ICCJ. Decizia nr. 2087/2013. Civil. Atragerea răspunderii administratorilor. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A Il-A CIVILĂ
Decizia nr. 2087/2013
Dosar nr. 1164/112/2009
Şedinţa publică din 28 mai 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr. 1922 din 6 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1164/112/2009, a fost respinsă cererea precizată de reclamanta SC R.C.B.E. SA, în contradictoriu, cu pârâtul O.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, ca urmare a admiterii cererii de strămutare Ia data de 6 iulie 2010, reclamanta SC R.C.B.E. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul O.A. să se dispună angajarea răspunderii materiale a acestuia şi obligarea la plata sumei de 100.000 RON, cu titlu de prejudiciu, sumă care ulterior a fost majorată la 125.509 RON, cu titlu de prejudiciu adus societăţii reclamante, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC R.C.B.E. SA, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, prin decizia nr. 104/A din 27 aprilie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC R.C.B.E. SA, reţinând că nu s-a dovedit că, fapta pârâtului a determinat în mod exclusiv neprelungirea liniei de credit invocate şi a dus Ia producerea prejudiciului cauzat reclamantei, motiv pentru care se constată că în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, reţinând totodată faptul că prelungirea liniei de credit nu era o obligaţie a băncii, ci o posibilitate lăsată la latitudinea acesteia, posibilitate care urma să se concretizeze în raport de analiza mai multor factori.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs la data de 4 iulie 2012 reclamanta SC R.C.B.E. SA Bistriţa, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs reclamanta SC R.C.B.E. SA Bistriţa a făcut o amplă descriere a situaţiei de fapt, precizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei în dovedirea şi susţinerea acţiunii, indicând instanţei de recurs, în mod generic, dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., ca motive de nelegalitate pe care şi-a întemeiat calea de atac.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuţie excepţia nulităţii recursului, potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepţie asupra căreia a rămas în pronunţare.
Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul l C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerinţelor stabilite de lege.
În acest sens, art. 3021 C. proc. civ. a prevăzut menţiunile obligatorii pe care trebuie să Ie conţină cererea de recurs.
Printre aceste menţiuni, Ia lit. c) s-a stipulat obligaţia de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii, dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cu raportare strictă şi limitativă Ia cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Din cuprinsul cererii de recurs se constată că argumentele folosite în susţinerea motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce ţin de situaţia de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs.
În atare situaţie, Înalta Curte va da eficienţă prevederilor art. 3021 alin. (1) Iit. c) C. proc. civ. şi va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta SC. R.C.B.E. SA Bistriţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constata nulitatea recursului declarat de reclamar SC. R.C.B.E. SA Bistriţa împotriva deciziei nr. 104/A din 27 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2022/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2097/2013. Civil → |
|---|
