ICCJ. Decizia nr. 1770/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1770/2013
Dosar nr. 7169/1/2012
Şedinţa publică din 28 martie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, la data de 21 septembrie 2007 şi, ulterior, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 18 martie 2009, sub nr. 10884/3/2009, reclamanţii F.P. şi F.I.D. au chemat în judecată pe pârâţii L.M. şi I.D.N. solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 314 din 17 februarie 2006 de BNP R.C., pentru fraudă la lege.
La data de 11decembrie 2007, intervenientul M.A.Y. a depus la dosarul cauzei cerere de intervenţie în interesul reclamanţilor.
Prin Sentinţa civilă nr. 4017 din 22 aprilie 2008, Judecătoria sector 3 Bucureşti a respins atât cererea principală, cât şi cererea de intervenţie în interesul reclamanţilor, ca neîntemeiate.
Prin Decizia civilă nr. 1640A din 8 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale în primă instanţă a judecătoriei, a admis apelul declarat de reclamanţi, a anulat sentinţa apelată şi a reţinut procesul spre rejudecare în primă instanţă, iar prin Sentinţa civilă nr. 107 din 28 ianuarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins atât cererea principală, cât şi cererea de intervenţie, în interesul reclamanţilor, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii F.I.D. şi F.P. care prin Decizia civilă nr. 328A din 24 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a fost respins ca nefondat, respingând şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata L.M., ca nefondată.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs, apelanţii-reclamanţi F.I.D. şi F.P. pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 3080 din 4 mai 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamanţi, reţinând în esenţă că reaprecierea probelor în recurs nu este posibilă, faţă de actuala configuraţie a art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de acest articol.
Împotriva deciziei pronunţate în recurs, a formulat contestaţie în anulare recurentul F.P. indicând ca temei legal, dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei, a susţinut în esenţă faptul că, instanţa de recurs a omis a răspunde unor motive de recurs, ce vizau o situaţie juridică apărută în urma admiterii cererii de revendicare, respectiv aceea a îmbogăţirii fără justă cauză.
La termenul de judecată din data de 28 martie 2013, instanţa, a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, în raport cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, se constată următoarele:
Solicitările contestatorului nu pot fi reţinute, în raport de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care prevăd că, în ceea ce priveşte hotărârile instanţelor de recurs, acestea mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Textul menţionat are în vedere erorile materiale, respectiv, cele de ordin formal, procedural săvârşite involuntar cu ocazia judecăţii, ipoteză care nu se regăseşte în cauză.
Pentru a învesti instanţa cu calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, deşi s-a indicat ca temei legal, dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi s-a invocat teza a II-a prevăzută în text, era necesar ca instanţa de recurs să-şi fi exercitat controlului judiciar asupra hotărârii atacate.
În speţă, criticile formulate de contestator vizează omisiunea cercetării unor critici formulate în recurs, care în opinia sa ar fi lămurit situaţia juridică a îmbogăţirii fără justă cauză, aspect care ţine însă de fondul cauzei, iar prin hotărârea împotriva cărei s-a formulat prezenta contestaţie în anulare a fost constatat nul recursul, astfel că, în cauză nu este vorba de o hotărâre pronunţată în urma exercitării controlului judiciar.
Ca atare, dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză şi prin urmare, contestaţia în anulare se va respinge, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul F.P. împotriva Deciziei nr. 3080 din 4 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1769/2013. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 1771/2013. Civil → |
|---|
