ICCJ. Decizia nr. 2108/2013. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2108/2013
Dosar nr. 7707/1/2011
Şedinţa publică din 28 mai 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 468/COM din 24 martie 2010, Tribunalul laşi a respins acţiunea reclamantei SC D. SRL împotriva pârâtelor SC C. SA Iaşi şi R. Bank SA şi a admis în parte cererea reconvenţională formulata de pârâta SC C. SA în contradictoriu cu reclamanta pe care a obligat-o la plata sumei de 221.731,71 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere pentru perioada 1 septembrie 2006-31 octombrie 2006 şi a respins cererea privind plata de daune.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanta nu a respectat obligaţiile asumate prin contractul de furnizare din 18 august 2006, neîndeplinindu-şi obligaţia de a livra cantitatea de huilă stabilită prin graficul prevăzut în anexa 3 la contract.
Prin decizia nr. 86 din 22 noiembrie 2010, Curtea ce Apel laşi a respins apelurile declarate de reclamantă şi pârâtă şi a admis apelul pârâtei R. Bank SA împotriva sentinţei atacate, schimbând-o în parte în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată acordate acestei părţi, păstrând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a apreciat ca fiind legală soluţia dată de tribunal cu privire la neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de livrare a cărbunelui, faptul că acest combustibil a fost livrat către C. Giurgiu fiind fără relevanţă, atâta timp cât această parte este terţă faţă de convenţie.
Această soluţie a fost recurată, iar prin decizia nr. 2618 din 13 septembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă SC D. SRL Holboca împotriva deciziei nr. 86 din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia comercială, ca nefondat, reţinându-se ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de apel.
Împotriva acestei decizii, revizuienta SC D. SRL Holboca a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, la data de 27 septembrie 2011, precizând că va depune motivele cererii de revizuire după motivarea şi comunicarea deciziei atacate.
Prin încpeierea de şedinţă din 22 februarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a suspendat judecata cererii de recurs, în teneiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin referatul din 5 aprilie 2013 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării cererii de recurs.
Cauza a rămas suspendată mai mult de un an, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia perimării judecării recursului, reţinând următoarele:
Art. 248 alin. (1) C. proc. civ., declară perimată orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare rămasă în nelucrare din vina părţii timp de un an. Prin urmare pentru a opera perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a cerinţelor art. 248 C. proc. civ. şi în acest sens se constată că Înalta Curte a fost investită cu o cerere care a declanşat calea extraordinară de atac a cererii de revizuire, că după suspendarea judecăţii pricina a rămas în nelucrare timp de un an şi că, înainte de împlinirea acestui termen nu s-a cerut de părţile în proces reluarea judecării recursului. Se mai constată că nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. „perimarea se constată din oficiu...” pe cale de excepţie întrucât normele care reglementează această sancţiune procedurală sunt de ordine publică, partea neformulând nici o apărare cu privire la această excepţie, deşi a fost legal citată.
În consecinţă, faţă de cele ce preced urmează să se constate perimată cererea de revizuire, cu consecinţa prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală şi în consecinţă imposibilităţii analizării pe fond a cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuienta SC D. SRL Holboca împotriva deciziei nr. 2618 din 13 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2107/2013. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2109/2013. Civil. Obligatia de a face.... → |
|---|
