ICCJ. Decizia nr. 2583/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2583/2013
Dosar nr. 4607/1285/2011
Şedinţa publică de la 27 iunie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 222 pronunţată la 20.01.2012 în dosar nr. 4607/1285/2011 al Tribunalului Cluj, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local F. şi respinsă acţiunea reclamantei SC S.C. SRL faţă de acest pârât.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. - Program SAPARD şi respinsă cererea vizând cheltuielile de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, înesenţă, că excepţia lipsei calităţii procesuale a Consiliului este întemeiată întrucât în actul încheiat, Consiliul nu este parte şi nu îi poate fi opus acest act.
În ceea ce priveşte pârâta A.P.D.R.P. - Program SAPARD, tribunalul a reţinut că aceasta are calitatea de parte în contractul cadru din 31 mai 2006 încheiat cu reclamanta, şi împotriva acesteia pot fi invocate dispoziţiile art. 969 C. civ. raportat la art. 11 alin. (1) din prevederile generale conţinute în anexa 1 la acest contract, care reglementează uni drept al pârâtei privind rezilierea contractului, pentru forţă majoră sau alte cazuri excepţionale şi temeinic motivate, fără a fi cerută plata finanţării, nerambursabile, iar nu un drept al reclamantei în acest sens.
Reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, întrucât nu i-a fost aprobată înregistrarea sanitară veterinară a exploataţiei "Fermă de creştere pui de carne" din localitatea F., Platforma Avicolă - Ferma nr. XX, hala nr. Y.
Fată de această situaţie, tribunalul a ,reţinut că reclamanta avea la dispoziţie calea specială de acces la justiţie privind promovarea contestaţiei împotriva titlului de creanţă constând în procesul verbal de control din 09 noiembrie 2007 încheiat de pârâta A.P.D.R.P. - Program SAPARD, fiind înştiinţată despre această posibilitate prin menţiune în chiar cuprinsul procesului verbal ce constituie titlul de creanţă, în considerarea dispoziţiilor art. 172 alin. (1) şi (3) din O.G. nr. 92/2003, precum şi contestaţia împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege". Pe această cale, reclamanta trebuia să opună pârâtei împrejurarea pe care o invocă, în sensul că nu s-ar fi datorat culpei proprii imposibilitatea de îndeplinire a obligaţiilor ce îi reveneau în baza contractului.
Sub acest aspect, tribunalul a reţinut că pronunţarea unei hotărâri conform cererii reclamantei ce face obiectul dosarului de fată, ducând la invalidarea unui titlu executoriu potrivit art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003 coroborat cu art. 137 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, necontestat în condiţiile strict reglementate de legislaţia fiscală, cu respectarea termenului prevăzut de art. 173 din O.G. nr. 92/2003, ar reprezenta o eludare a dispoziţiilor imperative ale legii.
Stingerea obligaţiei reclamantei de achitare a sumelor prevăzute în titlul executoriu pentru care se realizează executarea silită de către Administraţia Finanţelor Publice a mun. Cluj-Napoca împotriva acesteia, putea fi dispusă doar în cadrul contestaţiei la executare, iar nu în cauza de fată, în care s-a invocat temeiul contractual, iar organul fiscal nu este parte.
Tot astfel, în condiţiile în care împotriva reclamantei se realizează executarea silită potrivit legislaţiei fiscale în baza unui titlu executoriu prevăzut de 137 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, nu poate fi găsit vreun temei în contractul încheiat între aceasta şi pârâtă pentru obligarea pârâtei la plata sumelor pentru care se realizează executarea silită împotriva reclamantei.
Împotriva soluţiei arătate a declarat apel reclamanta SC S.C. SRL, susţinând, în esenţă, că în prealabil a achiziţionat linii tehnologice din surse proprii, ca după finanţare în parte a trecut la executarea lucrărilor dar i-a fost refuzată aprobarea funcţionării sanitar veterinară. În acest context, cu acordul autorităţii locale a aplicat sechestru pe instalaţie şi a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a liniei tehnologice şi astfel nu a putut recupera nimic din contribuţie şi cu toate astea, se calculează în continuare penalităţi.
Răspunderea pârâtei în situaţia dată rezidă din faptul că având cunoştinţă de desfăşurarea programului SAPARD cu mult înainte de executarea planului de sistematizare a zonei, avea obligaţia să sesizeze situaţia nouă pentru a preîntâmpina imposibilitatea desfăşurării activităţii. În plus, se omite forţa majoră intervenită.
