ICCJ. Decizia nr. 1550/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1550/2013
Dosar nr. 12581/3/2008
Şedinţa publică din 21 martie 2013
Prin Sentinţa civilă nr. 1100 din 14 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă contestaţia promovată de reclamanţii Ş.K.M.E. şi K.O.L. în contradictoriu cu pârâţii SC T.C. SA şi Autoritatea Naţională pentru Valorificarea Activelor Statului, a fost anulată Decizia nr. 17 din 14 februarie 2008 emisă de AVAS şi s-a dispus restituirea în natură, către reclamanţi, a imobilului compus din teren şi construcţii ce nu au destinaţia de locuinţă, situat în Târgu - Mureş, str. C.V. nr. 17-19, aflat în posesia SC T.C. SA Târgu Mureş.
Analizând probele administrate pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că întregul imobil situat în Târgu Mureş str. C.V., nr. 17-19, a fost întabulat pe numele autorilor K.A., K.O. şi V.R. în Cartea Funciară nr. 7689 Tg. Mureş, fiind preluat abuziv de către Statul Român, prin Decretul de naţionalizare nr. 92/1950, de la autoarea contestatorilor, V.R.
Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, în sensul acestei legi, prin „imobile preluate în mod abuziv se înţelege: imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, precum şi prin alte acte normative de naţionalizare”, astfel că imobilul preluat de la autoarea V.R. se înscrie printre imobilele preluate abuziv, pentru care se pot lua măsuri reparatorii potrivit acestei legi speciale.
Din actele de stare civilă şi Certificatul de moştenitor nr. 101 din 12 noiembrie 2001, tribunalul a reţinut că solicitanţii Ş.K.M.E. şi K.O.L. au dovedit calitatea de moştenitori ai autoarei V.R., căsătorită K., decedată la 5 noiembrie 1965, de la care s-au preluat imobilele, având astfel, calitatea de „persoane îndreptăţite” să beneficieze de măsurile reparatorii potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Privind măsurile reparatorii luate după anul 1990, tribunalul a reţinut că prin Procesul-verbal nr. 80599/1996 din 15 aprilie 1997, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 de la Primăria Tg. Mureş a respins cererea reclamanţilor Ş.K.M.E. şi K.O.L., formulată prin mandatarul L.Ş., prin care solicitau restituirea aceluiaşi imobil din str. C.V., nr. 17-19, ce a fost întabulat în Cartea Funciară nr. 7689 Tg. Mureş pe numele autoarei lor V.R., de la care a fost preluat prin Decretul de naţionalizare nr. 92/1950.
Prin Hotărârea nr. 1012 din 1 februarie 1999, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995, constituită la nivelul Consiliului Judeţean Mureş, s-au acordat reclamanţilor Ş.K.M.E. şi K.O.L. despăgubiri pentru apartamentele nerestituite în natură, situate în imobilul din Tg. Mureş str. C.V., nr. 17-19, în valoare de 269.491.200 lei (ROL), măsura vizând doar părţile din imobil care aveau destinaţia de locuinţe.
Prin Notificarea nr. 1641/13A/2001 adresată de reclamanţii Ş.K.M.E. şi K.O.L., Primarului Municipiului Tg. Mureş, conform Legii nr. 10/2001, aceştia au solicitat, în calitate de moştenitori ai autoarei V.R. (nepoţi), să li se restituie integral imobilul situat în Tg. Mureş str. C.V., nr. 17-19, menţionând că în baza Legii nr. 112/1995, li s-a restituit o parte din imobil, care avea destinaţia de locuinţă, pentru altă parte, care a primit aceeaşi destinaţie de locuinţă, au primit despăgubiri pe care le consideră necorespunzătoare valorii reale a imobilului, însă, la data naţionalizării, s-au preluat de la autoarea lor şi alte spaţii din acelaşi imobil, care nu aveau destinaţia de locuinţă, mai precis, fosta carmangerie şi alte spaţii cu alte destinaţii, pentru care nu s-au acordat despăgubiri conform Legii nr. 112/1995, întrucât a vizat doar locuinţele, solicitând astfel, ca această parte din imobil (clădiri şi teren aferent), să le fie restituită în natură.
