ICCJ. Decizia nr. 1785/2013. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A ll-A CIVILĂ
Decizia nr. 1785/2013
Dosar nr. 2119/1/2013
Şedinţa publică de la 23 aprilie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţa;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, A.A.A.S. a formulat contestaţie în anularea deciziei nr. 1011 din 12 martie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. 3388/1/2012.
Contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2, alin. (2) şi pe art. 318 alin. (1), C. proc. civ., depunând motivele cererii la 19 aprilie 2013.
În cadrul primului motiv, încadrat în dispoziţiile art. 317 pct. (1) C. proc. civ. contestatoarea arată că nu a fost legal citata pentru termenul din data de 29 ianuarie 2013 - în procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare nearătându-se că au fost comunicate motivele revizuirii şi celelalte înscrisuri ataşate - şi pentru termenui din data de 12 martie 2013 - contestatoarea apreciind că dispoziţiile art. 153 alin. (1) C. proc. civ. nu pot să prevaleze faţă de încălcarea principiului contradictoria!ităţii şi implicit ai dreptului la apărare.
În cadrul celui de-ai doilea motiv al contestaţiei în anulare, încadrat în dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. contestatoarea invocă faptul că din completul de judecată care a pronunţat decizia atacată a făcut parte un judecător incompatibil iar componenţa completului de judecată a fost modificată pe parcursul soluţionării cauzei, fără să existe un motiv justificat fiind incidente dispoziţiile art. 26 C. proc. civ., fiind încălcate regulile privind compunerea instanţei şi normele de organizare judecătorească care au un caracter imperativ.
Contestatoarea îşi încadrează cel de-al treilea motiv al cererii în dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., arătând că instanţa a soluţionat cererea de revizuire săvârşind trei greşeli materiale constând în confundarea, pe de-o parte, a obiectului celor două cauze supuse analizei din perspectiva art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar pe de alta parte, a unor elemente importante şi date care au fost determinate pentru soluţia pronunţată în aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 430 alin. (2) din Noul C. proc. civ. şi cu privire ia autoritatea de lucru judecat privind considerentele hotărârii judecătoreşti.
Consideră contestatoarea că în raport de temeiurile de drept invocate în susţinere, contestaţia în anulare este admisibilă.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Înalta Curte, examinând decizia nr. 1011 din 12 martie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. 3388/1/2012, constată că prin această hotărâre s-a încuviinţat cererea de revizuire formulată de SC D.A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 1948 din 5 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., dispunându-se anularea acesteia.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţia în anulare numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Potrivit art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţia când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, iar potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Din economia textelor legale precitate rezultă cu evidenţă că obiectul contestaţiei în anulare îl constituie hotărârile instanţei de recurs sau cele ale instanţei de apel rămase irevocabile prin nerecurare şi nicidecum o hotărâre pronunţată într-o cale de retractare.
Cum prin prezenta contestaţie se urmăreşte anularea unei hotărâri pronunţată tot într-o cale de retractare, Înalta Curte constată că prin promovarea unei astfel de cereri au fost încălcate dispoziţiile art. 723 C. proc. civ. conform cărora drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, jurisprudenţa CEDO fiind constantă în acest sens (cauza Sebastian Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006, în acelaşi sens fiind şi cauza Riabykn împotriva Rusiei, Bărcănescu împotriva României), contestaţia în anulare astfel promovată fiind inadmisibilă.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte constatând neîndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii în raport de art. 317 alin. (1), art. 318 alin. (1) şi art. 320 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A.A.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 1011 din 12 martie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1782/2013. Civil. Alte cereri. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1797/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
