ICCJ. Decizia nr. 1809/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILA
Decizia nr. 1809/2013
Dosar nr. 7697/101/2011
Şedinţa publică de la 24 aprilie 2013
Deliberând, asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată Ia data de 24 octombrie 2011 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a ll-a civilă, de contencios administrative şi fiscal, reclamanta R.N.P.R. - Direcţia Silvică M. în contradictoriu cu pârâta CN T. SA - Sucursala de Transport C., a solicitat instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei Ia plata sumei de 1.110.734,79 RON, reprezentând contravaloarea terenurilor, pierderii de creştere şi întocmirea documentaţiei pentru scoaterea din fondul forestier naţional, conform facturii din 19 din noiembrie 2010.
Prin sentinţa nr. 25 din data 29 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 7697/101/2011, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta R.N.P.R. - Direcţia Silvica M. şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 632,40 RON, reprezentând cheltuieli întocmire documentaţie.
În motivarea hotărârii, prima instanţă a reţinut, că pârâta CN T. SA - Sucursala de Transport C., a solicitat reclamantei scoaterea definitivă din fondul forestier a suprafeţei de 0,9545 ha pădure amplasată pe raza Ocolului Silvic V.M. pentru realizarea obiectivului energetic „Optimizare RET în zona Drobeta Tr. Severin prin realizarea unei staţii de conexiuni 220kv Ostrovu Mare - LEA 220 kv RET-Ostrovu Mare".
S-a reţinut că potrivit fişei tehnice din 04 noiembrie 2010 întocmită de Ocolul Silvic V.M., pentru ocuparea definitivă a terenurilor forestiere au fost calculate următoarele obligaţii băneşti în sarcina pârâtei: - taxa pe care titularul aprobării trebuie să o depună în Fondul de ameliorare a fondului funciar în valoare de 74.619,71 RON; contravaloarea pierderii de creştere în sumă totală de 1.092.028,30 Iei şi cheltuieli pentru întocmirea documentaţiei în cuantum de 632,40 RON.
Cu ordinul de plată din 19 noiembrie 2010 CN T. SA - Sucursala de Transport C. a plătit suma de 74.619,71 RON, reprezentând taxa cedare definitivă conform fişei tehnice din 2010.
La data de 19 noiembrie 2010, I.T.R.S.V. Râmnicu Vîlcea a emis decizia prin care a aprobat scoaterea definitivă din fondul forestier naţional a terenului în suprafaţă de 0,9549 ha aflat în pioprietatea publică a statului, administrate de Direcţia Silvică M. prin Ocolul Silvic V.M.
A mai aprobat defrişarea vegetaţiei forestiere pe suprafaţa de 0,9549 ha, fişa tehnică de transmitere-defrişare din 04 noiembrie 2010.
Potrivit aceleiaşi decizii, predarea terenului se va face în baza procesului-verbal de predare-primire de Ocolul Silvic V.M. către CN T. SA - Sucursala de Transport C. şi numai după ce beneficiarul a achitat toate obligaţiile băneşti prevăzute de lege.
Conform art. 3 din decizie, aceasta este valabilă cu condiţia menţinerii soluţiei de amplasare a obiectivului şi a respectării prevederilor deciziei etapei de încadrare din 30 iulie 2010 emisă de A.P.M. Mehedinţi pentru scoaterea definitivă a terenului în suprafaţă de 0,9549 ha din fondul forestier naţional.
S-a constatat că în baza deciziei menţionate anterior, a fost emisă factura din 19 noiembrie 2010 pentru suma de 1.110.734,79 RON compusă din: 880.667,98 RON reprezentând contravaloarea terenurilor (la care se adaugă TVA de 211.360,32 RON); 14.575,88 RON reprezentând contravaloarea pierderii de creştere (Ia care se adaugă TVA de 3.948,21 RON) şi suma de 510 RON reprezentând cheltuieli pentru întocmirea documentaţiei (la care se adaugă TVA de 122,40 RON).