Prin Adresa nr. 382 din 28 septembrie 2000, pârâta S.C. T.C. SA Tg. Mureş a comunicat Primăriei Municipiului Tg. Mureş că deţine o suprafaţă construită de 256,07mp în Tg. Mureş str. C.V., nr. 17-19, pretinzând că are un drept de proprietate asupra acestei părţi din imobil.
În raport de această situaţie, prin Dispoziţia nr. 615 din 24 aprilie 2002 emisă de Primarul Municipiului Tg. Mureş, conform Legii nr. 10/2001, Corpul B din clădire, împreună cu terenul aferent, a fost restituit în natură reclamanţilor Ş.K.M.E. şi K.O.L., fără ca această măsură să vizeze şi partea din imobil cu alte destinaţii, deţinută de S.C. T.C. SA Tg. Mureş.
Totodată, prin Dispoziţia nr. 792 din 15 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tg. Mureş, conform Legii nr. 10/2001, s-a propus solicitanţilor Ş.K.M.E. şi K.O.L. acordarea de titluri de despăgubire privind imobilul Corp A, vândut conform Legii nr. 112/1995, situat în Tg. Mureş str. C.V., nr. 17-19, imposibil de restituit în natură, cu menţiunea că, în legătură cu spaţiile având altă destinaţie decât cea de locuinţă, deţinute de S.C. T.C. SA Tg. Mureş au fost comunicate societăţii, notificarea şi întreaga documentaţie pentru rezolvare conform Legii nr. 10/2001, astfel că nici această măsură nu a vizat imobilele (spaţiile) cu alte destinaţii deţinute de societatea pârâtă.
Prin Adresa nr. 2386/523 din 21 februarie 2006, Primăria Municipiului Tg. Mureş a comunicat Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului situaţia actuală a imobilului situat în Tg. Mureş str. C.V., nr. 17-19, înscris în C.F. 90340 Tg. Mureş, care se prezintă astfel: 1. Corpul A, în suprafaţă de 123 mp, s-a vândut numiţilor V.A. şi V.A. în baza Legii nr. 112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2240 din 4 octombrie 2001; 2. Corpul B din clădire, împreună cu terenul aferent, a fost restituit în natură reclamanţilor Ş.K.M.E. şi K.O.L. prin Dispoziţia nr. 615 din 24 aprilie 2002 luată de Primarul Municipiului Tg. Mureş, conform Legii nr. 10/2001; 3. spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, identificate ca fiind corpul C din clădire, aparţin S.C. T.C. SA Tg. Mureş.
Totodată, s-a reţinut că prin Adresa nr. 40600/40960 din 21 aprilie 2006, Prefectura Judeţului Mureş a comunicat reclamantei Ş.K.M.E. faptul că spaţiile denumite „atelier de tâmplărie” din Tg. Mureş str. C.V., nr. 17-19, care au fost cuprinse în patrimoniul S.C. T.C. SA Tg. Mureş, sunt deţinute de societatea pârâtă fără titlu, întrucât, deşi această societate, prin Adresa nr. 704 din 5 februarie 1996, a solicitat avizarea documentaţiei şi eliberarea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate conform H.G. nr. 834/1991, această cerere a fost respinsă, tribunalul constatând că nici în prezent societatea nu deţine un astfel de titlu.
Tribunalul a constatat că S.C. T.C. SA Târgu Mureş a fost înfiinţată prin Decizia nr. 431 din 31 octombrie 1990 emisă de Prefectura Judeţului Mureş, ca urmare a atribuirii unor spaţii comerciale rezultate din divizarea fostei ICSMI Târgu Mureş în scopul desfăşurării unor activităţi comerciale, astfel că nu se poate reţine că pârâta S.C. T.C. SA Tg. Mureş ar face parte din categoria fostelor întreprinderi economice de stat, care deţineau în administrare directă imobilele proprietatea statului până în anul 1989, pentru a fi reorganizată potrivit Legii nr. 15/1990 şi îndreptăţită să obţină atestarea dreptului de proprietate asupra imobilului naţionalizat de la autoarea reclamanţilor.
De asemenea, din probele administrate în cauză nu rezultă calitatea de acţionar a statului în această societate şi modul în care a fost privatizată, pentru a putea fi exceptată partea din imobil de la restituirea în natură către fostul proprietar de la care a fost preluat sau către moştenitorii acestuia.
