ICCJ. Decizia nr. 2007/2013. Civil. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2007/2013
Dosar nr. 3805/279/2010
Şedinţa publică de la 22 mai 2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 23 aprilie 2010, sub nr. 3805/279/2010, reclamanta S.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii: SC H. SRL şi Banca R. D., Sucursala judeţeană Neamţ să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, cu garanţie ipotecară, din 30 octombrie 2006,
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că actul atacat s-a încheiat prin mandatarul A.M., împotriva voinţei sale, deoarece ea a revocat mandatul dat acestuia a doua zi, ia acelaşi notar public.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 17/2000.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. 3806/279/2010.
Prin sentinţa nr. 211/COM din 3 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 3805/279/2010, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea pentru constatarea nulităţii absolute, acţiune formulata de S.E., în contradictoriu cu pârâţii SC H. SRL Piatra Neamţ şi Banca R.D.,Sucursala judeţeană Neamţ.
Prin cererea înregistrată sub nr. 4884/103/2010 la Tribunalul Neamţ reclamanta S.E. a chemat în judecată pe SC H. SRL şi Banca R.D. solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 2006 motivat de faptul că numitul A.M. s-a folosit de un act de împuternicire obţinut prin înşelăciune şi a acţionat în dauna reclamantei.
La termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2011 Tribunalul Neamţ a admis excepţia de litispendenţă având în vedere cererea înregistrată pe rolul aceleaşi instanţe sub nr. 3805/279/2010 şi au fost întrunite cele două cereri formulate de reclamanta S.E.
În cauză a fost ataşat Dosarul 508/103/2008 al Tribunalului Neamţ care a avut ca obiect cererea formulată de aceeaşi reclamantă în contradictoriu cu aceeaşi pârâţi pentru constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare autentificat din 2008, motivat de faptul că actul a fost încheiat de o persoană, A.M., care a acţionat cu rea credinţă, în baza unui mandat revocat. Prin sentinţa nr. 310/2003, irevocabilă, a fost respinsă acţiunea.
Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, cerinţe îndeplinite în prezenta cauză, scopul reclamantei, afirmat în toate cele 3 cereri promovate la instanţele judecătoreşti, fiind de anulare a contractului de vânzare-cumpărare din 2008, susţinând în mod constant nevalabilitatea procurii date numitului A.M.
Cum repunerea în discuţie, într-o nouă procedură judiciară a aceleaşi cereri şi în contradictoriu cu aceleaşi părţi, ar însemna ignorarea efectelor juridice ale acestei hotărâri şi menţinerea pe termen nelimitat a unui conflict între părţi şi/sau între acestea şi succesori, ceea ce ar afecta grav siguranţa raporturilor juridice civile şî încrederea în sistemul judiciar, în temeiul art. 188 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ., instanţa a admis excepţia şi a respins acţiunea.
Împotriva sentinţei civile nr. 211/COM din 3 februarie 2011 pronunţată de Tnbunalui Neamţ în Dosarul nr. 3805/279/2010, reclamanta S.E. a declarat apel, care, prin decizia nr. 81 din 21 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a constatat că reclamanta l-a împuternicit legal pe pârâtul A.M. să îi înstrăineze imobilul, prin procura autentificată de notar Ia 21 septembrie 2006, iar în ziua imediat următoare, aceasta s-a prezentat Ia acelaşi notar, unde a declarat că revocă mandatul încredinţat pârâtului.
Deşi reclamanta a susţinut că ar fi comunicat pârâtului A.M. revocarea mandatului, instanţa de apel a constatat că aceasta nu a propus nicio probă în acest sens, şi mai mult decât atât, în lipsa oricărei probe şi având în vedere succesiunea evenimentelor, concluzia este aceea că reclamanta a păstrat în secret pentru pârâtul A.M. revocarea mandatului.
Instanţa a reţinut câ între momentul acordării mandatului şi până la vânzarea imobilului, timp de 40 de zile, reclamanta nu a întreprins nimic pentru a împiedica înstrăinarea imobilului.
S-a constatat că documentaţia cadastrală asupra imobilului ce urma a fi înstrăinat s-a făcut fără ca reclamanta să fi încunoştinţat pe nimeni despre lipsa capacităţii de a înstrăina a procuratorului, şi nici cei care au întocmit documentaţia, nici creditorul ipotecar nu au fost avertizaţi cu privire la incapacitatea procuratorului de înstrăinare.
