ICCJ. Decizia nr. 1805/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1805/2013
Dosar nr. 7162/101/2009*
Şedinţa publică de la 24 aprilie 2013
Deliberând, asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 194 din 22 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 7162/101/2009, s-a admis acţiunea formulată de A.N.A.R., Direcţia Apelor Jiu, Craiova, fiind obligată pârâta SC S.M.C.P.C. SA - Sucursala Drobeta Turnu Severin să plătească reclamantei suma de 138.902 RON, precum şi 4.394 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC S.M.C.P.C. SA Bucureşti - Sucursala Drobeta Turnu Severin, a declarat apel, care a fost respins prin decizia nr. 31 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
În termen legal, împotriva hotărârii instanţei de apel, pârâta SC S.M.C.P.C. SA Bucureşti - Sucursala Drobeta Turnu Severin a promovat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 2998 din 6 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 7162/101/2009, a fost admis recursul declarat de pârâta SC S.M.C.P.C. SA Bucureşti - Sucursala Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 31 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială. A fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza pentru rejudecare, Curţii de Apel Craiova.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 81 alin. (3), (4) al Legii nr. 107/1996, dispoziţii referitoare la plata contribuţiei pentru gospodărirea apelor, că nu s-a făcut diferenţă între o obligaţie legală şi o obligaţie contractuală.
Astfel, în cazul contractului fără număr, din 7 iunie 2007 încheiat cu SC C. SRL pentru efectuarea unor excavaţii de 52.000 m.c din perimetrul de exploatare C., com. S., jud. Mehedinţi, în baza permisului de exploatare din 12 decembrie 2007 s-a constatat că există o obligaţie legală de raportare a balastrului extras şi de plată a redevenţelor către A.N.A.R..
În mod similar, şi pentru contractul din 4 iulie 2007 încheiat cu intimata, existau cele două obligaţii, una contractuală de plată a balastrului şi una legală de raportare către A.N.A.R..
S-a apreciat că eroarea de aplicare a legii săvârşită de instanţa de apel este reprezentată de faptul că recurenta nu avea nicio obligaţie de a transmite intimatei cantităţile de balast extrase din perimetrul C., perimetru aflat în proprietatea privată a SC C. SRL.
În aceste condiţii, pretenţiile băneşti ale intimatei împotriva recurentei au fost apreciate incerte, având în vedere că societatea pârâtă consideră că a achitat toate obligaţiile legale care îi reveneau contractual şi legal.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, sub nr. 7162/101/2009*.
Prin decizia nr. 94/2012 din 14 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, a fost admis apelul declarat de pârâta SC S.M.C.P.C. SA Bucureşti - Sucursala Drobeta Turnu Severin, a fost schimbată sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă acţiunea reclamantei A.N.A.R. Direcţia Apelor Jiu Craiova.
În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că reclamanta A.N.A.R. Direcţia Apelor Jiu Craiova a chemat în judecată pârâta SC S.M.C.P.C. SA Bucureşti - Sucursala Drobeta Turnu Severin solicitând instanţei, obligarea pârâtei la plata sumei de 138.902,76 RON, reprezentând contravaloarea cantităţilor de nisipuri şi pietrişuri exploatate în plus de pârâtă şi neraportate către reclamantă.
S-a constatat că, atât la instanţa de fond, cât şi în căile de atac, pârâta a susţinut împrejurarea că a exploatat balast în două perimetre diferite, în baza unor contracte încheiate cu parteneri diferiţi, acest lucru determinând plata unor redevenţe mai mari, corespunzătoare celor două exploatări.
Având în vedere dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., precum şi considerentele deciziei nr. 2998 din 6 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 7162/101/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în rejudecare, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile de către expertul A.M..
Din cuprinsul acestui raport, necontestat de părţi, instanţa de apel a constatat că, într-adevăr, apelanta SC S.M.C.P.C. SA Bucureşti - Sucursala Drobeta Turnu Severin a avut două permise de exploatare, atât pentru zona I.B., cât şi pentru zona C..
S-a mai reţinut că apelanta ar fi trebuit să exploateze din perimetrul I.B. (potrivit contractului încheiat cu A.N.A.R. Direcţia Apelor Jiu Craiova) cantitatea de 10.000 m.c, însă în realitate a exploatat doar 2917 m.c., prin urmare, mult mai puţin balast decât avea dreptul potrivit Permisului de exploatare din 23 martie 2006.