Din Decizia nr. 17 din 14 februarie 2008 emisă de AVAS, tribunalul a reţinut că această instituţie le-a respins reclamanţilor cererea de restituire în natură a imobilului situat în Tg. Mureş, str. C.V. nr. 17-19, aflat în posesia S.C. T.C. SA Tg. Mureş şi a propus acordarea de despăgubiri, pe motiv că un corp de clădire format din 7 camere, având o suprafaţă de 241,40 mp şi terenul aferent de 256,07 mp sunt evidenţiate în patrimoniul S.C. T.C. SA Tg. Mureş, societatea fiind privatizată.
În raport de cele reţinute mai sus şi de aspectul că societatea pârâtă nu deţine un titlu legal care să-i ateste dreptul de proprietate asupra spaţiilor şi terenului pe care le deţine în imobilul preluat de la autoarea reclamanţilor V.R., căsătorită K., tribunalul a apreciat că restituirea imobilului în natură era posibilă, decizia contestată fiind nelegală şi netemeinică.
Art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stabileşte că „dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită”.
Aşa cum enunţă chiar textul de lege citat, măsura se impune numai în condiţiile în care, restituirea în natură nu este posibilă, însă, în cazul de faţă, tribunalul a apreciat că era posibilă restituirea în natură către moştenitorii-reclamanţi, a tuturor spaţiilor cu alte destinaţii decât aceea de locuinţe, nelegal şi nejustificat, reclamanţii fiind propuşi pentru măsuri reparatorii.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate”, însă dispoziţia legală vizează situaţiile în care imobilele au fost evidenţiate în mod legal în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate şi nu situaţia în care imobilele sunt deţinute fără titlu, cum este cazul în speţă.
Conform art. 25 alin. (1), din Legea nr. 10/2001, „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură”.
În cazul în speţă Notificarea nr. 1641/13A/2001 adresată de reclamanţii Ş.K.M.E. şi K.O.L. Primarului Municipiului Tg. Mureş, conform Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat să le fie restituită în natură partea din imobilul situat în Tg. Mureş str. C.V., nr. 17-19, care nu avea destinaţia de locuinţă, a fost soluţionată parţial prin Dispoziţia nr. 792 din 15 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tg. Mureş, prin care s-a propus solicitanţilor Ş.K.M.E. şi K.O.L. acordarea de titluri de despăgubire privind imobilul Corp A, vândut conform Legii nr. 112/1995, situat în acelaşi imobil din Tg. Mureş str. C.V., nr. 17-19, imposibil, de restituit în natură, cu menţiunea că, în legătură cu spaţiile având altă destinaţie decât cea de locuinţă, deţinute de S.C. T.C. SA Tg. Mureş şi care fac obiectul prezentului litigiu, Primarul Municipiului Tg. Mureş a comunicat acestei societăţi, notificarea şi întreaga documentaţie pentru rezolvare conform Legii nr. 10/2001.
Ulterior, S.C. T.C. SA Tg. Mureş refuzând să se pronunţe cu privire la această notificare, prin Decizia nr. 17 din 14 februarie 2008 emisă de AVAS, această instituţie le-a respins reclamanţilor cererea de restituire în natură a părţii din imobilul situat în Tg. Mureş, str. C.V. nr. 17-19, aflată în posesia S.C. T.C. SA Tg. Mureş şi a propus acordarea de despăgubiri, cu motivarea că acest corp de clădire format din 7 camere, având o suprafaţă de 241,40 mp şi terenul aferent de 256,07 mp sunt evidenţiate în patrimoniul S.C. T.C. SA Tg. Mureş, societatea fiind privatizată.
Respingerea cererii de restituire în natură a părţii din imobil evidenţiată în patrimoniul S.C. T.C. SA Tg. Mureş şi propunerea pentru acordarea unor despăgubiri pentru acest corp de clădire, sunt nelegale şi netemeinice, tribunalul constatând că au trecut peste 9 ani, fără ca notificarea reclamanţilor Ş.K.M.E. şi K.O.L. să-şi găsească rezolvarea legală şi temeinică, într-un termen rezonabil, fiind astfel în prezenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererilor, astfel că, având în vedere şi Decizia nr. XX/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite, în rezolvarea recursului în interesul legii, a soluţionat cererea reclamanţilor pe fond.
