ICCJ. Decizia nr. 2578/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2578/2013
Dosar nr. 11034/83/2010
Şedinţa publică de la 27 iunie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1632/D din 14 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, s-a respins acţiunea reclamantului B.M.G., domiciliat în Carei, jud. Satu Mare formulată împotriva pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul disp. Legii nr. 221/2009. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Din probele administrate în cauză a rezultat că dislocarea de la domiciliu a mamei reclamantului nu intră în perioada de referinţă 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prev. în Legea nr. 221/2009 şi în altă ordine de idei nu rezultă că măsura a avut caracter politic, motive pentru care tribunalul, în baza art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, nefiind îndeplinite condiţiile art. 1, 3 şi 4 din Legea nr. 221/2009, a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei civile atacate în sensul admiterii acţiunii şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri cu titlu de daune morale, întrucât mama sa B.I. a fost strămutată în perioada 16 septembrie 1940 - 06 martie 1945 şi astfel i s-au adus grave prejudicii morale, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 221/2009.
A mai arătat că mama sa nu a fost despăgubită şi nu i s-au atribuit compensaţii băneşti niciodată pentru suferinţele îndurate şi pentru pierderile materiale în perioada strămutării din localitatea de domiciliu şi nu a beneficiat nici de prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece a decedat înainte de apariţia acestei legi.
Prin decizia civilă nr. 2410/R/2011 din 25 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosar 11034/83/2010, cu opinia majoritară a completului de judecată s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul B.M.G., în contradictoriu cu intimatul pârât statul român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 1632/D din 14 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menţinut-o în întregime.
Pentru a pronunţa în acest mod instanţa de recurs a reţinut următoarele:
S-a reţinut că situaţia reclamantului nu se circumscrie cazurilor prevăzute de Legea nr. 221/2009 câtă vreme de dispoziţiile acestei legi beneficiază doar persoanele sau succesorii acestora arătaţi în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 care au fost deportaţi, prizonieri sau care au participat la munca de reconstrucţie în fosta URSS, în perioada de după 6 martie 1945.
S-a apreciat împrejurarea că mama sa B.I. a fost strămutată în perioada 16 septembrie 1940 - 06 martie 1945, nu constituie o măsură administrativă cu caracter politic, nefiind dispusă în temeiul vreunuia dintre actele normative enumerate la art. 3 din Legea nr. 221/2009, iar din perspectiva aplicării art. 4 alin. (2) nu s-a dovedit că măsura ar fi fost consecinţa unor acţiuni de împotrivire şi de răsturnare a regimului comunist.
S-a constatat că nu s-au justificat acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva hotărârilor pronunţate reclamantul a formulat recurs şi a solicitat în mod expres înaintarea dosarului unei instanţe superioare, recurs ce a fost introdus la Curtea de Apel Oradea. Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi faţă de precizarea expresă potrivit căreia reclamantul a susţinut prezenta cerere ca pe un recurs împotriva deciziei civile nr. 2410 din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, instanţa va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea, secţiei I civilă, din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin decizia civilă nr. 4326 din 19 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a I -a civilă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pricina a fost înregistrată la instanţa supremă la 20 noiembrie 2011, stabilindu-se termen de judecată astăzi, când a hotărât următoarele:
Împotriva deciziei nr. 2410/R din 25 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I c ivilă, în Dosarul nr. 11034/83/2010, reclamantul a declarat recurs prin care a criticat soluţia din recurs sub aspectul greşitei soluţionării a cauzei privind caracterul politic al măsurii luate asupra mamei sale, împrejurare care îl îndreptăţeşte la acordarea danelor materiale şi morale.
Recursul este inadmisibil, conform considerentelor ce urmează:
Indiferent de soluţia la care s-a oprit instanţa de recurs - respingerea recursului ca nefondat ori în temeiul unei excepţii procesuale, modificarea hotărârii, casarea cu trimitere sau casarea cu reţinere - hotărârea pronunţată este irevocabilă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii sunt irevocabile. De asemenea, pct. 5 al aceluiaşi articol face precizarea, indiscutabil necesară pentru a asigura o cuprindere completă a hotărârilor atacate cu recurs, consecinţa fiind caracterul irevocabil al hotărârii instanţei de recurs: hotărârea pronunţată de către instanţa de recurs nu este ea însăşi susceptibilă de recurs, cu alte cuvinte, nu este admisibil recurs la recurs.
Potrivit art. 377 pct. 4 C. proc. civ., hotărârea pronunţată în recurs este irevocabilă, aşadar nerecurabilă.
Prin urmare, recurenta a declarat recurs împotriva unei decizii pronunţată de o instanţă de recurs, deci împotriva unei hotărâri irevocabile, adică recurs la recurs, fapt pentru care Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B.M.G. împotriva deciziei nr. 2410/R din 25 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I c ivilă, în Dosarul nr. 11034/83/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B.M.G. împotriva deciziei civile nr. 2410/R din 25 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I c ivilă, în Dosarul nr. 11034/83/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2538/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2583/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
