiilor financiare aflate la dosar că sumele de bani aflate în conturile sale sunt suficiente pentru plata salariilor şi acoperirea cheltuielilor societăţii în condiţiile în care la data sesizării băncii cu cererea de înfiinţare a popririi, potrivit art. 457 alin. (2) C. proc. civ., sumele existente şi cele provenite din încasări viitoare sunt indisponibilizate pe această perioadă a suspendării, iar bunurile mobile sunt sechestrate, societatea sa nemaiputând să încheie acte de dispoziţie cu privire la acestea.
- Că instanţa de apel i-a încuviinţat cererea de refacere a raportului de expertiză evaluatorie a acţiunilor deţinute de reclamantă, sens în care expertul a apreciat că la fond nu a fost stabilită corect valoarea acţiunilor deţinute de aceasta în raport de dispoziţiile legale în materie.
- De asemenea cifrele de afaceri pe care reclamanta susţine că le realizează societatea sa nu sunt reale, întrucât nu ţin cont de creditele contractate de societatea sa de la bănci.
Mai mult decât atât, societatea sa prestează servicii de proiectare la autorităţile publice, participând la licitaţii publice astfel că are obligaţia de a prezenta scrisori de garanţie bancară în vederea încheierii contractelor cu aceste instituţii, făcându-se de fiecare dată o analiză a situaţiei financiar-economice a societăţii sale, astfel că înfiinţarea popririi asupra conturilor bancare i-ar crea prejudicii materiale ce ar putea duce la intrarea în faliment.
Intimata reclamantă D.E. prin întâmpinarea înregistrată la 2 aprilie 2013, a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs, în raport de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia şi să se constate nulitatea cererii de recurs, iar pe fond a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Examinând în primul rând excepţia nulităţii cererii de recurs, în raport de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepţie invocată de către intimata D.E., prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază ca nefondată, constatând că, criticile formulate în recurs se subsumează art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile recurentei pârâte SC P.B. SA Bucureşti, vizând nelegalitatea Încheierii din 23 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosar nr. 5791/3/2010 prin care s-a respins cererea privind suspendarea executării Sentinţei civile nr. 14146 din 15 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sunt nefondate.
În cauză, se constată că în mod corect nu s-a justificat necesitatea luării măsuri suspendării executării sentinţei instanţei de fond, întrucât susţinerile petentei nu sunt de natură a constitui un motiv considerat de lege ca fiind excepţional, care să permită aplicarea dispoziţiilor art. 280 alin. (4) C. proc. civ.
În susţinerea cererii de suspendare executare, petenta a invocat faptul că prin blocarea conturilor sunt împiedicaţi să-şi deruleze contractele încheiate, aducându-le prejudicii financiare şi de imagine atât societăţii, cât şi clienţilor, ce pot conduce la insolvenţa societăţii, motive ce, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, nu au fost probate în niciun fel de către petentă pentru a susţine prejudiciul care s-ar produce prin executarea silită.
Astfel, din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă dezechilibrul pe care l-ar putea suferi societatea în condiţiile în care s-ar trece la executarea silită, în sensul că indisponibilizarea sumelor din conturile sale ar fi de natură a crea un prejudiciu grav şi iminent, care să conducă la insolvenţa societăţii.
Pe de altă parte, măsura suspendării executării unei hotărâri constituie un atribut exclusiv al instanţei de judecată, ce poate fi dispusă ca o măsură de protecţie ori de câte ori instanţa sesizată apreciază că prin executarea silită s-ar crea părţii prejudicii grave, iremediabile sau dificil de remediat, şi nu o dispoziţie imperativă care să impună luarea unei asemenea măsuri, în condiţiile în care hotărârile date în materie comercială sunt executorii, potrivit dispoziţiilor art. 7208 C. proc. civ.
Or, instanţa de apel nu a putut să reţină eventualul prejudiciu ce ar fi fost realizat prin punerea în executare a sentinţei, atâta timp cât din situaţiile financiare depuse de petentă rezultă că activitatea societăţii este una profitabilă.
Pentru ca instanţa să dispună suspendarea executării silite a unei sentinţe în cadrul căii de atac a apelului, este necesar ca partea interesată pentru a obţine o asemenea măsură să facă dovada unui pericol iminent care nu ar putea fi înlăturat, iar, o eventuală întoarcere a executării silite să fie practic imposibil de realizat.
În cauză, recurenta petentă nu a făcut dovada existenţei unor motive temeinice, fapt pentru care Înalta Curte constată că în mod corect şi judicios s-a respins cererea de suspendare a executării silite a Sentinţei civile nr. 14146 din 15 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Aşa fiind, reţinând corecta aplicare şi interpretare a art. 280 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că motivele invocate în susţinerea cererii de suspendare a executării nu sunt de natură a justifica măsura suspendării, va respinge recursul declarat de pârâta SC P.B. SA Bucureşti împotriva Încheierii din 23 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosar nr. 5791/3/2010, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata D.E.
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.B. SA Bucureşti împotriva Încheierii din 23 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în Dosar nr. 5791/3/2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1504/2013. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1507/2013. Civil. Reziliere contract.... → |
|---|