Împotriva sentinţei au promovat apel pârâtele, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelanta Autoritatea Naţională pentru Valorificarea Activelor Statului a susţinut că prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 10/2001, republicată, anulând în mod nelegal Decizia nr. 17/2008 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri către intimaţi, în condiţiile prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Instanţa nu a stabilit în mod neechivoc cine este debitorul obligaţiei de restituire în natură a bunului, omiţând să constate că AVAS nu are calitate procesuală pasivă în raport cu obiectul acţiunii şi cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc că obligaţia de restituire revine unităţii deţinătoare a imobilului.
A susţinut apelanta că nu a avut şi nu are calitatea de proprietar al bunului litigios, fiind doar acţionar în numele statului la societatea deţinătoare, care în prezent este privatizată.
Pe de altă parte, apelanta Autoritatea Naţională pentru Valorificarea Activelor Statului arată că dispoziţia contestată a fost emisă în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001, care vizează exclusiv imobilele evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate integral, cum este cazul în speţă, în atare împrejurare AVAS emite decizie motivată cu propunere de acordare a despăgubirilor, iar acordarea şi plata efectivă a acestora revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul ANRP, conform art. 16 alin. (2), Titlul VII, Legea nr. 247/2005 (act normativ ce reglementează şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite în natură).
În drept s-au invocat prevederile art. 282 alin. (1) şi art. 288 C. proc. civ., respectiv dispoziţiile Legii nr. 10/2001 (republicată) şi Legii nr. 247/2005.
Apelanta SC T.C. SA arată că în mod eronat a reţinut prima instanţă că imobilul în litigiu se află în posesia sa fără titlu, deşi dovezile administrate probează faptul că bunul este evidenţiat în patrimoniul societăţii privatizate integral în anul 1999.
În cauză, susţine apelanta, nu sunt aplicabile prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, dat fiind că SC T.C. SA este societate cu capital integral privat (inclusiv la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001), astfel încât nu se mai află în situaţia unităţii deţinătoare care să emită decizie/dispoziţie motivată de restituire a bunului.
Dreptul său de proprietate asupra imobilului litigios este reprezentat de Decizia nr. 431/1990 emisă de Prefectura Judeţului Mureş, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MS nr. 0032/1996 emis de aceeaşi instituţie şi contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni nr. 33 din 21 aprilie 1999, titluri ce nu au fost supuse contestării.
Notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 trebuie soluţionate cu respectarea exigenţelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului, principiile de drept internaţional fiind aplicabile şi societăţii care a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la statul român.
Cum în speţă este vorba de o societate comercială privatizată, alta decât cele la care se referă art. 21 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul său, persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, măsurile reparatorii în echivalent urmând a fi propuse de instituţia publică implicată în privatizare (art. 29 din Legea nr. 10/2001), respectiv AVAS.
Preluarea bunului în litigiu s-a realizat cu titlu, aspect confirmat şi prin Hotărârea nr. 1012/1999 emisă de Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 112/1995, în cauză fiind îndeplinite cerinţele art. 29 din Legea nr. 10/2001, respectiv preluarea proprietăţii cu titlu valabil şi evidenţierea acesteia în patrimoniul unei societăţi privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Apelanta SC T.C. SA a formulat, deopotrivă, întâmpinare, solicitând menţinerea Deciziei nr. 17/2008 emisă de AVAS, prin care s-a propus în mod legal acordarea de despăgubiri în condiţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Intimaţii - reclamanţi au formulat întâmpinare, solicitând să se constate că motivul de apel invocat de AVAS, privind lipsa calităţii procesuale pasive este întemeiat, că imobilul a trecut în proprietatea statului în mod abuziv şi că apelul promovat de pârâta SC T.C. SA este nefondat.
În susţinerea criticilor formulate, apelantele au depus la dosar înscrisuri.
Apelanta SC T.C. SA şi intimaţii - reclamanţi au formulat concluzii scrise.
Prin Decizia civilă nr. 835/A din 7 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de Autoritatea Naţională pentru Valorificarea Activelor Statului şi S.C. T.C. S.A. Târgu Mureş.
Pentru a hotărî astfel Curtea a reţinut în considerente următoarele:
În apelul promovat de Autoritatea Naţională pentru Valorificarea Activelor Statului se susţine că prima instanţă a aplicat greşit prevederile Legii nr. 10/2001 (republicată), anulând decizia prin care au fost propuse măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile art. 29 din actul normativ arătat.
Curtea a apreciat, însă, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale arătate, cum corect a reţinut şi prima instanţă.
