ICCJ. Decizia nr. 2558/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2558/2013
Dosar nr. 15104/1748/2012
Şedinţa Camerei de Consiliu din 25 iunie
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 09 august 2012 petentul C.I.A.O.A. a chemat în judecată C.N.A.D.N.R. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN, denumită în continuare C.N.A.D.N.R. SA - CESTRIN, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa sa dispună anularea procesului-verbal de contravenţie din 12 iulie 2012.
În motivarea acţiunii, petentul a arătat că procesul-verbal contestat este netemeinic şi nelegal, fiind întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 17 din OG nr. 2/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 3885 din 7 decembrie 2012, Judecătoria Tulcea a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de C.I.A.O.A. în favoarea Judecătoriei Cornetu, reţinând că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor este de competenţa judecătoriei în raza căreia a fost săvârşită contravenţia, dispoziţii ce au un caracter imperativ, fiind edictate pentru protejarea unui interes public, constând în buna administrare a justiţiei în domeniul contravenţional şi ce reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de la care părţile nu pot deroga.
În speţă petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea unei fapte de natura contravenţională pe A2 km 12+450 m, în localitatea Glina, judeţul Ilfov, iar potrivit HG nr 337/1993 privind stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, această localitate este arondată Judecătoriei Cornetu.
Judecătoria Cornetu, prin sentinţa civilă nr. 2652/2013 de la 15 aprilie 2013 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, cu motivarea că, potrivit art. 101 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului unic de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/ din 01 februarie 2013 plângerea, însoţită de copia procesului verbal de constatare a contravenţiei, se introduce Ia judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, respectiv la Judecătoria Tulcea.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea contravenţională prin care s-a contestat procesul verbal de constatare şi sancţionare al contraveriţiei din 12 iulie 2012 întocmit de C.N.A.D.N.R. SA - CESTRIN.
Prin procesul verbal anterior menţionat, la sediul agentului constatator, s-a reţinut că, Ia data de 30 august 2012, pe Autostrada A2 km12+-450 m, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX aparţinând C.I.A.O.A. a circulat fără a deţine rovinieta valabilă, proba făcâncdu-se cu imaginea foto.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, prin art. 3 alin. (2) aduce modificări OG nr. 2/2001, introducând, după art. 10 din actul normativ anterior menţionat, art. 101 conform căruia prin derogare de la dispoziţiile OG nr. 2 /2001, plângerea, însoţită de copia procesului verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile OG nr. 2/2011 este cuprinsă în secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, denumită „modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal", legiuitorul făcând, aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul „dispoziţii tranzitorii şi finale” procesele în primă instanţa, precum şi în căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, competenţei instanţelor legal învestite, se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei legi.
Alin. (2) şi (3) din art. 23 precizează, în mod expres, la ce instanţe şi Ia ce cauze se referă alin. (1), respectiv „recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ia data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit Ia curţile de apel alin. (2), iar, conform alin. (3), procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate Ia data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei, sunt de competenţa tribunalelor, se trimit la tribunale.
Aşadar, din interpretarea textelor de lege anterior menţionate, se constată ca art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă, în mod restrictiv, la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Întrucât art. 23 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor conţine dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, dispoziţiile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii, iar textul se referă doar Ia procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare in extenso, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Retinând că prevederile Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după data intrării în vigoare a actului normativ anterior menţionat, nu şi celor în curs de soluţionare, competenţa de soluţionare a plângerii formulate de C.I.A.O.A. revine Judecătoriei Cornetu, această instanţa fund competentă sâ soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001 dispoziţiile procedurale care reglementează competenţa teritorială având caracter absolut.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a plângeri, formulate de petentul C.I.A.O.A. în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. – CESTRIN, având ca obiect anularea procesului - verbal de contravenţie din 12 iulie 2012 în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGIl
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2559/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2557/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
