ICCJ. Decizia nr. 282/2013. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 282/2013
Dosar nr. 13481/86/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 25 ianuarie 2011 sub nr. 748/86/2011 revizuenta T.C.V. - prin mandatar S.M. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu intimaţii Comisia Locală de fond funciar Salcea - prin Primar L.I., R.C.G. - decedat, R.G.G.C., N.G.F., S.G.L., Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Suceava, R.C.I., S.M. şi S.C.E. să dispună revizuirea deciziei nr. 119 din 18 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 4996/314/2009 al Tribunalului Suceava.
Conform motivelor detaliate în memoriul depus la 1 septembrie 2011 (filele 6-8 dosar), revizuenta a înţeles să îşi întemeieze cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 2, 4, 5 şi 7 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a arătat că decizia atacată încalcă puterea de lucru judecat de care se bucură decizia civilă nr. 369 din 26 martie 2006 a Tribunalului Suceava şi sentinţa nr. 192 din 27 martie 2008 a Tribunalului Bacău.
La termenul de judecată din data de 4 octombrie 2011, după ce a procedat la punerea în discuţia părţilor, instanţa a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a înaintat cererea cu înscrisurile anexate la arhivă, în vederea formulării unui dosar separat, reţinând spre soluţionare cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2, 4 şi 5 C. proc. civ., ca fiind de competenţa sa.
Cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 18 octombrie 2011 sub nr. 13481/86/2011, iar la prima zi de înfăţişare, în conformitate cu dispoziţiile art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava în soluţionarea cererii de revizuire.
Prin decizia nr. 115 din 14 noiembrie 2011, Tribunalul Suceava a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 323 alin. (2) teza I C. proc. civ., în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au dat hotărârile potrivnice. Cum în speţă se invocă contrarietatea de hotărâri, acestea fiind pronunţate de tribunal, faţă de norma imperativă invocată, tribunalul a constatat că se impune, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ., admiterea excepţiei necompetenţei materiale şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Prin decizia civilă nr. 3 din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.
Astfel, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ.: „revizuirea poate fi formulată împotriva unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul”, respectiv împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a rezolvat fondul pretenţiilor formulate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Or, în cauză, s-a constatat că prin decizia civilă nr. 119 din 18 ianuarie 2011, indicată de către revizuentă ca fiind hotărârea supusă revizuirii, Tribunalul Suceava a respins recursul pârâtei T.C.V. - prin mandatar S.M. fără a evoca fondul acţiunii formulate de reclamanta Comisia Locală de fond funciar Salcea - prin Primar, menţinând situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond.
Constatând că decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta cerere de revizuire nu se încadrează între cele enumerate de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
În termen legal, împotriva acestei decizii revizuenta T.V. a formulat recurs, prevalându-se de motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa de revizuire nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, fiind astfel încălcate prevederile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 54/2004, întrucât obiectul cererii de revizuire a fost sentinţa civ. nr. 1693 din 30 martie 2010, pronunţată de Judecătoria Suceava în Dosar nr. 4996/314/2009 care contrazice prin considerentele sale atât decizia civilă nr. 369/2006 a Tribunalului Suceava, cât şi sentinţa civilă nr. 192/2008 a Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ, ambele hotărâri fiind irevocabile.
Or, în opinia recurentei, cererea sa de revizuire trebuia soluţionată în compunerea legală pentru soluţionarea cererii în primă instanţă (un judecător), e când Curtea de Apel Suceava a soluţionat cererea în compunere de trei judecători.
În aceste condiţii, instanţa de revizuire a încălcat dispoziţiile legale privitoare la compunerea instanţei, norme care au caracter imperativ, de ordine publică, astfel că decizia pronunţată de către Curtea de Apel Suceava în compunere de trei judecători este lovită de nulitatea absolută.
Pe de altă parte, recurenta revizuentă impută instanţei de revizuire eroararea cu privire la hotărârea a cărei anulare a solicitat-o pe calea revizurii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aceasta fiind sentinţa civilă nr. 1693 din 30 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4996/314/2009 de Judecătoria Suceava cu privire la care revizuenta a învederat că încalcă cele stabilite cu putere de lucru judecat atât prin decizia civilă nr. 369/2006 a Tribunalului Suceava, cât şi sentinţa civilă nr. 192/2008 a Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ; aşa cum a susţinut, prin considerentele acestor două hotărâri s-a statuat în mod irevocabil că acele terenuri situate în parcela „Dobroaia - Canepiste - Plopeni - Suceava - aparţin celor 26 de proprietari de drept... ” ; or, prin sentinţa civilă nr. 1693/2010, s-au contrazis în mod flagrant cele menţionate anterior, stabilindu-se că există alte persoane (care sunt introduse fictiv) care sunt moştenitori ai unora dintre cei 26 de proprietari.
