ICCJ. Decizia nr. 1839/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1839/2013
Dosar nr. 3528/299/2013
Şedinţa din 1 aprilie 2013
Prin cererea înregistrată la 5 octombrie 2012 pe rolul Judecătoriei Răcari, Judeţul Dâmboviţa, s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu contract pentru emiterea cardului de credit încheiat la 3 martie 2009 formulată de creditoarea SC E.K. România SRL Bucureşti prin SCPEJ “M.F. şi M.G.R.” în contradictoriu cu debitorul L.I.
Astfel Judecătoria Răcari prin Sentinţa civilă nr. 1258 din 26 noiembrie 2012 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti reţinându-se că domiciliul debitorului se află în raza teritorială a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi-a declinat la rândul ei competenţa de soluţionare a cauzei prin Sentinţa civilă nr. 1833 din 1 ianuarie 2013 reţinând că în condiţiile în care executorul şi creditorul au indicat clar că vor fi urmărite bunurile din circumscripţia Judecătoriei Răcari, această instanţă este competentă în soluţionarea cauzei, cu atât mai mult cu cât raportat şi la dispoziţiile art. 373 şi 3731 C. proc. civ. Biroul executorului judecătoresc ce a solicitat încuviinţarea executării silite se află în cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Faţă de conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Răcari şi Judecătoria sector 1 Bucureşti, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite, în toate formele legale, a titlului executoriu - contractul pentru emiterea cardului de credit încheiat la 3 martie 2009
Potrivit art. 3731 C. proc. civ. “Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel”.
Acesta, de îndată va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv”, iar, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Or, din dispoziţiile legale sus evocate rezultă că încuviinţarea executării este de competenţa instanţei de executare.Calificarea instanţei de executare este făcută de legiuitor în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind “judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel”.
Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, ca instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării.Or, acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea, loc care nu se confundă cu acela unde îşi are sediul organul de executare.
În procedura executării silite, locul executării este acela unde se află bunurile supuse urmăririi, or, în speţă, în absenţa indicării de către creditor a locului unde se află bunurile debitorului asupra cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi cel de la domiciliul debitorului.
Cum domiciliul debitorului indicat în cererea de chemare în judecată este sat Săulieşti nr. 58, judeţul Dâmboviţa, ce se află în raza teritorială a Judecătoriei Răcari, acesteia îi revine competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite.
Ca atare din perspectiva celor expuse, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1814/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1855/2013. Civil → |
|---|
