ICCJ. Decizia nr. 2929/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2929/2013
Dosar nr. 3552/208/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 28 mai 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş la data de 11 septembrie 2012, reclamantul S.R. a solicitat obligarea pârâţilor R.I. şi R.M.I. la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 208 din 23 ianuarie 2013, Judecătoria Caransebeş, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara, cu motivarea că, potrivit dispoziţiilor art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în cauză este vorba de o competenţă alternativă, cererea izvorând dintr-un fapt ilicit, iar competenţa teritorială revine instanţei în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt. A reţinut instanţa că faptul ilicit, urmarea efectelor acţiunii ilicite, se evidenţiază în localitatea de domiciliu a reclamantului, unde acesta îşi desfăşoară şi activitatea de avocat.
Judecătoria Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 647 din 08 aprilie 2013, şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş, reţinând în considerente, în esenţă, că faptul ilicit s-a produs în satul B., judeţul Caraş Severin, domiciliul pârâţilor se află în aceeaşi localitate, iar reclamantul, în calitate de titular al cererii, a ales pentru soluţionare Judecătoria Caransebeş.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Hunedoara, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Învestită astfel a pronunţa regulatorul de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili în favoarea Judecătoriei Caransebeş competenţa de soluţionare a pricinii pentru considerentele ce succed:
Art. 5 C. proc. civ. prevede, cu privire la competenţa teritorială, faptul că cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.
Prin art. 10 pct. 8 C. proc. civ., se prevede că, în afară de instanţa de domiciliu a pârâtului, mai este competentă, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, cum este cazul în speţa de faţă, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt.
Potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În aplicarea prevederilor mai sus citate, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanţa domiciliului pârâtului şi instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt.
Prin urmare, ne aflăm în situaţia în care competente teritorial să soluţioneze cauza sunt două judecătorii, fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă.
Reclamantul S.R. a investit instanţa cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect pretenţii ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit săvârşit pe raza satului B., judeţul Caraş Severin, localitate care se află în raza teritorială a Judecătoriei Caransebeş.
Reclamantul a înţeles să depună cererea de chemare în judecată la Judecătoria Caransebeş, iar prin notele scrise depuse la dosar la data de 18 ianuarie 2013 (Dosar nr. 3552/208/2012 al Judecătoriei Caransebeş) a solicitat reţinerea cauzei, spre soluţionare, de către această instanţă, apreciind că este competentă teritorial.
Rezultă, aşadar, că aceasta echivalează cu alegerea competenţei în favoarea acestei instanţe, conform art. 12 C. proc. civ., astfel încât nu mai există posibilitatea de a se reveni asupra acestei alegeri.
Interesul ocrotit prin normele de competenţă teritorială alternativă aparţine reclamantului, astfel încât acesta este cel care decide care va fi instanţa sesizată cu rezolvarea litigiului, dintre două sau mai multe instanţe deopotrivă competente.
Cum alegerea făcută de reclamant este irevocabilă, odată investită una dintre instanţele competente teritorial, acesteia îi revine competenţa în soluţionarea cauzei, altfel s-ar încălca principiul disponibilităţii.
Aşa cum corect a reţinut Judecătoria Hunedoara, chiar şi în lipsa acestei prorogări convenţionale de competenţă, competenţa de soluţionare a cererii ar fi revenit tot Judecătoriei Caransebeş.
În speţa de faţă, reclamantul a înţeles să cheme în judecată pârâţii pentru plata unei sume de bani reprezentând daune morale, ca urmare a proferării, de către aceştia, de injurii, ameninţări şi calomnii la adresa sa, cu ocazia unor adunări organizate pe teritoriul satului B., judeţul Caraş Severin. De asemenea, se reţine că domiciliul pârâţilor se află pe raza aceleiaşi localităţi, satul B., judeţul Caraş Severin.
Prin urmare, atât faptul ilicit a fost săvârşit pe raza satului B., judeţul Caraş Severin, cât şi domiciliul pârâţilor se află pe raza aceleiaşi localităţi, ceea ce atrage competenţa Judecătoriei Caransebeş în soluţionarea cauzei.
În considerarea celor ce preced, competenţa soluţionării cauzei revine Judecătoriei Caransebeş.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2909/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 2930/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
