ICCJ. Decizia nr. 2481/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2481/2013
Dosar nr. 3589/3/2012
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 19 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 12 ianuarie 2011, sub nr. 193/102/2011, reclamanta S.I.I.S. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se constate caracterul politic al măsurii administrative de deportare a tatălui său P.J. Ia munca forţată în perioada 1 august 1945-1 septembrie 1948 în fosta U.R.S.S. şi obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 euro pentru fiecare lună, respectiv 41.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 3 şi 4 alin. (2) şi art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 1980 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În motivarea hotărârii, Tribunalul Mureş a reţinut că prevederile art. 4 şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 stabilesc o competenţă teritorială exclusivă, respectiv la tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.
Având în vedere că reclamanta are domiciliul în Ungaria, s-a apreciat că suntem în prezenţa unui raport de drept privat cu element de extraneitate, în înţelesul art. 1 şi art. 148 din Legea nr. 105/1992.
Prin urmare, în temeiul art. 149 pct. 1 teza I şi art. 155 din Legea nr. 105/1992 şi art. 158-159 C. proc. civ., instanţa a dispus declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Primind dosarul, Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, a reţinut că, în speţă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Mureş, nefiind incidente dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 105/1992, având în vedere că din actele dosarului reiese că reclamanta are domiciliul în România.
În consecinţă, prin sentinţa civilă nr. 801 din 15 martie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a lll-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Murş. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
În condiţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi masurile administrative, asimilate acestora luate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, competenţa de soluţionare aparţine tribunalului, secţia civilă, în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.
Textul conţine o normă de favoare pentru reclamantul căruia i s-a permis să sesizeze instanţa în circumscripţia căreia domiciliază.
Art. 112 pct. 1 C. proc. civ. ipoteza finală, stabileşte în sarcina reclamantului care locuieşte în străinătate obligaţia ca, pe lângă domiciliul propriu, să indice şi domiciliul ales în România.
În speţă, reclamanta, care are domiciliul stabil în Ungaria, şi-a indicat reşedinţa pe teritoriul României, unde a înţeles să i se judece cauza, astfel că nu se poate reţine că ne aflăm în situaţia reglementată de Legea nr. 105/1992 avută în vedere de către instanţa de declinare.
Prin urmare, nu se poate vorbi de o imposibilitate a determinării domiciliului ce atrage competenţa teritorială a Tribunalului Mureş de a soluţiona acţiunea pomovată de reclamantă, câtă vreme aceasta şi-a indicat expres reşedinţa din România: în M.M., judeţul Mureş, aspect ce rezultă din înscrisurile aflate Dosarul nr. 193/102/2011 al Tribunalului Mureş.
În raport de toate considerentele anterior expuse se consideră că, în speţă, Tribunalul Mureş este competent din punct de vedere teritorial să soluţioneze cererea de despăgubiri şi, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta S.I.I.S. în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGIl
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2480/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2482/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
