ICCJ. Decizia nr. 247/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 247/2013
Dosar nr. 4171/1/2012
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia civilă nr. 61 din 20 martie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins apelul declarat de către pârâţii Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul Local al municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 4548 din 5 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a arătat că întrucât prin Dispoziţia nr. 1051 din 19 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Timişoara, s-a respins cererea de retrocedare a imobilului teren în suprafaţă de 305 mp, situat în Timişoara, str. Holdelor nr. 6, înscris în CF Timişoara, reclamanta (succesoare a defunctului L.C.) a solicitat trecerea în tabelul bunurilor disponibile pentru acordarea de despăgubiri a terenului din CF Timişoara, ce nu a fost atribuit până în prezent.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, a fost identificat ca fiind teren liber, individualizat în urma dezmembrării, terenul în suprafaţă de 305 mp. Conform raportului de expertiză, parcela de teren astfel identificată nu a făcut obiectul restituirii, astfel că susţinerea pârâţilor apelanţi în sensul că acest teren a făcut obiectul notificărilor şi a dispoziţiilor enunţate în apelul declarat, nu a fost dovedită .
Hotărârea atacată a fost dată cu respectarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, reclamanta manifestând disponibilitatea de a primi în compensare un alt teren în schimbul celui expropriat, ce nu a putut fi restituit în natură, iar instanţa în baza obligaţiei instituită de dispoziţiile legale menţionate de a verifica în concret bunurile disponibile şi de a statua cu privire la natura compensării, a pronunţat o hotărâre legală în cauză.
De altfel, reclamanta nu a cerut obligarea pârâţilor la restituirea terenului identificat prin raportul de expertiză, ci doar, trecerea parcelei în suprafaţă de 305 mp, în tabelul bunurilor disponibile pentru acordarea măsurilor reparatorii.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâţii Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul Local al municipiului Timişoara au declarat recurs prin care au formulat următoarele critici:
Reclamanta nu are interes să formuleze acţiunea pentru că, şi dacă acţiunea ar fi admisă şi bunul ar fi trecut în tabelul privind bunurile disponibile, nu înseamnă ca bunul ar fi atribuit în proprietate reclamantei, ci ar putea fi atribuit oricărei alte persoane.
Reclamanta nu justifică un interes în promovarea acţiunii cât timp ar intra în concurs cu alte persoane care au cerut bunuri în compensare.
Pe fondul cauzei acţiunea trebuie respinsă întrucât pentru terenul pe care reclamanta îl solicită au fost depuse notificări de către mai multe persoane, iar prin dispoziţii notificatorilor le-au fost restituite suprafeţe de teren ce au fost identificate ca fiind libere pe vechiul amplasament.
Prin obiecţiuni formulate la raportul de expertiză recurenta a precizat că nu este de acord cu propunerile de dezmembrare ale imobilului prezentate de către expert.
Prin propunerea de dezmembrare prezentată, expertul modifică poziţia amplasamentelor imobilelor ce au făcut obiectul restituirii în natură pe baza dispoziţiilor de restituire emise de primar.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Interesul procesual, una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile, este considerat ca fiind folosul practic, imediat obţinut prin declanşarea procedurii judiciare. Prin exercitarea unei acţiuni pe fundamentul interesului se tinde la obţinerea unui remediu.
În speţă, interesul în promovarea acţiunii este juridic şi legitim, reclamanta afirmând dreptul de a obţine acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent sub forma acordării unui teren în compensare, în temeiul art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, interesul în promovarea acţiunii îndeplineşte cerinţa de a fi unul personal al reclamantei, întrucât numai prin înscrierea unui teren în tabelul bunurilor disponibile există eventualitatea ca acesteia să-i fie atribuit terenul. împrejurarea că aceasta ar veni în concurs cu alte persoane, astfel încât nu ar putea obţine în mod efectiv bunul, nu înseamnă că nu are interes în solicitarea dezmembrării unui teren în mai multe parcele.
Prin urmare, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Cât priveşte aspectele considerate de către recurenţi ca vizând „fondul ” cauzei, Înalta Curte constată că, în realitate, sunt formulate critici privitoare la probatoriul administrat, de vreme ce sunt deduse analizei conţinutul unor înscrisuri şi al obiecţiunilor la raportul de expertiză pentru a se reţine opunerea recurenţilor la dezmembrare. Or, netemeinicia hotărârii nu poate fi verificată în recurs, aşa cum rezultă din art. 304 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul Local al municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 61 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 246/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 248/2013. Civil → |
|---|