Imobilul în litigiu a fost preluat de stat în temeiul prevederilor Decretului nr. 95/1950 de la autoarea contestatorilor din prezenta cauză, V.R.
Potrivit legii (art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001), imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 95/1950 (cum este şi bunul în discuţie) se circumscriu categoriei imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea subsecventă soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente (Decizia nr. 830/2008 a Curţii Constituţionale), pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În cauză, însă, nu este îndeplinită cerinţa expresă referitoare la valabilitatea titlului cu care imobilul a fost preluat de stat, după cum nu s-a dovedit că bunul se află în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, respectiv în patrimoniul apelantei - pârâte SC T.C. SA.
Astfel, Legea nr. 15/1990 invocată drept temei al actului de înfiinţare al societăţii (Decizia nr. 431/1990 emisă de Prefectura Judeţului Mureş), reglementează procedura de reorganizare a unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale, în vreme ce societatea apelantă a fost înfiinţată subsecvent divizării fostei ICSMI Târgu Mureş în administrarea căreia se găsea imobilul.
Cum bunul a trecut în proprietatea statului în absenţa unui titlu valabil nu putea fi evidenţiat în condiţiile de legalitate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, din această perspectivă fiind analizată şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Imobilul în litigiu, situat în Târgu Mureş, str. C.V. nr. 17-19, constând într-un corp de clădire (format din 7 camere) în suprafaţă construită de 241,40 mp şi teren aferent în suprafaţă de 256,07 mp, a făcut obiectul Notificării nr. 1641/13A/2001, ce urma a fi fost soluţionată de SC T.C. SA, graţie împrejurării că bunul a fost evidenţiat în patrimoniul societăţii privatizate în condiţiile în care a fost preluat de stat fără titlu, ipoteză în care operează excepţia de la regula instituită de art. 29 din lege, referitoare la acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
De altfel, în legătură cu bunul naţionalizat (obiect al judecăţii), s-a precizat în relaţiile furnizate de Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş (Adresa nr. 40600/40960/DII din 21 aprilie 2006) că pentru incinta „atelier de tâmplărie” din str. C.V. nr. 17-19, Târgu Mureş, nu a fost eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate, documentaţia întocmită conform H.G. nr. 834/1991 fiind incompletă şi, în consecinţă, respinsă.
Nu poate fi primită critica relativă la pretinsul echivoc ce transpare din conţinutul dispozitivului sentinţei pronunţate, cu referire la stabilirea în concret a debitorului obligaţiei de restituire în natură a imobilului, dat fiind că, pe de o parte, în cauză a fost supus cenzurii un act juridic pe care l-a emis AVAS (decizia contestată), sens în care, cel puţin sub acest aspect, hotărârea i se opune, iar, pe de altă parte, societatea deţinătoare nu probează existenţa unui titlu asupra bunului aflat în posesia sa, astfel că aceasta este ţinută de obligaţia de predare a acestuia, urmare a soluţionării favorabile a cererii de restituire.
Pe de altă parte, în raport de cele expuse în legătură cu regimul juridic al bunului litigios (caracterul preluării sale şi modalităţile de evidenţiere în patrimoniul societăţii privatizate), în speţă nu este incidentă procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu mai pot fi restituite în natură, reglementată de dispoziţiile art. 16 alin. (2), Titlul VII, Legea nr. 247/2005.
Interpretarea sistematică a prevederilor alin. (1) şi (4) ale art. 29 din Legea nr. 10/2001 (art. 27 în reglementarea anterioară modificării aduse de art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005) unită cu soluţia admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor modificatoare sub aspectul abrogării sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil” din economia art. 29 alin. (1), are drept consecinţă faptul că persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale doar pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, alta decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2) din lege, ceea ce nu este cazul în speţă.
În privinţa apelului declarat de SC T.C. SA, Curtea constată că parte din argumentele ce au servit la combaterea criticilor formulate de Autoritatea Naţională pentru Valorificarea Activelor Statului îşi găsesc pe deplin valabilitatea.
Astfel, nu se poate reţine că imobilul în discuţie a fost evidenţiat în patrimoniul societăţii privatizate integral, cu respectarea cerinţelor legale.
