ICCJ. Decizia nr. 2281/2013. Civil. întoarcere executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2281/2013
Dosar nr. 3185/95/2011
Şedinţa publică de Ia 6 iunie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 228/2011 din 4 mai 2011, Tribunalul Gorj, secţia civilă, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta SNL O. SA în contradictoriu cu pârâtul P.I., avţnd ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de 178.716,50 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care să se adauge dobţnda legală, de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective.
Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate şi în raport de temeiul acţiunii, art. 4041 C. proc. civ., instanţa de fond a reţinut următoarele:
În baza sentinţei civile nr. 200/2008 pronunţată de Tribunalul Gorj şi deciziei civile nr. 269/2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, reclamanta a achitat pârâtului suma de 178.716,50 RON reprezentând drepturi de autor.
Prin decizia civilă nr. 656 din 3 decembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost admise apelurile declarate împotriva deciziei nr. 269/2009 şi a fost schimbată sentinţa civilă nr. 200/2008 a Tribunalului Gorj, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulată de reclamantul I.G.D. şi a cererii de intervenţie formulată de P.I.
În consecinţă, tribunalul a apreciat îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 4041 C. proc. civ., în condiţiile în care a fost desfiinţat titlu executoriu, ceea ce impune restabilirea sitiuaţiei anterioare.
Împotriva sentinţei de fond a declarat apel pârâtului P.I., iar Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 299 din 13 septembrie 2011, a respins ca nefondat apelul.
Apelantul a susţinut necompetenţa tribunalului în soluţionarea cererii, aceasta revenind instanţei de executare, iar pe fond a arătat că reclamanta nu a făcut dovada unui titlu executoriu care a fost desfiinţat.
Considerentele instanţei de apel au apreciat drept nefondate ambele critici ale apelantului.
Faţă de excepţia de necompetenţă, Curtea a invocat dispoziţiile art. 1591 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a precizat ce se înţelege prin noţiunea de titlu executoriu, care poate constitui temei pentru întoarcerea executării silite în ipoteza desfiinţării lui.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs, în cadrul termenului legal pârâtul P.I., înregistrat iniţial pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Prin încheierea nr. 1379 din data de 13 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre competentă soluţionare secţiei a II-a civilă.
Cauza a fost repartizată aleatoriu pe rolul secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul admiterii apelului şi pe fond respingerea acţiunii.
În susţinerea acestor motive de nelegalitate recurentul a arătat că instanţa a dat o interpretare greşită obiectului acţiunii şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 4041 C. proc. civ., intimata a efectuat plata drepturilor băneşti de bună voie şi nu ca urmare a executării silite.
Reclamanta avea la dispoziţie acţiunea privind plata nedatorată sau cea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză şi nu întoarcerea executării silite.
Pentru admisibilitatea acestei acţiuni, reclamanta trebuie să facă dovada existenţei unui titlu executoriu care a fost desfiinţat sau a desfiinţării unei executări silite.
Instanţa de apel a interpretat greşit sintagma de titlu executoriu. Sentinţa 200/2008 a Tribunalului Gorj a fost desfiinţată, dar nu era titlu executoriu.
Intimata SNL O. SA Târgu Jiu a formulat note de şedinţă, prin care a învederat, în principal fuziunea dintre SC C.E.C. SA, C.E. Rovinari, C.E. Turceni SA şi SNL O. SA, fiind înfiinţată SC C.E.O. SA prin H.G. nr. 1024/2011. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, ambele instanţe făcând o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale.
Înalta Curte, analizând recursul, în raport de dispoziţiile legale invocate şi de criticile dezvoltate în susţinerea acestora, constată că este nefondat.
Deşi recurentul a încadrat în drept cererea de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor se constată că acestea pot fi subsumate doar motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează în această situaţie aplicarea greşită a legii.
Recurentul a susţinut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 4041 C. proc. civ. faţă de temeiul acţiunii de faţă, care are ca obiect întoarcerea executării silite.
Dispoziţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ. reglementează situaţia în care a fost desfiinţat titlu executoriu sau însăşi executarea silită, care dă dreptul părţii la restabilirea situaţiei anterioare.
Întoarcerea executării este posibilă prin două modalităţi procedurale şi anume chiar pe temeiul hotărârii prin care se desfiinţează hotărârea anterioară executată în timp sau pe calea unei acţiuni separate.
În speţa de faţă, sentinţa civilă nr. 200/2008 a Tribunalului Gorj rămasă definitivă prin decizia nr. 269/2009 a Curţii de Apel Craiova a reprezentat titlu executoriu în baza căruia reclamanta a achitat de bunăvoie pretenţiile cuprinse în acest titlu.
Dispoziţiile care reglementeză instituţia întoarcerii executării silite au la bază dreptul părţii, care a obţinut desfiinţarea executării, la restabilirea situaţiei anterioare.
În consecinţă, legea nu distinge între ipoteza executării silite a titluluiexecutoriu şi executarea de bunăvoie, precum nici la existenţa unei încheieri de investire cu formulă executorie.
Înţelesul textului de lege evocat, art. 4041 C. proc. civ., în ceea ce priveşte titlul executoriu are în vedere conceptul în sens larg al noţiunii, unde hotărârea judecătorească reprezintă specia, iar prima noţiune o include pe cea de a doua.
Procedura învestirii cu formulă executorie a unei hotărâri este confundată de către recurent cu forţa executorie a hotărârii în temeiul căreia reclamanta a efectuat plata de bunăvoie a sumei stabilite în titlul executoriu.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P.I. împotriva deciziei nr. 299 din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1855/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2285/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
