ICCJ. Decizia nr. 1561/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1561/2013
Dosar nr. 7981/107/2011
Şedinţa publică de la 10 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa comercială nr. 179/COM/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 7981/107/2011 a fost admisă excepţia lipsei procedurii concilierii directe şi s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta SC O.I. SA prin lichidator judiciar C.I.T. SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC I.M.E.U. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. nu conţin o normă dispozitivă, ci din modul său de redactare rezultă fără dubiu caracterul imperativ: "reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte". Astfel, în vederea realizării concilierii, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele pe care se sprijină acestea,
Sunt îndeplinite cerinţele legale şi în situaţia în care nu a avut loc o întâlnire nemijlocită a părţilor, dar între acestea s-a purtat o corespondenţă cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, ce a fost realizată cu intenţia şi scopul vădit neîndoielnic al îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe.
În speţa de faţă, instanţa a reţinut faptul că între cele doua părţi se desfăşoară un litigiu ce face obiectul Dosarului nr. 5905/107/2008 aflat pe rolul Tribunalului Alba, fiind vorba despre o acţiune în pretenţii-despăgubiri contractuale, solicitate ca urmare a nerespectării termenelor de livrare, montare şi punere în funcţiune a utilajelor ce fac obiectul contractului de livrare de utilaje din 25 septembrie 2008. În acest context, s-a purtat între părţi corespondenţă concretizată prin adresele depuse la dosar de către reclamantă şi au avut loc discuţii care au culminat cu încheierea procesului-verbal din data de 28 august 2008, prin care se menţionează faptul că părţile nu au reuşit să ajungă la un consens.
În prezentul dosar reclamanta nu a depus decât notificarea emisă de reclamantă la data de 12 august 2008, care nu cuprinde pretenţiile concrete ale acesteia, însă în Dosarul nr. 5905/107/2008 a fost depusă şi notificarea din 15 mai 2008 în care reclamanta precizează pretenţiile materiale, respectiv 200.000 RON, pierderi de producţie şi dobânzi bancare cauzate de întârzierea la livrare a utilajelor şi 250.000 RON, pierderi de producţie şi dobânzi bancare cauzate de întârzierea montajului utilajelor şi punerea lor în funcţiune. Aşadar, pretenţiile concrete ale reclamantei vizează paguba efectiv suferită ca urmare a nerespectării termenelor contractuale de către pârâtă, nepurtându-se în discuţie pretenţii reprezentând beneficiu nerealizat ca urmare a conduitei culpabile a societăţii pârâte.
Reclamanta a solicitat pentru prima dată obligarea pârâtei să-i acorde anumite sume de bani pentru beneficiul nerealizat doar prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, nefiind formulate anterior astfel de pretenţii. De altfel, se observă că nici prin cererea de chemare în judecată şi nici chiar ulterior, reclamanta nu a putut să precizeze ce reprezintă suma solicitată cu titlu de beneficiu nerealizat şi pe ce înscrisuri se bazează, prin ultima precizare de acţiune menţionându-se doar că au fost încheiate contracte cu furnizorii şi cu cumpărători de produse finite, pe care nu le-a putut onora. Însă, nu s-a specificat despre ce contracte este vorba şi nici nu s-a depus la dosar vreo dovadă în acest sens.
Ca atare, instanţa a reţinut că nici nu avea cum să se realizeze o conciliere prealabilă efectivă între părţi câtă vreme nici la acest moment reclamanta nu a fost în măsură să arate ce reprezintă pretenţiile solicitate prin acţiunea cu care a fost învestită instanţa. Aşadar, nu se poate reţine că a fost îndeplinită procedura prevăzuta de art. 720 alin. (1) C. proc. civ., aşa încât sancţiunea nu poate fi decât inadmisibilitatea acţiunii, nu prematuritatea ei deoarece o acţiune este prematură doar atunci când dreptul său în interesul invocat nu este actual, iar atunci când nu s-a îndeplinit o condiţie prevăzută de lege ca obligatorie pentru a putea fi sesizată instanţa, acţiunea este inadmisibilă, în consecinţă, instanţa a admis excepţia lipsei procedurii de conciliere directă şi, în baza dispoziţiilor art. 720 raportat la art. 103 alin. (2) C. proc. civ., a respinge ca inadmisibilă acţiunea reclamantei
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC O.I. SA prin lichidator judiciar C.I.T. SPRL, solicitând anularea hotărârii atacate şi reţinerea cauzei spre rejudecare
Prin Decizia nr. 43/2012 din 18 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, s-a respins apelul declarat de reclamanta SC O.I. SA prin lichidator judiciar C.I.T. SPRL.
