ICCJ. Decizia nr. 2185/2013. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2185/2013
Dosar nr. 2962/1/2011
Şedinţa publică de Ia 15 aprilie 2013
Prin Decizia civilă nr. 2607 din 18 decembrie 2009, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul N.N. în contradictoriu cu reclamanta Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.
Împotriva Deciziei civile nr. 2607 din 18 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă, pârâtul N.N. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei mai sus menţionate, fără a explica în scris de ce a formulat o asemenea cerere.
Prin încheierea din 1 martie 2010, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins, ca nefondată, cererea formulată de pârâtul N.N. şi a dispus amendarea petentului N.N. cu suma de 700 RON, pentru introducerea cu rea-credinţă a unei cereri vădit neîntemeiate.
Împotriva încheierii din 1 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat apel pârâtul N.N. aducând critici referitoare exclusiv la aplicarea sancţiunii amenzii judiciare.
Prin Decizia civilă nr. 216 din 29 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de reexaminare formulată de pârâtul N.N. în contradictoriu cu reclamantul Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii în favoarea Tribunalului Dolj.
Împotriva deciziei pronunţată de curtea de apel a declarat recurs pârâtul N.N. iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2830 din 28 martie 2001, a constatat nul recursul.
Această soluţie a fost atacată de N.N. pe calea contestaţiei în anulare, stabilindu-se termen de judecată la data de 27 ianuarie 2012.
Învestită cu judecarea contestaţiei în anulare, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de şedinţă din data de 27 ianuarie 2012, suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.
Cauza a stat în nelucrare până la data de 18 februarie 2013, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 15 aprilie 2013.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 27 ianuarie 2012, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 28 ianuarie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată contestaţia în anulare a Deciziei nr. 2830 din 28 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de N.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2184/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2186/2013. Civil → |
|---|
