ICCJ. Decizia nr. 2478/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2478/2013
Dosar nr. 4979/111/2010/a1
Şedinţa de Ia 19 iunie 2013
Asupra cererii, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin decizia nr. 200 din 25 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 4379/111/2010, a fost respins recursul declarat pârâta C. Salonta prin U.J.C.C. B.
Prin cererea înregistrată Ia data de 1 aprilie 2013 petenta C.A. a solicitat instanţei, în temeiul art. 281 C. proc. civ. înlăturarea omisiunii vădite strecurate în dispozitivul deciziei nr. 200 din 25 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, cu privire la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra obligării recurenţilor pârâţi Ia plata cheltuielilor de judecată, conform actelor doveditoare depuse la dosarul cauzei.
Intimata C. Salonta prin U.J.C.C. B. a depus note scrise prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de completare a dispozitivului, solicitând, în principal, admiterea excepţiei şi, în consecinţă, respingerea cererii ca tardivă, iar, în subsidiar, a solicitat aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii declarării cererii privind completarea dispozitivului, invocată de intimata C. Salonta prin U.J.C.C. B., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 2812 alin. (1) din acelaşi act normativ, constată că excepţia este întemeiată, motiv pentru care cererea promovată va fi respinsă ca tardiv declarată pentru considerentele care succed:
Înalta Curte constată că petenta a solicitat instanţei completarea dispozitivului deciziei pronunţate în recurs în sensul obligării recurenţilor pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare”.
Este de reţinut că termenul de 15 zile de la pronunţare instituit de art. 2812 alin. (1) teza finală C. proc. civ. este un termen legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai solicita completarea dispozitivului, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legai atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei”.
Se constată că petenta a formulat şi a transmis prin poştă cerere de completare a dispozitivului la data de 28 martie 2013, iar în raport de data la care a fost pronunţată hotărârea, respectiv 25 ianuarie 2012, cererea a fost formulată cu depăşirea termenului imperativ de 15 zile de la pronunţare prevăzut de art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare care atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita actul de procedură, cererea fiind lipsita de funcţia sa procesuală, instanţa neputând păşi Ia examinarea motivelor invocate.
Distinct de cete reţinute, este de menţionat că în ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, legiuitorul a dat posibilitatea părţii care a câştigat procesul să le solicite şi pe calea acţiunii separate, pe dreptul comun, în termen de 3 ani de Ia data soluţionării litigiului.
În cauză, petenta a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 200 din 25 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, însă astfel cum s-a reţinut anterior aceasta a fost promovată cu depăşirea termenului imperativ de 15 zile de la pronunţarea hotărârii, iar petenta nici nu a pretins şi nici nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a formulării acesteia printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 103 alin. (1) teza a ll-a C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte urmează să admită excepţia tardivităţii invocată de intimata C. Salonta prin U.J.C.C. Bihor şi să respingă cererea promovată de petenta C.A., ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii.
Respinge, ca tardiv formulată cererea petentei C.A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 200 din 25 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 247/2013. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2479/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
