ICCJ. Decizia nr. 2572/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2572/2013
Dosar nr. 9357/63/2011
Şedinţa publică de la 27 iunie 2013
Deliberând asupra recursului, de faţă, din actele şi lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin sentinţa nr. 3306/2011, pronunţată în Dosarul nr. 9357/63/2011 al Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, s-au respins excepţiile invocate de pârâţi, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC M. C. SRL, în contradictoriu cu pârâţii municipiul Craiova, prin primar şi consiliul local al municipiului Craiova.
Pentru a hotări astfel, instanţa a reţinut că prin Hotărârea nr. 559/ 17 decembrie 2009, emisă de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova, s-a aprobat cumpărarea terenului proprietatea reclamantei, în suprafaţă de 312 m2, din acte şi 311 m2, din măsurători, situat în municipiul Craiova, cu scopul de a fi utilizat ca parcare publică.
Instanţa a mai constatat că, prin hotărârea sus-menţionată, s-a prevăzut ca preţul de pornire a negocierii, preţului de achiziţionare a terenului să se stabilească pe baza raportului de evaluare, aprobat prin Hotărârea nr. 75 din 25 februarie 2010 şi că a fost împuternicit Primarul Municipiului Craiova să desemneze Comisia de negociere a preţului de achiziţie a terenului şi să reprezinte Municipiul Craiova în faţa notarului public, în vederea autentificării contractului de: vânzare-cumpărare şi îndeplinirii condiţiilor de publicitate imobiliară prevăzute de lege.
Excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Craiova, invocate de pârâţi prin întâmpinarea depusă în Dosarul nr. 9357/63/2011 al Tribunalului Dolj, s-a apreciat că sunt neîntemeiate, întrucât pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova a fost cel care a emis hotărârile nr. 559 din 17 decembrie 2009 şi 79 din 25 februarie 2010, prin care s-a aprobat atât achiziţionarea terenului proprietatea reclamantului, cât şi o serie de alte măsuri.
Excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, invocată de către pârâte prin întâmpinare, s-a considerat că este neîntemeiată, întrucât, deşi prin dispoziţia nr. 22385 din 20 mai 2010, emisă de Primarul Municipiului Craiova, s-a stabilit comisia de negociere a preţului de achiziţionare a terenului, iar negocierea a fost programată pentru data de 4 iunie 2010, la sediul Primăriei Municipiului Craiova, până la data pronunţării sentinţei părţile nu au convenit un preţ final al negocierii privind vânzarea-cumpărarea terenului respectiv, aşa cum rezultă din cuprinsul adresei emise de Primăria Municipiului Craiova.
S-a constatat că acţiunea a fost formulată de către reclamantă la data de 25 februarie 2011, adică ulterior parcurgerii etapelor premergătoare negocierii preţului vânzării terenului în litigiu, negociere care nu a fost finalizata de către părţi, astfel încât nu se poate reţine ca fiind prematur introdusă. Cât priveşte reclamanta, s-a motivat că are un drept şi interes actual în promovarea acţiunii.
S-a avut în vedere că din raportul de evaluare a terenului proprietatea reclamantei situat în Craiova, întocmit de SC I.P. SRL, rezultă că la data evaluării, 11 februarie 2010, valoarea de piaţă a terenului era de 340.400 RON, iar prin hotărârile nr. 559 din 17 decembrie 2009 şi nr. 75 din 25 februarie 2010, emise de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova, s-a hotărât că preţul negocierii privind achiziţionarea terenului a început de la valoarea din raportul de evaluare, adică de la 340.400 RON.
Cum, în urma negocierii, părţile nu s-au înţeles asupra preţului final de vânzare a terenului, instanţa a considerat că acest preţ nu poate fi cel impus de reclamantă, adică valoarea de piaţă a terenului de la data evaluării - 11 februarie2010, stabilită prin raportul de evaluare întocmit de către SC I.P. SRL, ci că, în cauza dedusă judecăţii, se impunea efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a terenului la valoarea de piaţă actuală, probă pusă în discuţie de către instanţă, cu care reclamanta nu a fost de acord.
Faţă de argumentele arătate, instanţa a apreciat că acţiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată, este neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, a respins-o.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta SC M.C. SRL Craiova, criticând-o ca netemeinică şi nelegală şi a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâţilor la încheierea contractului, sub sancţiunea de daune cominatorii de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere.
Prin decizia nr. 61 din 25 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă a fost respins ca nefondat apelul reclamantei.
S-a reţinut că, în esenţă că acceptarea nu concordă cu oferta.
Oferta apelantei reclamante de a vinde terenul la preţul de 340.000 RON, stabilit prin raportul de evaluare, exprimată chiar şi prin acţiunea introductivă, nu a fost acceptată necondiţionat de către intimaţii pârâţi, astfel cum rezultă chiar şi din procesul-verbal întocmit la data de 18 aprilie 2012.
Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Craiova nr. 559/2009, invocată de către apelantă, intimaţii pârâţi nu au acceptat achiziţionarea terenului la un anumit preţ, ci au stabilit doar criteriul de la care urma a se negocia preţul bunului.
Prin urmare, cum acceptarea nu a întâlnit oferta şi nu s-a format consimţământul, nu au fost analizate susţinerile apelantei privind momentul şi locul încheierii, contractului prin prisma prevederilor dispoziţiilor art. 35 şi 37 C. com., aplicabile în cazul încheierii contractului între absenţi.
Având în vedere că între părţi nu s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, instanţa de apel a apreciat că nu este o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, neputând să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 1073 C. civ., care au constituit temeiul de drept al acţiunii reclamantei, dispoziţii legale aplicabile unei acţiuni în răspundere contractuală derivată din neîndeplinirea unor obligaţii asumate convenţional.
Prin urmare, concluzionează: instanţa de apel că, nu se poate suplini consimţământul cumpărătorului, întrucât ar încălca principiul libertăţii de voinţă ce guvernează actele juridice (art. 969 C. civ.), aşa încât nu a constatat ca intervenit acordul de voinţă între părţi. Astfel, în asemenea situaţie, intimaţii nu pot fi obligaţi să-şi îndeplinească ceva ce nu şi-au asumat-o, aceea de a cumpăra terenul la preţul de 340.000 RON, stabilit prin raportul de evaluare.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, reclamanta a declarat recurs prin care a criticat soluţia din apel sub aspectul greşitei constatări că nu a intervenit o convenţie între părţi cu privire la terenul în litigiu.
Recursul este netimbrat.
Înalta Curte la termenul de astăzi a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării recursului, întrucât aceasta primează asupra oricăror, excepţii sau cereri.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea se anulează ca netimbrată.
Art. 9 din acelaşi act normativ prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru."
Cum recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor legale imperative evocate de depunere a orginalului taxei judiciare de timbru conform măsurilor disuse la termenul anterior, pentru termenul de judecată de la 27 iunie 2013, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula recursul reclamantei, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 61 din 25 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2574/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2559/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
