ICCJ. Decizia nr. 2479/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2479/2013
Dosar nr. 65931/3/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 19 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, sub număr de Dosar 552/112/2011, contestatorui C.V., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere (S.C.M.D.) a chemat în judecată pe intimaţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând instanţei să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi menţinerea deciziei din 3 decembrie 2009 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de Ia data de 1 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale, obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente până la data plăţii efective a pensiei iniţiale, suspendarea efectelor deciziei atacate şi menţinerea în plată a pensiei calculate potrivit Legii nr. 164/2001.
Prin sentinţa civilă nr, 1748/F/2011 din 26 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată, din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, motivat de faptul că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora competenţa teritorială revine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauza a fost înregistrată sub nr. 65931/3/2011.
Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că litigiul nu este de competenţa sa, întrucât, prezintă interes legea în vigoare la momentul sesizării instanţei, aceasta fiind Legea nr. 263/2010, care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege de altfel abrogată odată cu intrarea în vigoare a noii Legi nr. 263/2010, conform cărei competenţa aparţine instanţei de la domiciliul contestatorului.
Astfel, în raport de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 cu referire la art. 725 C. proc. civ., ţinând cont şi de prevederile art. 721 din acelaşi act normativ, s-a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
În consecinţă, prin sentinţa civilă nr. 2478 din 26 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că reclamantul C.V. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere a învestit instanţa cu o cerere prin care solicită anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010 şi menţinerea deciziei din 3 decembrie 2009 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de la data de 1 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale, obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente până la data plăţii efective a pensiei iniţiale, suspendarea efectelor deciziei atacate şi menţinerea în plată a pensiei calculate potrivit Legii nr. 164/2001.
Este adevărat că decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că C.V. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere a depus cererea de anulare Ia instanţa de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 11 februarie 2011 şi, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Dispoziţiile art. 196 lit. a) din legea anterior menţionată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făceau trimitere prevederile Legii nr. 113/2010 in baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anuiare s-a solicitat.
Este de reţinut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I.) sunt de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.
Totodată, în raport şi de prevederile art. 727 din acelaşi act normativ, este de reţinut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Astfel, având în vedere că în speţa de faţă competenţa teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află în judeţul Bistriţa-Năsăud, instanţa reţine competenţa teritorială pentru soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabiii competenta de soluţionare a cererii formulată de contestatorul C.V. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2478/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 248/2013. Civil. Reziliere contract. Obligatia... → |
|---|