Prima instanţă a apreciat că pârâta refuză plata contravalorii facturii menţionate, motivat de faptul că nu datorează această sumă întrucât, pe de o parte, ca urmare a apariţiei litigiului, a optat pentru schimbarea soluţiei şi alegerea unui alt traseu care să ocolească terenurile reclamantei, astfel încât nu a mai solicitat predarea terenului, iar pe de altă parte, potrivit art. 12 din Legea nr. 210/2010 scoaterea terenurilor necesare pentru lucrările definite Ia art. 2 din fondul forestier se exceptează de la plata taxelor.
Potrivit contractului de prestări servicii încheiat la data de 13 octombrie 2011 între CN T. SA - Sucursala de Transport C. şi SC E.E. SA, s-a demarat procedura pentru întocmirea proiectului tehnic pentru LEA 220 kv RET - Ostrovu Mare, obţinându-se ulterior şi certificatul de urbanism pentru executarea acestei lucrări ce va traversa teritoriile administrative G., G.R., J., V. şi V.M..
S-a reţinut că pârâta a schimbat soluţia de amplasare a obiectivului, şi prin urmare, decizia din 19 noiembrie 2010 prin care se aprobă scoaterea definitivă din fondul forestier a terenului in suprafaţă de 0,9549 ha localizat îşi pierde valabilitatea, conform dispoziţiei art. 3.
Avându-se în vedere că terenul nu va mai fi scos din fondul forestier, s-a apreciat că pârâta nu mai datorează reclamantei contravaloarea terenului şi contravaloarea pierderii de creştere, obligaţii băneşti calculate în temeiul art. 41 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 46/2008 privind C. silvic.
Raportat şi la prevederile art. 41 alin. (1) Iit. a) din C. silvic, instanţa de fond a reţinut că plata taxei de scoatere definitivă a terenului din fondul forestier s-a făcut anterior emiterii deciziei de aprobare a scoaterii definitive a terenului din fondul forestier şi prin urmare, nu se poate reţine că s-a acceptat plata sumei menţionate în factură ca urmare a achitării acestei taxe.
În ceea ce priveşte suma de 632,40 RON reprezentând contravaloarea întocmirii documentaţiei pentru scoaterea terenului din fondul forestier, sumă menţionată în factura din 2010, s-a apreciat că aceasta este datorată de către pârâtă, documentaţia fiind întocmită ca urmare a solicitării acesteia de scoatere a terenului din fondul forestier. Faptul că pârâta a optat pentru schimbarea soluţiei de amplasare a obiectivului ulterior efectuării cheltuielilor de către reclamantă pentru întocmirea documentaţiei, s-a apreciat că nu poate fi imputată acesteia din urmă şi, în consecinţă, pârâta are obligaţia de plată a sumei menţionate anterior.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta R.N.P.R. - Direcţia Silvică M., a declarat apel, care, prin decizia nr. 80/2012 din 5 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost respins, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, în concordanţă cu cele reţinute de instanţa de fond, instanţa de control judiciar a constatat, în esenţă, că potrivit deciziei din 2010, în baza căreia s-a emis factura din 19 noiembrie 2010, decizia este valabilă cu condiţia menţinerii soluţiei de amplasare a obiectivului.
S-a mai constatat că amplasarea liniei electrice pe alt traseu care ocoleşte terenurile forestiere, rezultă din cuprinsul certificatului de urbanism eliberat de Consiliul Judeţean M. unde se prevede că folosinţa actuală şi destinaţia conform PUG-urilor aprobate, este aceea de terenuri agricole, zonă căi comunicaţie rutieră, zonă ape (...), fără să fie menţionată şi categoria teren forestier.
Schimbând amplasamentul obiectivului pentru care a solicitat scoaterea terenului din categoria fond forestier, terenul rămâne la apelanta reclamantă, nemaifiind defrişat, aşa încât intimatei pârâte nu-i mai revine obligaţia de a achita sumele din factură, neacordate de tribunal.
În termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta R.N.P.R. - Direcţia Silvică M. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea verificării veridicităţii traseului alternativ, iar pe fond, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.110.734,79 RON.
