ICCJ. Decizia nr. 1784/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1784/2013
Dosar nr. 9526/1/2011
Şedinţa publică de la 23 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire Înregistrată la instanţă la data de 13 aprilie 2011, revizuienta A.A.R. a solicitat în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. anularea deciziei civile nr. 247/R din 29 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. 10310/271/2009, rejudecarea cauzei cu consecinţa respingerii recursului declarat de A.E.C. şi admiterea recursului său, modificarea în parte a sentinţei civile nr. 7533 din 21 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Oradea în sensul respingerii în întregime a tuturor acţiunilor formulate şi precizate de către reclamantele intimate.
A considerat revizuenta ca ar exista contrarietate între această hotărâre şi alte hotărâri definitive şi irevocabile pronunţate anterior între aceleaşi părţi, respectiv sentinţa civilă nr. 8397/1982 a Judecătoriei Oradea, sentinţa civilă nr. 7444 din 28 decembrie 1983 a Judecătoriei Oradea, sentinţa civilă nr. 837 din 13 februarie 1987 a Judecătoriei Oradea, sentinţa civilă nr. 8975 din 27 octombrie 1994 a Judecătoriei Oradea, sentinţa civilă nr. 985/1991 a Judecătoriei Oradea, decizia civilă nr. 831/R/5 octombrie 1995 a Tribunalului Bihor, sentinţa civilă nr. 7055 din 17 noiembrie 1997 a Judecătoriei Oradea precum şi sentinţa civilă nr. 3916 din 30 aprilie 1999 a Judecătoriei Oradea.
În fundamentarea acestei decizii instanţa a reţinut, în esenţă, că în speţă nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., câtă vreme în Dosarul nr. 10310/271/2009 ai Tribunalului Bihor s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat fată de aceste hotărâri judecătoreşti, aspect pe care însăşi revizuîenta prin concluziile scrise depuse Ia dosar l-a învederat instanţei.
Curtea de Apei Oradea, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 23 din 27 septembrie 2011, a respins ca nefondată cererea de revizuire iar în baza art. 274 C. proc. civ., a obligat revizuenta la 1.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea intimatei C.A., respingând celelalte cereri privind obligarea Ia plata cheltuielilor judiciare.
S-a mai arătat şi că decizia civilă nr. 247/R/2011 a Tribunalului Bihor a analizat şi aspectul invocat de revizuenta, în sensul că în fapt terenul a rămas în folosinţa defunctului A.G. şi ulterior în folosinţa revizuientei A.A.R. chiar şi după cooperativizare, dar s-a statuat că „aceasta nu schimbă regimul juridic al terenului care a fost cooperativizat şi care astfel nu mai constituia proprietatea lui A.G. şi a fostei sale soţii C.A., fapt recunoscut implicit şi de către revizuenta A.A.R. care după schimbările de regim din 1989 a făcut demersuri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia în baza Legii nr. 18/1991”.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată instanţa a reţinut că fiind în culpă procesuală, revizuenta A.A.R. va fi obligată la 1.000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei C.A., reprezentând onorariu avocaţial conform chitanţelor din 14 iunie 2011, din 12 septembrie 2011, respingând cererea privind obligarea revizuientei la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei A.E.C. ca fiind nedovedite,
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuenta A.A.R. solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, admiterea cererii de revizuire aşa cum a fost ea formulată, anularea deciziei civile nr. 247/R din 29 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. 10310/271/2009 şi în rejudecare respingerea recursului declarat de către A.E.C., admiterea recursului declarat pe care l-a declarat, modificarea în parte a sentinţei civile nr. 7533 din 21 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Oradea, în sensul respingerii în întregime a tuturor acţiunilor formulate şi precizate de către reclamante, cu cheltuieli de judecată aferente.
În cuprinsul recursului revizuenta redă integrai conţinutul cererii de revizuire şi spre final precizează că instanţa de judecată de la fond face o greşita aplicare a legii, deoarece prin decizia civilă nr. 1/R din 14 ianuarie 2008 a Tribunalului Bihor, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la sentinţa civilă nr. 7055/1997 a Judecătoriei Oradea, nemaifăcându-se vorbire despre restul hotărârilor judecătoreşti, arătând că a menţionat prin cererea de revizuire că niciuna din instanţele de judecată din dosarul de anulare a titlului de proprietate nu s-a pronunţat cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat pe care a invocat-o cu privire la sentinţa civilă nr. 8397/1982 pronunţată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr,2934/1960 unde s-a respins acţiunea formulata de C.A. pentru împărţire de bunuri, având în vedere contractul de vânzare-curnpărare despre care s-a făcut vorbire la pct. 3 din cererea de revizuire, respectiv de contractul de vânzare-curnpărare prin care C.A. vinde către A.I. „(...) casă şi teren".