Intimata Comisia Orăşenească Salcea pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor a formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 2 noiembrie 2012, Înalta Curte, faţă de menţiunea din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare, a dispus amânarea cauzei pentru a se face dovada decesului intimatului R.I., şi, eventual, pentru a se indica moştenitorii acestuia; prin cerere scrisă depusă la fila 59 dosar recurs, recurenta revizuentă, prin mandatar, a învederat instanţei că depune înscrisurile solicitate: copie certificat deces R.I., procedând totodată la indicarea moştenitorilor acestuia - R.C. şi R.A.I.; Înalta Curte a dispus introducerea acestora în cauză în virtutea transmisiunii de calitatea procesuală pasivă, intimaţii fiind citaţi pentru termenul de azi la domiciliul indicat de recurenta revizuentă.
Recursul formulat este fondat, potrivit celor ce succed.
Deşi recurenta invocă eroarea instanţei de revizuire cu privire la obiectul căii extraordinare de atac într-un al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că ordinea de analiză a criticilor formulate este inversă, întrucât nelegala compunere a instanţei de revizuire (primul motiv de recurs) decurge din greşita stabilire a obiectului cererii.
Astfel, se constată că prin cererea introductivă înregistrată la data de 25 ianuarie 2011 pe rolul Tribunalului Suceava în Dosarul nr. 748/86/2011, recurenta a formulat cerere de revizuire, prevalându-se de dispoziţiile art. 322 pct. 2, 4, 5 şi 7 C. proc. civ.
Cererea de revizuire întemeiată pe ipoteza de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (contrarietate de hotărâri) a fost disjunsă de Tribunalul Suceava, fiind înregistrată separat pe rolul aceleiaşi instanţe, în Dosar nr. 13481/86/2011, pentru ca ulterior să fie declinată competenţa soluţionării cererii în favoarea Curţii de Apel Suceava, prin sentinţa civilă nr. 115 din 14 noiembrie 2011, în aplicarea prevederilor art. 158 alin. (3) corob. cu art. 323 alin. (2) teza I C. proc. civ.; drept urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe.
Curtea de apel Suceava a constatat inadmisibilitatea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 119 din 18 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava, pentru considerentul neîntrunirii cerinţei de premisă prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., anume că hotărârea instanţei de recurs (atunci când aceasta constituie obiectul revizuirii) trebuie să evoce fondul cauzei.
Or, astfel cum recurenta revizuentă susţine în cel de-al doilea motiv de recurs, obiectul cererii sale de revizuire este nu decizia civilă nr. 119 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava, ci sentinţa civilă nr. 1693 din 30 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Suceava.
Verificând acest aspect, Înalta Curte constată că, într-adevăr, astfel cum aceasta susţine, prin cererea introductivă revizuenta a solicitat „revizuirea sentinţei civile nr. 1693 din 30 martie 2010, confirmată prin decizia civilă nr. 119 din 18 ianuarie 2011 de către Tribunalul Suceava” întrucât aceasta „contrazice decizia civilă nr. 369/2006 şi sentinţa civilă nr. 192 din 27 martie 2008, ignorându-se puterea de lucru judecat.”
Prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. obligă judecătorul cauzei să se pronunţe asupra obiectului cererii deduse judecăţii, normă în aplicarea căreia curtea de apel trebuia să analizeze cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 1693 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Suceava, iar nu a deciziei civile 119 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava „prin care aceasta a fost confirmată”, astfel cum revizuenta a precizat.
Încălcarea acestei norme este susceptibilă de încadrare în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., ipoteză de casare ce se va reţine ca incidentă în cauză prin reîncadrarea celei de-a doua critici formulate de recurentă.
Cum a fost schimbat obiectul cererii de revizuire deduse judecăţii, Înalta Curte constată că instanţa anterioară nu a intrat în cercetarea fondului cererii cu care a fost în mod real învestită, motiv pentru care, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (3) şi (5) rap. la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
De asemenea, se constată că motivul de recurs privind nelegala compunere a completului de judecată ce a pronunţat decizia recurată rămâne fără obiect, dată fiind împrejurarea că din cauza erorii cu privire la obiectul învestirii, curtea de apel a judecat în compunerea prevăzută de lege pentru soluţionarea unui recurs (3 judecători), iar nu a unei cereri formulate în primă instanţă (corespunzătoare sentinţei ca obiect la revizuirii, pronunţată de un judecător).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de revizuenta T.V. împotriva deciziei nr. 3 din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 283/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