Din înscrisurile administrate (Adresa nr. 40600/40960/DII din 21 aprilie 2006 emisă de Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş) rezultă, dimpotrivă, că pentru bunul litigios, respectiv incinta „atelier de tâmplărie” situată în str. C.V. nr. 17-19, Târgu Mureş nu a fost eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Aşadar, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MS nr. 0032/1996, invocat de apelantă nu poate servi drept titlu pentru o suprafaţă pe care nu o circumscrie, documentaţia asupra acesteia nefiind apreciată corespunzător sub aspectul regimului juridic la momentul întocmirii.
Pe de altă parte, Decizia nr. 431/1990 emisă de Prefectura Judeţului Mureş, ca şi contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni nr. 33/1999, deşi nesupuse contestării, nu pot reprezenta titluri de proprietate asupra imobilului; mai mult, obiectul contractului de vânzare - cumpărare este reprezentat de acţiunile transmise, iar nu de bunul imobil în materialitatea lui.
Împrejurarea că în cuprinsul Hotărârii nr. 1012/1999 emisă de Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 se menţionează că imobilul litigios ar fi trecut în proprietatea statului cu titlu nu poate fi valorificată în sensul susţinerilor apelantei, dat fiind că, pe de o parte, o atare constatare nu s-a realizat pe cale judiciară pentru a dobândi putere de lucru judecat, iar, pe de altă parte, analiza întreprinsă de Comisie nu a putut fi efectuată şi din perspectiva actelor normative speciale de reparaţie (Legea nr. 10/2001) ce fundamentează, practic, acţiunea promovată.
În consecinţă, cum corect a apreciat şi prima instanţă, art. 29 din Legea nr. 10/2001 îşi găseşte incidenţa în cazurile în care imobilele au fost evidenţiate în condiţii legale în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate, or apelanta (societatea comercială) nu poate fi încadrată în categoria fostelor întreprinderi economice de stat, ce deţineau în administrare directă imobilele proprietatea statului până în anul 1989, spre a putea fi susceptibilă de reorganizare în baza dispoziţiilor Legii nr. 15/1990 şi îndreptăţită la obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilului naţionalizat.
Împotriva Deciziei civile nr. 835A din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs pârâtele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi SC T.C. SA.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, acesta se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă la faptul că ambele instanţe au interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale, anulând Decizia nr. 17 din 14 februarie 2008 emisă de A.V.A.S. prin care legal s-au propus despăgubiri intimaţilor în condiţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Aşa cum se poate constata, obligaţia de restituire în natură a fost stabilită atât împotriva A.V.A.S. cat şi a celorlalţi pârâţi din cauză, instanţele de fond şi, respectiv apel, în mod nelegal nestabilind în mod clar şi precis cui incumbă obligaţia de restituire în natură a imobilului.
Faţă de cele arătate a reiterat şi solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a AVAS, faţă de obiectul acţiunii introductive de instanţă, respectiv restituirea în natură a imobilului revendicat
Cu privire la capătul de cerere din acţiune privind restituirea în natura a imobilului revendicat, a susţinut că AVAS nu are obligaţia legala de a restitui în natura imobilele revendicate de foştii proprietari, aceasta revenind exclusiv unităţii deţinătoare a imobilului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale aparţin acestora, astfel încât orice litigiu cu privire la drepturile şi obligaţiile ce se nasc în legătura cu aceste bunuri privesc exclusiv pe titularul dreptului de proprietate.
În acest sens, este fără echivoc şi art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, care instituie obligaţia pentru persoana îndreptăţită la restituire ca notificarea sa fie adresată unităţii deţinătoare a imobilelor supuse regimului juridic reglementat de această lege.
Aşa cum rezultă din actele cauzei, unitatea deţinătoare a imobilului din cauză, în sensul dispoziţiilor art. 21 din Lege este S.C. T.C. S.A. Tg. Mureş, aşadar, AVAS nu este deţinătoarea şi nu are drept de proprietate asupra imobilului revendicat în cauză.
Conform art. 29 şi urm. din Legea nr. 10/2001, republicată, „pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate ... corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate”, notificarea se comunică instituţiei publice implicată în privatizare, (numai conform art. 29 din lege), pentru propunerea de acordare de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, aşadar AVAS nu are nici o obligaţie în ce priveşte restituirea în natură a imobilului revendicat.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, acesta se referă la faptul că în mod nelegal ambele instanţe au omis să constate faptul că A.V.A.S. în mod legal a emis Decizia motivată nr. 17 din 14 februarie 2008 conform prevederilor art. 29 şi urm. din Legea nr. 10/2001, care reglementează regimul juridic al reparaţiilor pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate.