Recurenta revizuenta solicită instanţei de judecată să aibă în yedere sentinţa civilă nr. 4382/1983 pronunţată de către Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 3245/1983, având ca obiect revizuire împotriva sentinţei civile nr. 6397/1982 precizând că nici cu privire Ia această hotărâre nu s-a pronunţat instanţa, raportat la excepţia autorităţii de lucru judecat.
Apreciază reeurenta că odată ce prin sentinţa civilă nr. 4382/1983 a Judecătoriei Oradea s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că înscrisul prezentat în original în faţa instanţei de judecată în recurs a fost semnat de către C.A., şi cum autoritatea de lucru judecat priveşte nu numai dispozitivul hotărârii atacate, ci şi considerentele acestora, instanţa de revizuire a făcut o greşită aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 1201-1202 C. civ., deoarece: „în principiu puterea de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, cu acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi sau constatările făcute prîntr-o hotărâre judecătorească definitivă să nu fie contrazise prinir-o altă hotărâre judecătorească dată într-un alt proces, deoarece altfel nu s-ar realiza administrarea uniformă a justiţiei".
Referindu-se ia sentinţa civilă nr,837/1987 pronunţată de Judecătoria Oradea, recurenta arată că este din nou obligată la sultă: suma de 3.873 RON către A.E.C. şi suma de 2.583 RON către A.L., precizând că sunt trei menţiuni importante de făcut:
- A.E.C. arată expres şi se consemnează la dosarul din sentinţă că a fost deja despăgubită prin actul intitulat convenţie încheiat la data de 21 august 1984.
- C.A. nu s-a opus ia admiterea acţiunii deoarece ea şi-a vândut dreptul către A.I. la 5 septembrie 1989.
- A.L. locuieşte mai departe în casa nouă, deoarece recurenta nu avea posibilităţi materiale sa o despăgubească.
Arata în continuare revizuenta că raportat ia aceste trei menţiuni, instanţa de judecată stabileşte cu autoritate de lucru judecat faptul că prin convenţia încheiată la data de 21 august 1984, A.E.C. şi-a vândut întreaga ei parte de moştenire - aşa cum apare menţionat în convenţie - către recurentă şi solicită să se aibă în vedere şi poziţia A.E.C. care arată expres şi se consemnează în hotărâre că a fost despăgubită prin convenţia încheiată la data de 21 august 1984.
Conchide recurenta în sensul ca din această perspectivă, operează autoritatea de lucru judecat, având în vedere faptul că5 la pronunţarea acestei hotărâri, în anul 1987, instanţa de judecată a reţinut faptul că A.E.C. a fost escontentată,
Concluzionează recurenta-revizuenta că, în raport de cele arătata excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate nu a fost cercetată din perspectiva tuturor acestora, rămânând necercetate hotărârile menţionate prin cererea de revizuire.
Prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei intimatele A.E.C., C.A. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat iar intimata Comisia Locală pentru Aplicarea legii nr. 18/1991 a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se stor arăta.
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
Condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă întrucât hotărârile pretins contradictorii poarta asupra unor pricini diferite ca obiect şi cauza purtate mtre persoane diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege.
Instanţa a examinat cererea de revizuire din perspectiva îndeplinirii cerinţelor impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv dacă hotărârile pretins contradictorii prezintă identitate de părţi, obiect şl cauză, remarcându-se analiza detaliată a hotărârilor indicate de revizuentă, existenta autorităţii de lucru judecat fiind lămurită şi din perspectiva statuărilor irevocabile ate Tribunalului Bihor care, prin sentinţa nr. 1/R din 14 ianuarie 2008 a apreciat că nu se poate reţine existenţa vreunei autorităţi de lucru judecat, contrar a ceea ce pretinde recurenta-revizuentă.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 322 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta A.A.R. împotriva sentinţei nr. 23/PI din 27 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apei Oradea, secţia I civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 23 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1780/2013. Civil. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 1805/2013. Civil → |
|---|
