ICCJ. Decizia nr. 2097/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILA
Decizia nr. 2097/2013
Dosar nr. 217/36/2009*
Şedinţa publică din 28 mai 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1742 din 3 aprilie 2012, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale C. Constanta, în contradictoriu cu pârâţi Consiliul Local al Municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti.
La pronunţarea hotărârii s-a avut în vedere faptul că, prin decizia nr. 11/1980 a Consiliul Popular Judeţean Constanţa s-a transmis din administrarea Municipiului Constanţa în administrarea Centrului de perfecţionare a lucrătorilor din marina civilă Constanţa, terenul proprietate de stat în suprafaţă de 8700 mp situat pe malul Lacului Mamaia.
S-a reţinut, pe cale de consecinţă, că reclamantului i s-a atribuit în administrare, în cadrul bazei de instruire de la malul Lacului Siutghiol (Mamaia), doar terenul în suprafaţă de 8700 mp, care aparţine domeniului public şi că, susţinerea potrivit căreia, terenul luat în folosinţă de Centrul de Pregătire a Lucrătorilor din Marina Civilă Constanţa la momentul înfiinţării sale era de 15306,46 mp nu a fost demonstrată probator, întrucât declaraţiile martorilor audiaţi sunt contradictorii şi neclare, iar singurele probe certe sunt actele depuse, din care rezultă că terenul luat în administrare a fost cel de 8700 mp, care se află în domeniul public.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale C. Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 86/C din 19 iunie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, constatându-se că, tribunalul a apreciat corect asupra regimului juridic al terenului în litigiu, a cărui apartenenţă la domeniul public de interes naţional a fost în mod neîntemeiat invocată de reclamantă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal reclamantul Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale C. Constanţa a declarat recurs la data de 4 octombrie 2012, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Prin motivele de recurs a făcut o amplă descriere a situaţiei de fapt, începând cu anul 1980, continuând cu redarea unor articole din Legea nr. 69/1991 şi din Legea nr. 213/1998, indicând instanţei de recurs, în mod generic, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca motiv de nelegalitate pe care şi-a întemeiat calea de atac.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuţie excepţia nulităţii recursului, potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepţie asupra căreia a rămas în pronunţare.
Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul I C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerinţelor stabilite de lege.
În acest sens, art. 3021 C. proc. civ. a prevăzut menţiunile obligatorii pe care trebuie să le conţină cererea de recurs.
Printre aceste menţiuni, la lit. c) s-a stipulat obligaţia de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă şi limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Din cuprinsul cererii de recurs se constată că argumentele folosite în susţinerea motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce ţin de situaţia de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs.
În atare situaţie, Înalta Curte va da eficienţă prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale C. Constanţa, pe care îl va obliga, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., să-i achite intimatului-pârât Municipiul Constanţa, prin primar suma de 409,20 RON cheltuieli de judecată, conform borderoului aflat la dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale C. Constanţa împotriva deciziei civile nr. 86/C din 19 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Obligă recurentul-reclamant Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale C. Constanţa să-i achite intimatului-pârât Municipiul Constanţa, prin primar suma de 409,20 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2087/2013. Civil. Atragerea răspunderii... | ICCJ. Decizia nr. 21/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
