ICCJ. Decizia nr. 1767/2013. Civil. Partaj judiciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1767/2013
Dosar nr. 3478/109/2011
Şedinţa publică din 28 martie 2013
Prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2011, contestatorul P.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 339/2011, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 487/216/2010.
În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că a achitat taxa judiciară de timbru în totalitate, aşa cum s-a consemnat în citaţie şi în mod greşit i s-a anulat acţiunea, ca netimbrată, de către judecătorie.
Prin Decizia nr. 500 din 21 februarie 2012, Tribunalul Argeş a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare, reţinând următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 482 din 23 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş s-a admis excepţia netimbrării şi s-a anulat cererea de chemare în judecată, ca fiind netimbrată, instanţa de fond reţinând că prin încheierea de şedinţă din data de 9 aprilie 2010, reclamanţilor li s-a pus în vedere să timbreze acţiunea cu taxă judiciară de timbru de 807,35 RON, şi deşi citaţi cu această menţiune, până la termenul de judecată din 23 aprilie 2010 nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
Împotriva sentinţei de fond s-a declarat recurs de către reclamantul P.G., care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 339 din 7 februarie 2011.
În soluţionarea contestaţiei în anulare, tribunalul a constatat că, deşi contestatorul nu a încadrat contestaţia în anulare în vreunul dintre motivele prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., în raport de motivele de fapt invocate de către contestator, a dispus însă încadrarea în drept a contestaţiei în anulare în disp. art. 318 C. proc. civ., ce reglementează contestaţia în anulare specială.
În cauză, în soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 482 din 23 aprilie 2010, s-a considerat că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată de către reclamanţi, astfel cum aceasta s-a stabilit prin încheierea de şedinţă din 9 aprilie 2010, iar într-o contestaţie în anulare, instanţa de judecată nu poate să procedeze la admiterea contestaţiei în anulare decât atunci când este vorba de o greşeală materială, ceea ce nu se poate însă reţine.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în raport de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 146/1997, părţile au la îndemână calea de atac a reexaminării şi nicidecum calea de atac a recursului sau calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, iar la dosarul cauzei nu se găseşte chitanţa de plată a taxei de timbru de 807,35 RON stabilită prin încheierea din 9 aprilie 2010, fiind emise citaţii cu menţiunea achitării acestei taxe judiciare de timbru pentru termenul din 23 aprilie 2010.
Împotriva Deciziei civile nr. 500 din data de 21 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Argeş, a formulat apel contestatorul P.G. în nume propriu şi în calitate de procurator pentru intimatul P.S., apreciind că hotărârea este nelegală, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
Prin Decizia nr. 66 din 12 septembrie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, apelul a fost respins, ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin Decizia civilă nr. 500/2012 s-a respins contestaţia în anulare, hotărârea fiind irevocabilă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ. ”hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel”.
În cauza de faţă, contestatorul a formulat apel împotriva unei hotărâri irevocabile, în sensul prevăzut de art. 377 alin. (2) C. proc. civ. şi împotriva căreia nu se poate exercita calea de atac a apelului.
Cum apelul nu priveşte o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 282 alin. (1) C. proc. civ., acesta a fost respins, ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii contestatorul P.G. a declarat recurs arătând în cuprinsul cererii că va depune ulterior motivele pentru care consideră decizia nelegală.
Ulterior, la data de 21 decembrie 2012 şi apoi la 30 ianuarie 2013 contestatorul P.G. a depus cereri care au caracterul unor note scrise.
La termenul de judecată din data de 28 martie 2013, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul este nul, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune astfel.
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Potrivit art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
În speţă, se constată că recursul nu a fost motivat.
Deşi prin declaraţia de recurs, recurentul a precizat că va depune ulterior motivele de recurs, acestea nu au mai fost depuse.
În situaţia în care, instanţa ar fi apreciat drept motive de recurs susţinerile părţii formulate prin cele două cereri cu caracter de note scrise, depuse la 21 decembrie 2012 şi 30 ianuarie 2013, tot nu s-ar fi putut considera că recursul este motivat, întrucât acestea au fost depuse peste termenul legal de 15 zile, calculat de la data comunicării deciziei din apel, respectiv, 2 octombrie 2012, iar prin acestea nu s-au invocat motive de ordine publică.
Astfel, se constată că termenul legal pentru motivarea recursului, socotit conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ., a expirat la data de 18 octombrie 2012, iar prin cererile evocate, depuse la 21 decembrie 2012 şi 30 ianuarie 2013, nu se face vreo menţiune cu privire la motivarea recursului, acestea având caracterul unor concluzii scrise.
Întrucât cererea de recurs nu a fost motivată atât cu ocazia declarării recursului cât şi în termenul de declarare al acestuia, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor procedurale sus menţionate şi să dispună nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de contestatorul P.G. împotriva Deciziei nr. 66 din 12 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1762/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1769/2013. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