Instanţa de apel a reţinut că este nefondată critica reclamantei privind îndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. prin notificarea pârâtei la 12 iunie 2008 şi încheierea procesului-verbal la data de 28 august 2008 prin care s-a constatat că părţile nu au ajuns la nicio înţelegere cu privire la litigiu întrucât aşa cum a reţinut temeinic şi instanţa de fond, prin notificarea din 12 iunie 2008 şi procesul-verbal din 28 august 2008, reclamanta nu a indicat pretenţiile concrete, nici sub aspectul cuantumului şi nici sub aspectul fundamentului acestora, neexistând nicio menţiune în cuprinsul lor din care să se deducă că acestea ar fi în cuantum de 2.000.000 RON reprezentând daune interese constând în beneficiu nerealizat.
Totodată, s-a arătat că notificarea înregistrată la 15 mai 2008 şi care nu este invocată în motivele din apel se referă la alte pretenţii, fără legătură cu beneficiul nerealizat, respectiv 200.000 RON ce reprezintă pierderi de producţie şi dobânzi bancare cauzate de întârzierea la livrare a utilajelor cu 25 zile şi 250.000 RON pierderi de producţie şi dobânzi bancare cauzate de întârzierea montajului utilajelor şi punerea lor în funcţiune cu 180 zile.
Aşa cum s-a reţinut şi de către instanţa de fond această notificare din 15 mai 2008 şi procesul-verbal din 28 august 2008 au fost depuse de reclamantă pentru a se face dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii în Dosarul nr. 5905/107/2008 al Tribunalului Alba având ca obiect acţiunea formulată la 22 octombrie 2008 de SC O.I. SA împotriva pârâtei I.M.E.U. SRL pentru obligarea acesteia la suma de 140.000 RON, sub rezerva majorării, cu titlu de despăgubiri contractuale pentru prejudiciul efectiv suferit ca urmare a nerespectării termenelor contractuale şi compensarea acestei sume cu diferenţa de preţ, pe care reclamanta o mai are de achitat în favoarea pârâtei.
Prin urmare, este evident că temeiul legal al pretenţiilor pentru care s-a emis notificarea din 15 mai 2008 şi s-au întocmit procesele -verbale din 10 iunie 2008 şi cel din 28 august 2008 care formează obiectul Dosarului nr. 5905/107/2008 ai Tribunalului Alba, nu este beneficiul nerealizat pe care reclamanta îşi întemeiază cererea în prezentul Dosar nr. 7981/107/2011.
În ce priveşte această critică, privind îndeplinirea procedurii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., s-a reţinut că, interpretarea dată de tribunal acestor dispoziţii legale este legală atât timp cât procedura prealabilă instituită de legiuitor, reprezintă un ansamblu de norme şi reguli în baza cărora părţile unui conflict procedează la soluţionarea diferendului dintre ele, având un obiect patrimonial, pe calea înţelegerii şi care se poate concretiza în două modalităţi principale, forma directă şi forma mediată.
Curtea de Apel a reţinut că înscrisurile depuse de către reclamantă în cadrul judecăţii în apel care vizează aceste pretenţii şi nu acţiunea de faţă nu fac dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.
În raport de această situaţie de fapt, trebuie să se facă o interpretare sistematică a prevederilor art. 7201 C. proc. civ., pentru ca acestea să îşi atingă scopul avut în vedere de legiuitor. Scopul îndeplinirii acestor cerinţe este ca partea adversă să ia cunoştinţă efectiv de pretenţiile care fac obiectul judecăţii.
Faptul că între părţi există mai multe litigii, nu este de natură să facă dovada îndeplinirii procedurii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Împrejurarea că după introducerea acţiunii la instanţa de fond şi după 3 luni de la pronunţarea sentinţei atacate reclamanta a depus în xerocopie convocarea la conciliere pentru data de 21 martie 2012 este lipsea de relevanţă întrucât convocarea nu s-a efectuat prealabil introducerii acţiunii, aşa cum impun dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. şi art. 109 C. proc. civ.