Prin decizia civilă nr. 124 din 10 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă.
S-a reţinut că în conformitate că cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina apelantei obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 3936,7 RON şi a timbrului judiciar în cuantum de 10,15 RON, constatându-se că apelul nu a fost timbrat anticipat, că apelanta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit înştiinţării transmise la data de 17 septembrie 2012, precum şi faptul că nu ne aflăm în prezenţa unei acţiuni sau persoane faţă de care operează scutirea legală de obligaţia timbrării, instanţa de judecată urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (5) din normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, şi să dispună anularea apelului ca timbrat.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamanta a declarat recurs.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea apelului, în sala de judecată s-au schimbat mai multe complete de judecată în diferite dosare. Deşi a fost prezent în sală şi achitase taxa judiciară de timbru datorată pentru soluţionarea apelului, dintr-o eroare nu a fost strigată pricina, deşi completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului declarat de reclamantă a recunoscut că a fost în sală. Sub acest aspect, recurenta relatează că, după pauza de 10 minute, completul a revenit şi când s-a strigat pricina, preşedinta de complet i-a spus că este la un alt complet şi să rămână până la închiderea dezbaterilor publice, ceea ce a şi făcut. La închiderea dezbaterilor, recurenta a vorbit cu grefiera şi preşedinta completului de judecată care i-a sugerat să facă recurs şi să anexeze taxa judiciară de timbru, întrucât pricina rămăsese în pronunţare.
În consecinţă, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Recursul este fondat potrivit considerentelor expuse în continuare:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de apel a anulat apelul ca netimbrat deoarece aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, apelanta a fost înştiinţată la data de 17 septembrie 2012 de a depune o taxă judiciară de timbru în ştimă 3.936,7 RON şi un timbru judiciar în valoare, de 10,15 RON.
Este adevărat că apelanta nu a depus anticipat cererea cu taxa judiciară de timbru, în original, însă aceasta a fost depusă prin registratură, chiar la data soluţionării apelului adică la 10 octombrie 2012, prin serviciul registratură, cererea împreună cu taxa judiciară de timbru au fost înregistrate la dosar apel.
Mai mult, pretinsa cerere, însoţită de originalul taxei judiciare de timbru legal datorată în apel, evocată de recurentă nu face decât să confirme totuşi, îndeplinirea obligaţiei fiscale până la termenul de judecată stabilit şi nu în ultimul rând trebuie menţionat şi faptul că suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru este foarte mare şi a fost achitată cu o zi înainte de ziua judecăţii (aşa cum rezultă din chitanţa aflată la dosar apel).
Astfel, atâta timp cât recurenta a achitat o sumă foarte mare cu o zi înainte de termenul sorocit, se poate aprecia că susţinerile recurentei sunt reale şi nu pot fi puse sub semnul îndoielii.
Mai mult, din examinarea cererii formulată de recurentă aflată la dosar apel, rezultă că a fost înregistrată la registratură la orele 12:50 - 10 octombrie 2012 - ceea ce conduce la faptul că dezbaterile publice au fost închise şi evident recurenta dintr-o eroare nu a auzit când s-a strigat pricina. Pe de altă parte, nu i se poate imputa recurentei că nu a lăsat cererea la serviciul registratură, pentru a ajunge la completul de judecată în timpul de deliberărilor, întrucât se presupune că nu a ştiut şi, mai ales că preşedinta completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului i-a spus după dezbateri să promoveze recurs, prilej cu care va depune taxa judiciară de timbru.
Prin urmare, instanţa de apel prin modalitatea în care a procedat, a produs o vătămare recurentei împiedincându-i dreptul la un proces echitabil, astfel din relatările expuse raportat la înscrisurile evocate, se poate aprecia că aceasta s-a conformat dispoziţiei de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 3.639,7 RON. De regulă, instanţelor de judecată nu li se poate reproşa lipsa de diligentă a părţii care a depus direct la registratura instanţei, în ziua judecăţii originalul taxei judiciare de timbru legal datorată.
Faptul că partea a depus în ziua judecăţii recursului originalul taxei judiciare de timbru, nu face decât să confirme diligenta recurentei în demersul judiciar întreprins, astfel că motivele invocate prin calea de atac exercitată sunt reale şi, în consecinţă, Înalta Curte urmează să admită apelul reclamantei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, prilej cu care va cerceta fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 124 din 10 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă de contencios
administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2578/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2589/2013. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