S-a arătat că redevenţele datorate de apelantă, obligaţie legală ce se plăteşte către A.N.R.M., potrivit Legii nr. 85/2003, sunt diferite de contribuţiile datorate A.N.A.R., de natură contractuală, acestea din urmă fiind achitate integral, potrivit cantităţii exploatate în perioada 2007-2008.
Din coroborarea raportului de expertiză şi cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv înscrisuri (dosar fond şi dosar apel) a rezultat că, într-adevăr, apelanta a exploatat balast în perioada 2007-2008 atât în perimetru I.B., cât şi în perimetrul C., în baza a două contracte diferite, încheiate cu A.N.A.R. Direcţia Apelor Jiu Craiova, respectiv cu SC C. SRL.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A.N.A.R. - A.B.A. Jiu Craiova a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi obligarea intimatei la plata sumei totale de 138.902,76 RON reprezentând contravaloarea facturilor din 25 iunie 2009 şi din 25 iunie 2009 emise de A.B.A. Jiu Craiova.
În motivarea recursului, recurenta arată că după controlul - Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi Dolj a fost încheiat Procesul-verbal din 31 martie 2009 şi s-a emis Decizia din 13 aprilie 2009 prin care s-a stabilit raportarea nereală la A.B.A. Jiu Craiova de către intimata-debitoare a cantităţilor de nisip şi balast efectiv extrase, acestea reieşind din diferenţele de cantităţi raportate la A.B.A. Craiova şi cele raportate la A.N.R.M. în anii 2007 şi 2008.
Din compararea cantităţilor de nisip şi pietriş extrase în anii 2007-2008 transmise de către intimata-debitoare şi înregistrate în evidenţa contabilă a A.B.A. Jiu Craiova pentru care au fost emise facturi, cu cantităţile de resurse minerale (nisip şi pietriş) extrase constatate ca raportate trimestrial la A.N.R.M. Bucureşti pentru care a fost calculată şi virată la bugetul de stat redevenţa minieră, a reieşit diferenţa de 33.350 mc de balast şi pietriş.
Diferenţa calculată şi facturată de A.B.A. Jiu Craiova se referă strict la cantităţile de nisip şi pietriş exploatate din perimetrul I.B. şi nu se referă la un alt perimetru care nu se afla în administrarea reclamantei, aşa cum în mod clar rezultă din adresele emise de către A.N.R.M..
Sentinţa instanţei de apel se bazează în mod exclusiv pe concluziile raportului de expertiză, raport de expertiză care a fost fundamentat pe documente nereale.
Prin raportul de expertiză, expertul contabil a indentificat la obiectivul că în perioada iulie-decembrie 2007 era în vigoare Autorizaţia de gospodărire a apelor din data de 04 iulie 2007 ce a fost emisă în baza permisului de exploatare din 23 martie 2007 emis de A.N.R.M. pentru exploatarea agregatelor minerale din albia râului Topolniţa.
La obiectivul nr. 5, expertul contabil a menţionat că în această perioadă SC S.M.C.P.C. SA, Sucursala Drobeta Turnu Severin a excavat din perimetrul C. o cantitate de 17.972,5 mc în baza contractului fără număr din data de 07 iunie 2007 încheiat cu SC C. SRL.
În aceste condiţii rezultă că în perioada iulie-decembrie 2007 pârâta a efectuat excavaţii fără acte de reglementare din perimetrul C. şi a declarat către A.N.R.M. că au fost excavate din perimetrul I.B. unde deţinea atât permis de exploatare cât şi autorizaţie de gospodărire a apelor. în mod corect A.N.R.M. a menţionat în adresa trimisă către A.B.A. Jiu cantitatea de balast pentru care s-a plătit redevenţa minieră pentru perimetrul I.B. şi nu s-a făcut nicio eroare cu privire la perimetru dat fiind faptul că pârâta nu avea dreptul să exploateze resurse minerale în alt perimetru decât cel administrat şi autorizat de către A.B.A. Jiu.
Recurenta susţine, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel s-a bazat în mod exclusiv pe concluziile raportului de expertiză, raport de expertiză care, în opinia sa, a fost fundamentat pe documente nereale.
Consideră că nu s-a făcut nicio eroare cu privire la compararea cantităţilor de balast extrase efectiv de către intimată, deoarece A.N.R.M. nu a făcut până în prezent niciun fel de modificare la raportarea pe care a trimis-o către A.B.A. Jiu (reclamanta) şi în baza căreia s-au constatat cantităţile reale de resurse minerale extrase.