În finalul considerentelor, s-a arătat că reclamanta nu contestă că prin notificările trimise nu s-a solicitat beneficiul nerealizat, arătând în motivele de apel că dacă "reprezentanţii societăţii SC I.M.E.U. SRL nu au dorit soluţionarea conflictului în ce priveşte paguba efectiv suferită, ar fi absurd să se creadă că aceştia ar fi dorit soluţionarea amiabilă în ceea ce priveşte beneficiul nerealizat".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC O.I. SA prin lichidator judiciar C.I.T. SPRL, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă arată că instanţa de apei a procedat greşit la aplicarea dispoziţiilor legate prevăzute de art. 720 şi art. 109 C. proc. civ., întrucât a demonstrat că aceasta procedura a fost îndeplinită încă din anul 2008 iar apoi a fost repetată în 2011.
Arată că s-a încercat în repetate rânduri realizarea efectivă a concilierii problemelor apărute, fiind formulată către pârâtă notificarea din 12 iunie 2008 prin care s-a convocat la conciliere pentru data de 30 iunie 2011 când nu s-a prezentat niciun reprezentant al pârâtei iar la data de 28 august 2008 s-a încheiat un proces-verbal care constată că părţile nu au ajuns la nicio înţelegere cu privire la litigiile existente; mai mult, o nouă conciliere s-a formulat pentru data de 22 decembrie 2011 dar niciun reprezentant al pârâtei nu s-a prezentat.
Recurenta-reclamantă susţine că încă de la prima notificare emisă către pârâta SC I.M.E.U. SRL s-a realizat procedura obligatorie prevăzută de art. 7201. La această notificare nu s a prezentat nimeni şi nici nu s-a solicitat reconvocarea concilierii directe. În plus chiar prima instanţă în motivarea cererii arată că sunt îndeplinite cerinţele legale (raportat la art. 7201 C. proc. civ.) şi în situaţia în care nu a avut loc o întâlnire nemijlocită a părţilor dar între acestea s-a purtat o corespondenţă cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată ce a fost realizată cu intenţia şi scopul vădit neîndoielnic al îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe. Ori notificarea emisă arată în mod clar dorinţa SC O.I. de a rezolva litigiul pe cale amiabil.
Art. 7201 nu prevede condiţia obligatorie a prezentării reprezentanţilor, ci este suficient ca data convocării să nu fie fixată mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate. În consecinţă dorinţa SC O.I. SA de a realiza convocarea directă este evidentă şi neîndoielnică acest fapt reieşind din documentele depuse în probaţiune la dosarul cauzei.
Totodată, arată că pârâta ar putea fi acuzată de abuz de drept deoarece a solicitat noi reconvocări la care nu a depus niciun efort real de ajungere la un consens. Astfel la cererea acesteia a reconvocat concilierea directă la o dată ulterioară dar nici în acest caz nu s-a putut ajunge la niciun rezultat
Astfel, instanţele au reţinut greşit că nu s-a realizat procedura de conciliere directă prin faptul că nu s-a solicitat în cadrul notificărilor trimise şi beneficiul nerealizat. În plus având în vedere că reprezentanţii societăţii SC I.M.E.U. SRL nu au dorit soluţionarea conflictului în ceea ce priveşte paguba efectiv suferită ar fi absurd să se creadă că aceştia ar fi dorit soluţionarea pe cale amiabilă în ceea ce priveşte beneficiul nerealizat de către SC O.I. SA
Recurenta-reclamantă consideră că ambele instanţe şi-au motivat admiterea excepţiei lipsei procedurii de conciliere direct prin prisma fondului ceea ce nu poate fi admis. Astfel un argument al instanţei este faptul că prin cererea de chemare în judecată sau ulterior nu s-au depus contractele încheiate cu furnizorii şi cu cumpărătorii pe care societatea SC O.I. SA nu le-a putut onora. Ori aceasta este o motivare de fond ce nu poate fi primită pentru admiterea bau respingerea unei excepţii. În plus arată că a precizat şi în cadrul cererii introductive, că solicită respectiva sumă cu titlu de daune interese sub rezerva precizării ulterioare ca urmare a expertizei contabile ce se va efectua.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta susţine că îşi menţine poziţia procesuală solicitând acordarea drepturilor rezultate din contractul de vânzare-cumpărare încheiate cu SC I.M.E.U. SRL respectiv beneficiul nerealizat datorită nerespectării contractului de către partea reclamantă astfel cum au fost acestea solicitate în acţiunea introductivă.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat în considerarea celor ce succed:
Procedura prealabilă instituită prin dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. se relevă ca un ansamblu de norme şi reguli în baza cărora părţile interesate procedează la soluţionarea litigiilor comerciale cu obiect patrimonial pe calea concilierii directe.
