ICCJ. Decizia nr. 243/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 243/2013
Dosar nr. 174/299/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 24 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 4 ianuarie 2012 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sub nr. 174/299/2012, petenta SC S.B.I.P. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat la data de 14 decembrie 2011.
Prin sentinţa civilă nr. 11091 din 13 iunie 2012, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin procesul verbal de contravenţie contestat în cauză, s-a constatat că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost la E.P.H.A. Craiova din judeţul Dolj, aflat în raza teritorială a Judecătoriei Craiova.
Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova a pronunţat sentinţa civilă nr. 12706/25/09.2012, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 16 C. muncii, obligaţia pe care legea o impune este aceea de a încheia contracte de muncă tuturor persoanelor pe care angajatorul le primeşte la muncă, iar punctul de lucru nu poate fi asimilat noţiunii de ”angajator”.
Plângerea se soluţionează de judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia şi, cum societatea angajatoare are sediul în Bucureşti, sector 1, acesta fiind de fapt locul săvârşirii contravenţiei, care este distinct de locul constatării faptei contravenţionale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În prezenta cauză, prin plângerea contravenţională formulată de petentă s-a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat la data de 14 decembrie 2011.
Potrivit menţiunilor cuprinse în procesul verbal contestat, ”urmare a controlului efectuat la data de 15 noiembrie 2011 în incinta E.P.H.A. Craiova, s-a constatat că desfăşurau activităţi specifice locului de muncă de recepţie-înregistrată, aranjare marfă S.N. şi M.D.”, persoane care au declarat că se află în perioada de probă.
Locul săvârşirii contravenţiei nu este sediul societăţii petente, întrucât nu contează pentru determinarea competenţei locul unde nu s-au încheiat contractele de muncă, ci locul unde munca a fost prestată fără a se încheia contract de muncă şi fără a se respecta prevederile legale incidente în materie.
În raport de această împrejurare şi de dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, se constată că, în cauză, competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale revine Judecătoriei Craiova.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanţa competentă teritorial să judece pricina este Judecătoria Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 245/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