În baza procurii date la 21 septembrie 2008, procuratorul, în numele şi pentru reclamantă, a înstrăinat imobilul către pârâta SC H. SRL, iar reclamanta a confirmat atât în faţa notarului, cât şi prin înscris sub semnătură privata că a primit suma de 85.000 euro reprezentând preţul imobilului vândut, arătând că nu mai are nicio pretenţie asupra pârâtului A.M.
Astfel, având în vedere că reclamanta nu a adus la cunoştinţă revocarea mandatului, contractul de vânzare-cumpărare s-a dovedit ca fiind valabil încheiat, declaraţia dată de reclamantă la 22 septembrie 2008 neproducând niciun efect, întrucât actul notarial astfel încheiat este confidenţial.
Un alt argument reţinut în favoarea legalităţii contractului de vânzare-cumpărare l-a reprezentat reconfirmarea de către reclamantă a mandatului pe care susţine că l-a revocat.
S-a constatat că reclamanta nu a propus nicio dovadă pentru a dovedi dolul de care a făcut vorbire, în condiţiile în care actele sunt încheiate în faţa notarului public.
De altfel, în cadrul Dosarului nr. 4684/110/ 2010 al Tribunalului Neamţ s-a promovat acţiune în constatarea nulităţii obiectului contractului de vânzare-cumpărare cu garanţie ipotecară din 30 octombrie 2006, cauza de nulitate invocată fiind reprezentată de lipsa consimţământului vânzătorului, fiind viciat prin eroare (nu i s-a citit textul real al împuternicirii), prin incapacitate de exerciţiu (neavând posibilitatea de a citi conţinutul actului pe care l-a semnat) actul nefiind încheiat în prezenţa sa (nu a avut cunoştinţă de existenţa tranzacţiei).
Toate argumentele folosite de către reclamantă s-au fundamentează pe ideea că actul de împuternicire, deţinut de numitul A.M., a fost obţinut prin înşelăciune.
Prin încheierea din 20 ianuarie 2011 Tribunalul Neamţ a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 164 alin. (2)-(3) C. proc. civ., admiterea excepţiei de litispendenţă cu Dosarul nr. 3805/379/2010 al Judecătoriei Piatra Neamţ, dispunând reunirea cauzelor, în acest din urmă dosar, solicitându-se a se constata nulitatea obiectului contractului de vânzare-cumpărare din 2008, invocându-se neplata preţului, neaplicarea dispoziţiilor Legii nr. 17/2000, dar şi lipsa împuternicirii numitului A.M. la momentul perfectării vânzării.
Prin sentinţa civilă nr. 310 din 3 august 2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ a fost respinsă în mod irevocabil acţiunea, aşa încât, instanţa de control judiciar a apreciat că soluţia dată în prima acţiune are autoritate de lucru judecat în cea de-a doua acţiune, chiar dacă în primul litigiu unele aspecte evidenţiate în cea de-a doua acţiune au fost analizate numai pe cale incidentală.
În aceste condiţii, fiind vorba despre identitate de acţiuni în sensul art. 1201 C. civ., Curtea de Apel Bacău, a respins apelul declarat de reclamanta S.E. ca nefondat.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta critică hotărârea atacată pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, greşita respingere a apelului, în raport de autoritatea de lucru judecat, întrucât, în opinia sa, nu există identitate de părţi, obiect şi cauză cu soluţia pronunţată în Dosarul nr. 506/103/2008.
În acest context, susţine recurenta, în Dosarul nr. 506/103/2008 s-a discutat nulitatea contractului din perspectiva încheierii acestuia prin doi, iar în prezenta cauză a fost invocată nulitatea contractului întemeiată pe dispoziţiile art. 1381 C. civ. pentru nerespectarea dispoziţiilor stipulate în mod expres în contractul de vânzare-cumpărare privind neplata preţului.
Dovada plăţii preţului, se putea face doar cu un extras de cont eliberat de Banca, iar această dovadă, susţine recurenta-reclamantă nu a fost făcută niciodată.
Astfel, instanţa a făcut aprecieri în legătură cu procura dată pentru A.M., fără a analiza motivul invocat de reclamantă, în condiţiile în care înscrisurile reţinute de instanţă ca fiind dovada preţului nu reprezintă realitatea, reclamanta neprîmînd niciodată preţul.
Intimata-pârâtă Banca R.D, Sucursala Piatra Neamţ, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat, deoarece, în mod legal, atât tribunalul cât şi curtea de apel au aplicat legal dispoziţiile normative în materie şi au constatat îndeplinirea condiţiilor privind autoritatea lucrului judecat.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs, susţinerile din întâmpinarea formulată de Banca R.D., Sucursala Piatra Neamţ şi apărările pârâtei SC H. SRL expuse în concluziile scrise constată că obiectul recursului îl constituie îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat în raport de soluţia pronunţată în Dosarul nr. 608/103/2008.
Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are aceiaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.
În Dosarul nr. 506/103/2008 al Tribunalului Neamţ, secţia comerciala şi contencios administrativ, s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 310/COM din 3 iunie 2008 prin care s-a respins acţiunea reclamantei S.E., formulată în contradictoriu cu pârâţii SC H. SRL Banca R.D., Sucursala Piatra Neamţ şi A.M. reţinându-se, în esenţă, că încheierea contractului de vânzare-cumparare din 30 octombrie 2006 autentificat Ia Biroul Notarial Public B.D. şi B.O., s-a făcut cu respectarea condiţiilor legale.
Prin acest contract, pârâtul A.M. în caîitate de mandatar, în baza procurii autentificate la Biroul Notarial Public H.I. a vândut imobilul proprietatea reclamantei, situat în Piatra Neamţ, pârâtei SC H. SRL, cu preţul de 65.000 euro, pe care i-a remis reclamantei.
Obiectul acţiunii Dosarului nr. 508/103/2008 i-a constituit cererea reclamantei de constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 30 octombrie 2006, cu garanţie ipotecară întrucât reclamanta a revocat procura mandatarului A.M.
Apelul formulat de reclamanta S.E. împotriva sentinţei civile nr. 310/COM din 3 august 2008, a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 89 pronunţată la data de 11 noiembrie 2008 de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, după care, şi recursul formulat de reclamantă împotriva acestei decizii a bst respins prin decizia nr. 2399 din 14 octombrie 2009, pronunţată de secţia comercială de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în consecinţă, sentinţa civilă nr. 310/COM din 3 iunie 2008 a rămas definitivă.
La data de 23 aprilie 2010 s-a înregistrat, pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la nr. 385/279/2010 cererea reclamantei având ca obiect tot constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, cu garanţie ipotecară, din 30 octombrie 2006, motivat de faptul că reclamanta nu a primit preţul de 85.000 euro de la mandatarul A.M. şi că acesta nu a fost împuternicit în momentul perfectării actelor pe numele reclamantei, să realizeze înstrăinarea.
Ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia comercială, s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 211/COM din 3 februarie 2011 prin care s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi s-a respins, ca inadmisibilă cererea reclamantei; această soluţie a fost menţinută prin decizia civilă nr. 81 din 21 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a respingerii apelului formulat de reclamantă.
Atât tribunalul cât şi Curtea de Apel au reţinut în mod legal, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1201 C. civ., precitate, în sensul că a doua cerere în judecată are acelaşi obiect (constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare) este între aceleaşi persoane, în aceeaşi calitate şi este întemeiată pe aceeaşi cauză.
Faptul că în acest dosar reclamanta solicită constatarea nulităţii aceluiaşi contract de vânzare-cumpărare, invocând, în mod speculativ, nepredarea de către mandatar a preţului încasat şi în subsidiar reiterează susţinerile privind lipsa procurii mandatarului este irelevant atât timp cât, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, prin sentinţa civilă nr. 310/COM din 3 iunie 2008, precitată, că procura a fost valabilă la momentul vânzării şi că reclamanta a primit preţul vânzării.
Astfel fiind, atât timp cât există autoritate de lucru judecat privind valabilitatea procurii şi remiterea preţului, este evident că şi în acest al doilea dosar cererea reclamantei este întemeiată pe aceeaşi cauză şi în consecinţă, în motivarea recursului, reclamanta susţine în mod nelegal că nu se aplică dispoziţiile art. 1201 C. civ.
Osebit de considerentele înfăţişate, trebuie precizat că reclamanta a împuternicit pe procurator să înstrăineze imobilul şi să-i remită preţul încasat în sumă de 85.000 euro; reclamanta nu contestă cuantumul preţului ci doar afirmă, pro causa, că nu i-a fost remis, deşi s-a stabilit cu putere de lucru judecat că preţul i-a fost remis, conform atât unui înscris sub semnătură privată cât şi unei declaraţii notariale date de reclamantă,
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. reclamanta recurentă va fi obligată la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial), către pârâta SC H. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUWELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta S.E. împotriva deciziei nr. 81/2011 din 21 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă S.E. la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC H. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2004/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2012/2013. Civil. Acţiune în anularea... → |
|---|