Interpretarea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., ca o condiţie prealabilă a accesului la justiţie, are în vedere scopul instituirii procedurii concilierii, acela de a evita desfăşurarea unui proces judiciar, în cauza dedusă judecăţii, în mod greşit instanţa de apel a apreciat că reclamanta nu a îndeplinit procedura concilierii directe, în raport de notificarea emisă la 15 mai 2008 şi procesul-verbal din 28 august 2008.
Astfel, nu poate fi reţinut raţionamentul instanţei de apel potrivit căruia nu a existat o procedură prealabilă, motivat de faptul că în cadrul notificării trimise nu se arată expres cuantumul solicitat cu titlu de beneficiu nerealizat.
Din cuprinsul notificării menţionate, rezultă că reclamanta a precizat în scris temeiul legal al pretenţiilor care izvorăsc din contractul de vânzare-cumpărare de utilaje prin programul SAPARD din 25 septembrie 2006, respectiv pierderile de producţie cu privire la întârzierea livrării, montajului şi punerii în funcţiune a utilajelor, dar şi prevederile art. 720 din C. proc. civ. referitoare la procedura prealabilă, iar de la data primirii notificării şi până la data înregistrării acţiunii, pârâta nu i-a dat curs, acesteia.
De necontestat, dispoziţiile art. 7201 alin. (1) C. proc. civ. privind efectuarea concilierii prealabile, în litigii comerciale evaluabile în bani, sunt obligatorii, în schimb termenele, condiţiile, locul, mijloacele şi modalităţile de manifestare a voinţei părţilor, cât şi conţinutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în articolul menţionat, începând cu alin. (2), dar nu reprezintă condiţii cerute imperios de lege, astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai dacă partea dovedeşte o vătămare.
Intimata-pârâtă se prevalează de neîndeplinirea prevederilor mai sus menţionate, fără a dovedi o vătămare şi fără a-şi manifesta voinţa de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, cu scopul vădit de a paraliza demersul în justiţie al recurentei reclamante. Astfel, nu se poate susţine că nu a avut cunoştinţă de pretenţiile solicitate de recurenta-reclamanta de actele pe care se bazează, cât timp, înainte de promovarea acţiunii a fost invitată la conciliere prin notificarea emisă la 15 mai 2008, nimeni neputând invoca propria turpitudine pentru respectarea unui drept.
Prin urmare, în cauză, prevederile art. 7201 C. proc. civ. au fost îndeplinite în sensul că voinţa părţilor a fost aceea de a rezolva litigiul pe cale judecătorească şi nu pe cale amiabilă, instanţele de fond interpretând excesiv de rigid dispoziţiile legale evocate.
Având în vedere că instanţele au soluţionat cauza pe excepţia inadmisibilităţii fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, în temeiul art. 512 C. proc. civ. va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe pe care o va anula şi, în consecinţă va trimite cauza pentru judecata pe fond la tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC O.I. SA - prin lichidator judiciar C.I.T. Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 43/2012 din 18 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.
Modifică decizia, în sensul că admite apelul declarat de reclamanta SC O.I. SA prin lichidator judiciar C.I.T. SPRL împotriva Sentinţei comerciale nr. 179/COM/2011 pronunţată de Tribunalul Alba şi în consecinţă anulează sentinţa şi trimite cauza pentru judecata pe fond la Tribunalul Alba.
Irevocabilă,
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1551/2013. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 1576/2013. Civil → |
|---|