Prin adresa din 11 iulie 2012, susţine recurenta, A.N.R.M. - Compartimentul de Inspecţie Teritorială Tg. Jiu i-a comunicat că în anul 2007 - trimestrele III şi IV, intimata nu a deţinut permis de exploatare pentru perimetrul C., judeţul Mehedinţi şi că nu a depus declaraţie rectificativă pentru trimestrul I 2008.
Prin urmare, intimata a pus la dispoziţia expertului documente fictive (anexa 3 rectificativă) documente care au stat în mod hotărâtor la baza concluziilor expertului desemnat în cauză şi, implicit, a instanţei de apel.
În acest context, apreciază ca fiind eronată reţinerea instanţei de apel în sensul că „intimata a exploatat mult mai puţin balast decât avea dreptul conform permisului de exploatare din 23 martie 2006".
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul din 24 aprilie 2013 intimata-pârâtă SC S.M.C.P.C. SA Bucureşti - Sucursala Drobeta Turnu Severin a depus note scrise, solicitând, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată următoarele:
În motivarea recursului reclamanta reia considerentele expuse în cererea de chemare în judecată, în sensul că a promovat acţiunea după ce a emis facturile din 25 iunie 2009 şi din 25 iunie 2009, în valoare de 138.902,76 RON, ca urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Dolj, control finalizat cu încheierea Procesului-verbal din 31 martie 2009 şi emiterea Deciziei nr. 3 din 13 aprilie 2009, privind cantităţile de resurse minerale (pietriş şi nisip) extrase în anii 2007-2008.
După expunerea motivelor care au determinat formularea acţiunii reclamanta-recurentă critică modul de întocmire a expertizei contabile efectuată în cauză şi apreciază că în mod nelegal curtea de apel şi-a întemeiat hotărârea numai pe concluziile raportului de expertiză, fără a le corobora cu celelalte probe (înscrisurile depuse la dosar), administrate în cauză.
O primă constatare care se impune a fi menţionată se referă la faptul că reclamanta nu a avut o evidenţă exactă a cantităţilor de resurse minerale extrase şi raportate de către pârâtă, fiind necesar controlul Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi Dolj pentru a se constata dacă pârâta a respectat dispoziţiile legale în materie privind cantităţile de nisip şi pietriş, exploatate în temeiul abonamentului de utilizare emis de reclamantă.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care stipulează că modificarea sau casarea hotărârii se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, însă din expunerea motivelor de recurs rezultă că reclamanta-recurentă critică modul de întocmire a expertizei şi concluziile raportului de expertiză, care nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9, precitate.
Osebit de aceasta, referitor la raportul de expertiză se constată că acesta a fost depus la dosar la data de 31 mai 2012 şi în consecinţă, Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, conform încheierii de la data de 5 iunie 2012 a acordat termen, la cererea reclamantei, la data de 12 iunie 2012 pentru a se lua cunoştinţă de raportul de expertiză, însă ulterior reclamanta-recurentă nu a formulat obiecţiuni referitoare la raportul de expertiză.
Astfel fiind rezultă că motivele de recurs nu se încadrează în temeiul de drept invocat de reclamantă, deoarece vizează critici privind raportul de expertiză, împotriva căruia reclamanta nu a formulat obiecţiuni, deşi i s-a acordat, la cererea sa, termen în acest sens.
Criticile formulate de reclamantă, în mod nelegal ca motive de recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. constituie de fapt obiecţiuni la raportul de expertiză, care trebuiau depuse pentru a fi cenzurate de instanţa de apel, care cum s-a arătat mai sus a acordat reclamantei un termen în acest sens, la cererea acesteia.
Deşi reclamanta nu indică lipsa de temei legal sau în ce constă încălcarea ori aplicarea greşită a legii de către curtea de apel, din analiza considerentelor deciziei recurate se constată că instanţa de apel a stabilit în mod legal, coroborând probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri şi concluziile raportului de expertiză, că pârâta a exploatat o cantitate mai mică de balast decât cea la care avea dreptul potrivit Permisului de exploatare din 23 martie 2006 şi că a achitat integral sumele datorate reclamantei pentru cantităţile explorate în perioada anilor 2007 şi 2008.
În consecinţă, constatând că motivele de recurs sunt nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul şi să menţină decizia curţii de apel, întrucât este legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.N.A.R. - A.B.A. Jiu Craiova împotriva deciziei nr. 94/2012 din 14 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1784/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1808/2013. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
