ICCJ. Decizia nr. 1751/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1751/2013
Dosar nr. 23164/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 27 martie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamanta Filiala Hidroelectrica Hidrosind, cu sediul în Bucureşti, str. C.N. nr. 3 sectorul 2, în numele membrilor săi de sindicat, a chemat în judecată pârâtele Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica SA şi SC Filiala Pentru Reparaţii şi Servicii Hidroserv Bistriţa SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună acordarea grupei I şi/sau a grupei a II-a de muncă, pentru activitatea desfăşurată în cadrul pârâtei, după caz, de fiecare reclamant începând cu anul 1969 şi până la data de 1 aprilie 2001 şi obligarea pârâtei la emiterea către fiecare dintre reclamant a adeverinţelor din care să rezulte menţiunile privind grupa de muncă aferentă.
Tribunalul Vâlcea, prin Sentinţa civilă nr. 1159 din 17 octombrie 2011, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, reţinând că membrii de sindicat reprezentaţi de reclamantă nu au domiciliul şi nici locul de muncă în raza teritorială a Tribunalului Vâlcea.
Tribunalul Neamţ, prin Sentinţa civilă nr. 520 din 3 aprilie 2012, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că reclamanta are sediul în Bucureşti, iar, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 acţiunea este de competenţa instanţei în raza teritorială a căreia îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 9615 din 8 noiembrie 2012 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Neamţ, reţinând că, în faţa Tribunalului Vâlcea, reclamanta a optat pentru instanţa de la locul de muncă al membrilor de sindicat.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, în raport de dispoziţiile art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Declinarea reciprocă de competenţă a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca, raportat la sediul/domiciliul acestora, să se stabilească şi competenţa teritorială, conform art. 269 alin. (2) C. muncii.
Această dispută jurisdicţională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoştea organizaţiilor sindicale posibilitatea de a formula acţiuni în justiţie în numele şi interesul membrilor lor (în valorificarea aşadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor.
Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant şi aceea de reclamant, care a fost tranşată însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a abrogat, printre altele, şi Legea nr. 54/2003).
Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, atribuţii în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor.
De asemenea, se statuează expres (alin. (3) al art. 28 din lege) că în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.
Aşadar, în determinarea competenţei teritoriale în asemenea cauze, în care sindicatului i se recunoaşte calitatea, nu doar de a acţiona (de reprezentant), ci şi legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ţine seama, în sensul art. 269 alin. (2) Codul muncii, de sediul sindicatului-reclamant.
În acest sens s-a dispus şi prin Decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013, care este obligatorie instanţelor conform dispoziţiilor art. 3307 alin. (3) C. proc. civ.
Cum în speţă, sediul sindicatului se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, în favoarea acestei instanţe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1726/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1762/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