Aşa cum se poate constata prin notificarea formulată şi înregistrată la AVAS reclamanţii au solicitat, în calitate de moştenitori ai foştilor proprietari, restituirea în natură/acordarea de despăgubiri pentru imobilul - teren şi construcţii care nu au destinaţia de locuinţă, situate în Tg. Mureş, str. C.V. nr. 17-19, aflate în posesia SC T.C. SA Tg. Mureş.
AVAS analizând actele depuse la dosarul administrativ aferent notificării a constatat calitatea de persoana îndreptăţită a reclamanţilor, respectiv ca imobilul revendicat este evidenţiat în patrimoniul SC T.C. SA Tg. Mureş, societate privatizată, a fost dovedită calitatea de proprietar asupra imobilului a antecesorilor petenţilor, a fost dovedită calitatea de moştenitor a petenţilor, a fost dovedită preluarea abuzivă în baza Decretului nr. 92/1950).
În consecinţă, prin Decizia motivată nr. 17/2008, AVAS a propus acordarea de măsuri reparatorii intimaţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul, teren şi construcţii care nu au destinaţia de locuinţă, situate în Tg. Mureş, str. C.V. nr. 17-19.
În consecinţă, având în vedere actele cauzei şi textele de lege aplicabile, este evident că nu AVAS are obligaţia să restituie în natură imobilul revendicat în condiţiile art. 21 din lege şi a executat obligaţiile legale prin emiterea Deciziei motivate nr. 17 din 14 februarie 2008.
În ceea ce priveşte despăgubirile propuse de către AVAS prin Decizia motivată nr. 17 din 14 februarie 2008 şi acordarea efectivă a acestora a învederat instanţei că, obligaţia plăţii efective a despăgubirilor solicitate în condiţiile Legii nr. 10/2001, revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului cu modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul admiterii excepţiei invocate şi pe fond respingerea acţiunii ca nelegală faţă de AVAS, cu consecinţa menţinerii ca legală a Deciziei motivate nr. 17 din 14 februarie 2008 a AVAS.
Recurenta - pârâtă S.C. T.C.. S.A. a criticat decizia atacată ca nelegală, întrucât instanţa de apel a apreciat eronat probele administrate în prezenta cauză şi pe cale de consecinţă a solicitat admiterea prezentului recurs în baza art. 304 punctul 9 Cod de procedură civilă.
Că, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au ajuns la concluzia eronată că imobilul în litigiu a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 aspect care este contrazis de înscrisurile depuse în cauză. Astfel din studiul CF nr. 7689 Tg-Mureş se contată că imobilul a fost naţionalizat în baza Legii nr. 119/1948, aspect care nu a fost recunoscut niciodată de reclamanţi. Această naţionalizare nu a fost contestată de către reclamanţi astfel că preluarea de către stat a acestui imobil, deşi este considerată abuzivă, face parte din categoria imobilelor trecute în proprietatea statului cu titlu.
Deşi în ambele situaţii naţionalizarea, respectiv preluarea de către stat este considerată abuzivă, distincţia are importanţă deoarece, s-a statuat că dacă statul a avut titlu valabil, pentru imobilul trecut prin privatizare în patrimoniul unei societăţi comerciale, măsura reparatorie în natură nu este prioritară, persoana îndreptăţită având dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent.
Recurenta - pârâtă a arătat că în mod greşit a reţinut instanţa de judecată că acest spaţiu comercial care se solicită a fi restituit în natură de către reclamanţi este doar în posesia fără titlu a SC T.C. SA fără a se ţine cont de toate înscrisurile care dovedesc fără putinţă de tăgadă că acest spaţiu comercial face parte legal din patrimoniul acestei societăţi comerciale cu capital integral privat din anul 1999 şi este evidenţiat ca atare. De asemenea instanţa de judecată a apreciat eronat toate probele administrate în prezenta cauză raportat la CF 7689 Tg-Mureş care este un CF sistat şi nu la 3374/a respectiv 90340 Tg-Mureş.
