ICCJ. Decizia nr. 2312/2013. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2312/2013
Dosar nr. 7692/1/2012
Şedinţa publică din 18 aprilie 2013
Prin Decizia civilă nr. 290 din 20 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins recursul declarat de pârâţii T.I., B.V. şi D.I.I. împotriva Deciziei civile nr. 7 din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, în contradictoriu cu reclamantul Ministerul Apărării Naţionale şi cu pârâtul C.I.L.
Împotriva acestei decizii, C.I.L. a formulat cerere de revizuire, arătând că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică opinia sa în cazul Revoluţiei din 1989 şi s-a trasat sarcină justiţiei române să soluţioneze penal şi civil cauza, fără a se prescrie faptele, şi că cere onoare, profesionalism, precum şi eliminarea abuzurilor şi corupţiei din justiţie. Arată că întreaga răspundere pentru repararea prejudiciului revine Ministerului Apărării Naţionale.
Cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în considerarea argumentelor ce succed.
Art. 322 C. proc. civ. stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în ipotezele prevăzute de pct. 1-10 ale textului de lege.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
În cauză însă, cererea de revizuire nu respectă cerinţele impuse de art. 322 C. proc. civ., care constituie sediul materiei.
Astfel, textul cuprins la art. 322 C. proc. civ. cuprinde precizarea, în ceea ce priveşte hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă se atacă o hotărâre dată de o instanţă de recurs atunci când a evocat fondul.
Se constată că în speţă, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub acest aspect, şi anume, prin decizia atacată s-a respins recursul declarat de pârâţii T.I., B.V. şi D.I.I. împotriva Deciziei civile nr. 7 din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, şi, prin urmare, nu s-a evocat fondul.
Mai mult, revizuentul nu a avut calitatea de recurent în litigiul finalizat cu hotărârea a cărei anulare se solicită.
Se reţine totodată, în plus, că argumentele pentru care a fost promovată cererea de revizuire, prin care se prezintă stări de fapt şi etapele soluţionării dosarului, nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de pct. 1-10 ale art. 322 C. proc. civ., care prevăd limitativ condiţiile în care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac.
Aşadar, raportând cererea de revizuire la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire reglementat de acest text de lege, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei nr. 290 din 20 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuentul C.I.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2310/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2313/2013. Civil. îndreptare eroare... → |
|---|
