ICCJ. Decizia nr. 2289/2013. Civil. Contestaţie la executare. Suspendare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2289/2013
Dosar nr. 502/32/2012
Şedinţa publică de la 6 iunie 2013
Asupra recursului civil de faţă, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 502/32/2012 din 27 iunie 2012, contestatoarea SC A.S. SA, în contradictoriu cu intimata Agenţia Domeniilor Statului, a formulat contestaţie la executare şi a solicitat anularea ordinului de poprire din 12 iunie 2012 şi a formelor de executare emise de intimată şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.
Instanţa, verificând actele şi lucrările dosarului, a reţinut în rezumat următoarele:
Cu privire la excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a instanţei aceasta s-a pronunţat în condiţiile art. 137 C. proc. civ. înaintea susţinerii concluziilor pe fondul cauzei.
Cu privire la fondul cauzei, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
În data de 18 ianuarie 2002, între intimata Agenţia Domeniilor Statului şi SC A.S. SA Holboca s-a încheiat contractul de concesiune. Potrivit art. 7.1.6 din contract, concesionarul şi-a asumat obligaţia de a plăti redevenţă şi de a efectua investiţiile angajate.
În data de 3 iulie 2003 SC A.S. SA Holboca se divizează şi în urma divizării se înfiinţează societatea contestatoare care a preluat ca active toată infrastructura şi personalul care deservea terenurile concesionate.
În data de 12 iunie 2012 este emis ordinul de către intimată prin care înfiinţează, în condiţiile O.U.G. nr. 51/1998, poprirea pentru o creanţă de 20.020,90 RON, 18.063,82 RON redevenţă şi 3.956,48 RON penalităţi.
Potrivit art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, titlurile executorii se comunică debitorului şi se execută fără nicio formalitate, iar potrivit art. 42 alin. (1) acelaşi act normativ, după comunicarea titlului executoriu, AVAS poate dispune prin ordin, blocarea prin poprire, conturilor bancare de orice natură pe care debitorul le deţine.
Aşadar, instanţa a constatat că, anterior emiterii contestat, intimata avea obligaţia să comunice debitorului contractul de concesiune împreună cu actele emise de intimat în baza contractului prin care s-a determinat creanţa, obligaţie a cărei executare nu a fost dovedită.
Constatând ca intimata nu şi-a îndeplinit obligaţia imperativ statuat în sarcina sa prin art, 41 alin. (1), 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, s-a apreciat că ordinul de poprire din 12 iunie 2012 este emis cu încălcarea legii, contestaţia sud acest aspect fiind fondată.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii invocate de intimată, s-a stabilit că aceasta nu este fondată.
În consecinţă, Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa civilă nr. 147 din 4 septembrie 2012 pronunţată de secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia la executare şi a anulat ordinul prin care s-a înfiinţat poprirea asupra sumelor din conturile contestatorului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs intimata care a solicitat modificarea în tot a sentinţei şi respingerea contestaţiei ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele:
1) În mod neîntemeiat a fost respinsă excepţia necompetenţei materiale (în fapt excepţia necompetenţei teritoriale), întrucât, conform capitolului IX din O.U.G. nr. 51/1998, cererile de orice natură în legătură cu debitele neachitate către Agenţia Domeniilor Statului se soluţionează de Curtea de Apel Bucureşti ca instanţă specializată.
2) Instanţa a aplicat greşit dispoziţiile legii, apreciind că nu constituie titlu executoriu contractul de concesiune. Acesta a dobândit valoare de titlu executorii, prin efectul legii, întrucât dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 90/2004 şi Legea nr. 94/2010 se aplică şi efectelor nerealizate ale contractului încheiat anterior, astfel că executarea silită a fost declanşată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Recurenta a invocat şi excepţia puterii de lucru judecat faţă de sentinţa civila nr. 90 din 22 august 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Potrivit art. II din O.U.G. nr. 4/2006, cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând cauza din perspectiva criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel Bacău, examinând excepţiile invocate prin întâmpinare, a apreciat că excepţia necompetenţei teritoriale este formulată cu depăşirea termenului în care aceasta poate fi invocată, termen prevăzut de dispoziţiile art. 1591 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că termenul până la care poate fi invocată excepţia este prima zi de înfăţişare, respectiv primul termen de judecată la care părţile, legal citate, pot pune cocluzii.
Termenul de judecată din data de 19 iulie 2012 nu a avut, însă, un asemenea caracter întrucât s-a dispus amânarea cauzei pentru comunicarea către pârâtă a cererii de chemare în judecată.
De altfel, dupî această comunicare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile de necompetenţă şi a prematurităţii introducerii acţiunii, în termenul legal.
Examinând excepţia invocată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005 raportate la capitolul IX din O.U.G. nr. 51/1998, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului.
Faţă de adresa la care se află sediul pârâtei, rezultă că în speţă competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă.
În ceea ce priveşte motivul de recurs care se referă la caracterul de titlu executor al contractului de concesiune, acesta nu are suport atât timp cât Curtea de Apel Bacău a stabilit, interpretând dispoziţiile legale, că este titlu executor contractul de concesiune încheiat de părţi.
Criticile formulate cu privire la incidenţa puterii lucrului judecat vor fi respinse întrucât prin sentinţa civilă nr. 90 din 22 august 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respinsă contestaţia la executare ca inadmisibilă, constatându-se că sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, nefiind rezolvat fondul cauzei.
Faţă de cele reţinute, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 3, Înalta Curte va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţie civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Domeniilor Statului împotriva sentinţei nr. 147/2012 din 4 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2285/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2290/2013. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