În continuarea dezvoltării motivelor de recurs, pârâta S.C. T.C. SA a mai susţinut că instanţa de judecată a stabilit în mod greşit calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii a reclamantelor în condiţiile în care acestea şi-au folosit certificatul de moştenitor nr. 101/2001, pe care îl consideră ca fiind fals în raport cu certificatele de moştenitor nr. 1230/1981, 410 şi 411/1988, din care rezultă că reclamanţii sunt descendenţii lui K.E.G. şi nu ai lui K.O.
Recurenta - pârâtă a mai arătat că, şi în aceste condiţii, reclamanţii nu pot beneficia de cota de 1/1 ci de cel mult cota parte pentru care s-a dispus naţionalizarea imobilului.
Că, în mod greşit s-a stabilit că subscrisa societate nu a fost integral privatizată şi nu face parte din categoria celor prevăzute la art. 29 din Legea nr. 10/2001, actele depuse la dosar fac dovada contrară celor reţinute de instanţele de judecată.
În aceste condiţii, intimaţii - reclamanţi sunt îndreptăţiţi doar la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu şi nu la restituirea în natură a acestuia, dat fiind că actul de privatizare a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 10/2001, act necontestat de reclamanţi.
Pentru toate aceste considerente recurenta - pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile formulate de către pârâtele Autoritatea Naţională pentru Valorificarea Activelor Statului şi S.C. T.C. S.A. sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Prin urmare, aplicabilitatea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două elemente: preluarea proprietăţii cu titlu valabil şi faptul evidenţierii în patrimoniul unei societăţi privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale.
În cauza de faţă, este de necontestat că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950, deci fără un titlu valabil.
Nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiţie şi anume, ca unitatea în patrimoniul căreia se află imobilul în litigiu să fi fost privatizată conform cerinţelor legale.
Din probele administrate în prezenta cauză a rezultat că, recurenta - pârâtă S.C. T.C.. S.A. Tg. Mureş, nu a făcut dovada modalităţii de privatizare, respectiv: dacă acest proces s-a desfăşurat potrivit dispoziţiilor legale; nr. acţiunilor deţinute de Statul Român, şi nici nu a depus un titlu legal care să-i ateste calitatea de proprietară asupra terenului şi spaţiilor din litigiu.
Critica recurentei - pârâte S.C. T.C.. S.A. Tg. Mureş că deţine imobilul în litigiu în baza certificatului de atestare al dreptului de proprietate seria M.S. nr. 0032/1996, este nefondată.
Din adresa nr. 40600/40960/DII din 21 aprilie 2006, emisă de Prefectura Judeţului Mureş rezultă că, pentru incinta „atelier de tâmplărie” situat în str. C.V. nr. 17 - 19 Tg. Mureş, nu a fost eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate, întrucât documentaţia a fost incompletă.
Legea nr. 15/1990, reglementează procedura de reorganizare a unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale, în vreme ce pârâta S.C.T.C.. S.A. Tg. Mureş a luat fiinţă urmare a divizării fostei I.C.S.M.I. Tg. Mureş în administrarea căreia se afla bunul în litigiu, aşa cum rezultă din Decizia nr. 431/1990 emisă de Prefectura Mureş, decizia ce nu poate constitui titlu de proprietate.
Este nefondată şi critica recurentei - pârâte A.V.A.S. referitoare la lipsa calităţii sale procesuale pasive dat fiind că această instituţie este emitenta Deciziei nr. 17 din 14 februarie 2008, prin care a fost soluţionată notificarea reclamanţilor - intimaţi înregistrată la nr. 1641/13 A/2001 şi pentru ca hotărârea pronunţată să-i fie opozabilă.
Nefondată este şi critica referitoare la obligaţia AVAS de a dispune restituirea în natură a imobilelor în litigiu, întrucât prin dispozitivul hotărârii primei instanţe nu s-a dispus o astfel de măsură, pârâta S.C. T.C.. S.A. fiind obligată să le restituie şi nu AVAS.
Faptul că în cauză s-a făcut dovadă că S.C. T.C.. S.A. Tg. Mureş nu este o unitate integral privatizată, nefiind îndeplinite cerinţele art. 29 din Legea nr. 10/2001, în mod legal prima instanţă a constatat că reclamanţii - intimaţi sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilului şi nu la acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale cum greşit susţine recurenta - pârâtă AVAS.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâtele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi SC T.C. SA împotriva Deciziei civile nr. 835A din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1434/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1554/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
