ICCJ. Decizia nr. 2901/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2901/2013
Dosar nr. 544/266/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 septembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată Ia 24 ianuarie 2013, reclamantul A.G. în contradictoriu cu pârâtul M.L.I. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauza sa se constate existenţa dreptului de proprietate al pârâtului asupra autovehiculului marca A9. având număr de înmatriculare XXX, să se dispună radierea autovehiculului de pe numele său şi obligarea pârâtului la înmatricularea autovehiculului pe numele lui şi obligarea pârâtului la plata sumei de 4181,73 RON cu titlu de impozit aferent autoturismului marca A9. pentru perioada 03 august 2003 - 08 ianuarie 2013 cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1698/2013 pronunţată la data de 07 martie 2013, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţa din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negreşti Oaş.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sibiu, în baza art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu fără a o pune în discuţia părţilor şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negreşti-Oaş, judecătorie în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, conform art. 5 C. proc. civ., respectiv în localitatea R.O., jud. Satu Mare, constatând că în cauză este vorba de o competenţă teritorială absolută, exclusivă, reţinând că nu sunt aplicabile dispoziţiile legale care reglementează competenţa teritorială alternativă.
Judecătoria Negreşti-Oaş prin sentinţa civilă nr. 682/2013 din 5 iunie 2013 a admis excepţia lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Negreşti-Oaş, invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Negreşti-Oaş a reţinut faptul că, reclamantul a înţeles să sesizeze Judecătoria Sibiu cu judecarea acestei cauze, apreciind că această instanţă este cea în raza căreia a fost încheiat contractul dintre părţi, fiind incidente disp. art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, mai este competentă pe lângă instanţa de la domicilul pârâtului şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii şi că în speţa dedusă judecăţii obligaţia pârâtului derivă din contractele de vânzare cumpărare autovehicule ce constau în radierea acestui autovehicul de pe numele vânzătorului.
De asemenea a reţinut că necompetenţa teritorială este una de ordine privată, că la primul termen nu a fost invocată nici o excepţie de necompetenţa teritorială de ordine privată, că instanţa nu o putea invoca din oficiu, dat fiind faptul că potrivit art. 12 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluţiona pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. 3 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului îl constituie constatarea existenţei dreptului de proprietate a! pârâtului asupra autovehiculului marca A9 având număr de înmatriculare XXX, radierea autovehiculului de pe numele reclamantului şi obligarea pârâtului Ia înmatricularea autovehiculului pe numele iui şi obligarea pârâtului la plata sumei de 4181,73 lei cu titlu de impozit aferent autoturismului marca A9 pentru nerioaoa 03 august 2008 - 08 ianuarie 2013.
În ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale în soluţionarea litigiului dedus judecăţii şi care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă trebuie arătat că potrivit art. 5 teza l C. proc. civ., „cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului".
Totodată, art. 10 C. proc. civ. reglementează o serie de situaţii în care, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului mai sunt competente teritorial şi alte instanţe.
Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afara instanţei de la sediul pârâtului - în cazul cererilor privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract - mai este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii.
Din analiza acestor dispoziţii legale rezulta că acestea instituie norme de competenţă teritorială alternativă, astfel că necompetenţa teritorială este de ordine privată, conform dispoziţiilor art. 159 alin. (2) C. proc. civ.
Art. 1591 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necopetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
Fiind în discuţie competenţa teritorială alternativă ce este reglementată de norme dispozitive, reclamantul are alegerea în cazul de faţă - între doua instanţe deopotrivă competente şi anume: instanţa de la domiciliul pârâtului care este în localitatea R.O. nr. 43, jud. Satu Mare - Judecătoria Negreşti-Oaş, ori instanţa de la locul prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei, fie chiar în parte-Sibiu, respectiv Judecătoria Sibiu, instanţa mai întâi sesizată.
Cum, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul are dreptul de a alege între instanţele competente, odată alegerea făcută înseamnă că prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa instanţei respective.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd neechivoc şi expres faptul că necompetenţa teritorială relativă poate fi invocată doar de pârât, că Ia primul termen de judecată nu a fost invocată nici o excepţie de necompetenţa teritorială de ordine privată, că instanţa nu o putea invoca din oficiu şi având în vedere faptul că reclamantul a înţeles să sesizeze Judecătoria Sibiu cu cererea de chemare în judecată, locul prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei - Sibiu, iar pe de altă parte pârâtul nu s-a opus într-o formă sau alta stabilirii competenţei teritoriale în favoarea acestei instanţe, în raport şi de dispoziţiile art. 12 C. proc. civ. care prevăd că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, coroborate cu cele ale art. 19 din acelaşi cod care prevăd că părţile pot înlătura competenţa teritorială, de ordine privată, se reţine că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze pricina.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează a stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea formulată de reclamantul A.G. în contradictoriu cu pârâtul M.L.I., faţă de considerentele anterior expuse şi de dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., este Judecătoria Sibiu, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3031/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2900/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
