ICCJ. Decizia nr. 2816/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2816/2013
Dosar nr. 557/237/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 22 mai 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competenţă de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 557/2372013 pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, reclamantul Prefectul Judeţului Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ocolul Silvic Bucovina, Regia Naţională a Pădurilor - R. - Directia Silvică Suceava şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava, pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se dispună obligarea acestora din urmă la sistarea oricăror operaţiuni de punere în valoare, de autorizare şi de exploatare masă lemnoasă de pe suprafaţa totală de 582,60 ha teren cu vegetaţie forestieră, din care 535,90 ha teren în Gemenea, Slatioara 46,70 ha teren.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 996 C. proc. civ..
Judecătoria Gura Humorului, prin sentinţa civilă nr. 344 din 21 martie 03.2013, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Gura Humorului a reţinut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 997 C. proc. civ. „cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă, să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".
În cauză, instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului este Judecătoria Gura Humorului, judeţul Suceava, însă în cauza de faţă este vorba despre un caz de prorogare judecătorească de competenţă, în favoarea altei instanţe, şi anume a celei stabilite prin admiterea cererii de strămutare a judecăţii cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 757 din 18 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1072/237/2009 a Judecătoriei Gura Humorului, având ca obiect, anularea hotărârilor din 27 septembrie 2001 şi din 08 august 2002, a Comisiei Judeţene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava a fost admisă acţiunea formulată de petenta Instituţia Prefectului Judeţului Suceava şi s-a constatat nulitatea absolută a celor două hotărâri.
Prin decizia Tribunalului Suceava, cauza a fost trimisă spre rejudecare, pricina fiind reînregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului sub nr. 1215/237/2010, iar prin încheierea din 22 februarie 2011, urmare a admiterii cererii de strămutare - prin încheierea din 04 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 4966/1/2010 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare Judecătoriei Bistriţa.
Ulterior, prin încheierea de şedinţă din 15 martie 2013 Judecătoria Bistriţa a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea ei spre competentă soluţionare Judecătoriei Galaţi ca urmare a încheierii civile nr. 1072 din 13 martie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 961/1/2013 prin care s-a dispus strămutarea cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Litigiul de fond vizează, în fapt anularea hotărârilor prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate, pentru teren pădure, deci anularea unui drept reconstituit, iar ordonanţa preşedinţială vizează, în fapt o obligaţie de a nu face, derivat din dreptul ce face obiectul litigiului, ce vizează fondul dreptului disputat de părţi.
Prin strămutarea litigiului ce vizează fondul dreptului, s-a stabilit în mod irevocabil faptul că instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului este alta decât Judecătoria Gura Humorului, în speţă, fiind vorba de Judecătoria Galaţi.
Cererea de ordonanţă preşedinţială cu care a fost investită Judecătoria Gura Humorului priveşte acelaşi drept, ce face obiectul litigiului ce se judecă de instanţa în favoarea căreia s-a strămutat cauza astfel încât aceasta poate fi asimilată, şi pe cale de excepţie are şi caracterul unei cereri incidentale forţate, prevăzută de art. 30, alin. (6) C. proc. civ., astfel că, pe cale de consecinţă, instanţa competentă să o judece, este instanţa care este competentă să judece cererea principală, respectiv să se pronunţe asupra fondului dreptului, respectiv Judecătoria Galaţi, întrucât, în mod excepţional (dată fiind stabilirea specială a competenţei prin strămutare), subzistă prorogarea legală de competenţă, prevăzută de art. 123 C. proc. civ.
Judecătoria Galaţi, unde pricina a fost înregistra, sub nr. 557/237/2013, prin sentinţa nr. 4407 din 24 aprilie 2013, la rândul să, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 135 din Noul C. proc. civ., l-a înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Galaţi a reţinut că dispoziţiile art. 30 alin. (6) noul C. proc. civ. invocate nu sunt aplicabile în cauză, cererea de ordonanţă preşedintială neavând caracterul unei cereri incidentale iar dispoziţiile art. 997 noul C. proc. civ., potrivit cărora cererea de ordonanţă preşedintială se introduce la instanţa competentă sa se pronunţe în primă instanţă asupra fondului, reglementează competenţa materială de soluţionare a unei astfel de cereri iar nu competenţa teritorială, care, în speţă, aparţine Judecătoriei Gura Humorului.
Pe de altă parte, instanţa a mai reţinut că cererea de strămutare şi admiterea unei astfel de cereri se referă la o singură cauză, efectele limitându-se strict la aceasta.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 996 alin. (1) C. proc. civ., „Instanţa de judecată (...), va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanţa preşedintială reprezintă un mijloc procedural ce întruneşte condiţiile unei acţiuni civile, având însă un caracter specific, determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale. Astfel, cererea privind ordonanţa preşedintială trebuie să îndeplinească atât condiţiile generale necesare pentru exercitarea acţiunii civile, cât şi cerinţe particulare, respectiv urgenta, nerezolvarea fondului cauzei şi vremelnicia măsurii ordonate.
Ordonanţa preşedintială nu are caracterul unei cereri incidentale, aceasta putând fi formulată separat de existenţa unui proces aflat în curs de desfăşurare, astfel cum rezultă şi din modul în care este formulat art. 996 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.
Dispoziţiile art. 997 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de ordonanţă preşedintială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului, reglementează competenţa materială de soluţionare a unei astfel de cereri iar nu competenţa teritorială, aceasta din urmă urmând a fi determinată potrivit regulilor generale.
Chiar dacă judecata dosarului având ca obiect constatarea nulităţii hotărârilor din 2001 şi din 2002 ale Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava a fost strămutată de la Judecătoria Galaţi, nu se poate susţine cu temei că, pe cale de consecinţă, şi cererea de ordonanţă preşedinţială trebuie sa fie soluţionată de această instanţă întrucât strămutarea reprezintă o forma de prorogare judecătorească de competenţă teritorială, care operează numai cu privire la cauza a cărei strămutare a fost cerută, orice alte procese urmând să fie soluţionate potrivit regulilor generale de competenţă teritorială prevăzute de art. 107 C. proc. civ., în speţă de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
Aşa fiind, pentru temeiurile arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2815/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2817/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