În motivarea recursului, reclamanta susţine, în esenţă, că prin decizia din 19 noiembrie 2010, Autoritatea Publică Centrală care răspunde de silvicultură a aprobat scoaterea temporară din fondul forestier naţional a suprafeţei de 0,9549 ha şi în temeiul art. 42 alin. (2) din C. silvic, Direcţia Silvică M. a emis factura din 19 noiembrie 2010 pentru plata sumei de 1.110.734,79 RON.
Precizează că pârâta nu a contestat factura emisă, ambele instanţe reţinând în mod eronat făptul că factura menţionată anterior nu a fost recunoscută şi nici plătită parţial.
În opinia recurentei, instanţa de fond s-a aflat în eroare şi în privinţa traseului, întrucât, traseul alternativ propus de către pârâtă şi reţinut de către instanţă nu numai că nu este relevant, însă a indus instanţă într-o totală eroare, schimbul traseului fiind imposibil fără să treacă prin fondul forestier.
La termenul din 24 aprilie 2013, recurenta a precizat că motivele invocate sunt motive de modificare, ce se încadrează în dispoziţiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii reclamantei şi obligării pârâtei la 1.110.734,79 RON.
Intimata-pârâtă CN T. SA - Sucursala de Transport C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul acţiunii reclamantei îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei de 1.110.734,79 RON reprezentând contravaloarea terenurilor, pierderii de creştere şi întocmirea documentaţiei pentru scoaterea din fondul funciar naţional, conform facturii din 19 noiembrie 2010.
Cuantumul sumei de 1.110.734,79 RON s-a stabilit de reclamantă în temeiul deciziei din 19 noiembrie 2010 emisă de I.T.R.S.V. Vâlcea, însă, la pct. 3 din decizie se precizează că „Prezenta decizie este valabilă cu condiţia menţinerii soluţiei de amplasare a obiectivului şi a respectării prevederilor deciziei etapei de încadrare din 20 iulie 2010, emisă de A.P.M. M., pentru scoaterea definitivă a terenului în suprafaţă de 0,9549 ha din din fondul forestier naţional".
Ulterior pârâta a decis să aleagă un alt traseu pentru construirea liniei electrice, obţinând în acest sens şi un certificat de urbanism, din 20 ianuarie 2012, emis de Consiliul Judeţean M. în scopul: „Elaborarea documentaţiei tehnice pentru autorizarea executării lucrărilor de consitucţii” executare lucrare LEA 220 kV d.c. Ostrovu Mare - Ret., certificat în care se menţionează că, potrivit PUG-urilor aprobate, linia electrică se va construi pe terenuri proprietate publică şi privată situate în extravilan, pe teritoriul administrativ al comunelor G., G.R., J., V. şi al oraşului V.M..
Astfel fiind, în mod legal tribunalul şi curtea de apel, au dispus obligarea pârâtei numai la plata sumei de 632,40 RON, reprezentând contravaloarea documentaţiei întocmită de reclamantă, la cererea pârâtei, pentru construirea liniei electrice pe terenurile administrate de reclamantă, sumă care nu a fost contestată de pârâtă, respingând, în mod legal, restul pretenţiilor reclamantei, ca nejustificate, atât timp cât condiţiile precitate, impuse de decizia din 19 noiembrie 2010 privind stabilirea cuantumului obligaţiilor pârâtei, în situaţia în care linia electrică s-ar fi construit pe terenurile deţinute de reclamantă, nu mai sunt îndeplinite.
Schimbarea amplasamentului obiectivului şi anume construirea liniei electrice pe un alt amplasament, cum s-a arătat mai sus, determină rămânerea fără obiect a pretenţiilor reclamantei, care din acest punct de vedere, nu mai are niciun raport juridic cu pârâta şi nu are niciun prejudiciu.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat, recursul, cu consecinţa menţinerii deciziei curţii de apel, întrucât este legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta R.N.P.R. - Direcţia Silvică M. împotriva deciziei nr. 80/2012 din 5 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel, secţia a II-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1808/2013. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1811/2013. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
