ICCJ. Decizia nr. 1638/2013. Civil. Recalculare pensie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1638/2013
Dosar nr. 615/39/2012
Şedinţa publică din 22 martie 2013
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 3 mai 2011, reclamantul V.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, solicitând să-i fie recunoscută ca vechime în muncă perioada de muncă prestată în detenţie, conform Legii nr. 23/1969.
Prin Sentinţa nr. 2757 din 19 decembrie 2011, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a respins cererea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul, în baza înscrisurilor depuse la dosar, a reţinut că reclamantul a solicitat să i se considere vechime în muncă (stagiu de cotizare pentru înscrierea la pensie), perioadele cuprinse între 8 martie 1977-10 mai 1977 şi, respectiv 11 februarie 1979-2 septembrie 1981 cât s-a aflat în executarea unor pedepse privative de libertate şi a prestat muncă în calitate de deţinut, ca urmare a unor condamnări penale.
Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 137 din Legea nr. 10/1972, C. muncii, în vigoare pentru perioada indicată de reclamant, constituie vechime în muncă timpul cât o persoană a desfăşurat activitate pe baza unui contract de muncă, precum şi alte perioade de timp prevăzute de lege. Condiţiile în care o persoană încadrată are vechime în muncă, vechime neîntreruptă în muncă, vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechime în funcţie, meserie sau profesie, precum şi modul de calcul al acestora sunt stabilite de lege, iar dovada se face cu carnetul de muncă şi cu alte acte sau mijloace de dovadă în condiţiile legii.
Totodată, potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 3 şi 8 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de asistenţa socială, precum şi art. 160 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
În baza dispoziţiilor legale menţionate mai sus, tribunalul a reţinut că vechimea în muncă este recunoscută, ca regulă, doar persoanelor care au prestat muncă în baza unui contract individual de muncă sau în alte cazuri expres prevăzute de lege.
În concluzie, tribunalul a reţinut că susţinerile reclamantului privind recunoaşterea de către Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor ca vechime în muncă a perioadei cât o persoană aflată în executarea unei pedepse privative de liberate ca urmare a unei condamnări penale a prestat muncă, nu pot fi primite întrucât nici un text legal din actul normativ menţionat nu conţine o asemenea reglementare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul.
Prin Decizia nr. 1080 din 10 aprilie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a anulat ca nemotivat recursul.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, înregistrat la Curtea de Apel Suceava.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 1899 din 18 septembrie 2012, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la termenul din 22 martie 2013, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Decizia recurată este o decizie irevocabilă pronunţată de Curtea de Apel Suceava în soluţionarea recursului promovat de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 2757 din 19 decembrie 2011 a Tribunalului Suceava, secţia civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile anterior citate, reclamantul nu are deschisă calea recursului la recurs, soluţie la care conduce şi principiul unicităţii căii de atac, astfel că, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul promovat în aceste condiţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul V.A. împotriva Deciziei nr. 1080 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1637/2013. Civil. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1682/2013. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
