ICCJ. Decizia nr. 2904/2013. Civil. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2904/2013
Dosar nr. 3907/30/2012
Şedinţa publică din 28 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia formulată la 17 mai 2012, M.M.S. a solicitat instanţei - în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor - anularea deciziei din 2 mai 2012, emisă de prima pârâtă, pe considerentul obligării sale greşite la restituirea sumei totale de 1.395 RON, cu titlu de drepturi băneşti încasate necuvenit în perioada 1 ianuarie 2011-31 martie 2012, sumă ce s-a dispus a fi recuperată de la beneficiar conform art. 181 din Legea nr. 263/2010.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi în consecinţă a respins contestaţia faţă de acest pârât.
A respins, ca nefondată, contestaţia formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs contestatorul, făcând trimitere la temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Prin încheierea din 14 februarie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea formulată de contestator, vizând sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2012, care a redus indemnizaţia lunară reparatorie prevăzută de Legea nr. 341/2004, art. 4 alin. (3) lit. b) şi indemnizaţia de însoţitori pentru pensionari de invaliditate de gradul I, prevăzută de art. 4 alin. (5), din acelaşi act normativ.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut că dispoziţiile incriminate ca neconstituţionale nu au legătură cu soluţionarea cauzei al cărei obiect îl reprezintă o contestaţie la executare formulată împotriva unei decizii de recuperare a unor sume, pretins a fi fost încasate necuvenit.
În consecinţă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992, excepţia fiind privită ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termenul legal prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, contestatorul M.M.S. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 8 şi 9 din C. proc. civ., critică încheierea atacată pe considerentul că instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, privându-l de un proces echitabil, nu i s-a dat ceea ce a cerut, s-a procedat la o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii iar hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Mai arată recurentul că, acest control de constituţionalitate pe care l-a solicitat, este singura modalitate de a dovedi că decizia Tribunalului Timiş, supusă recursului, este greşită, neexistând în acest sens, un alt „precedent" în practica judiciară.
Se apreciază că, aşa cum au fost formulate, criticile nu pot fi subsumate decât motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., în vigoare la data iniţierii demersului judiciar, urmând a fi analizate în consecinţă.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea celor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47 din 18 mai 1992, republicată, „privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale", această instanţă de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Corelativ, alin. (5) al textului, dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa va respinge prin încheiere, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Ca atare, instanţa este abilitată în raport de prevederile alin. (1) şi (5) al art. 29 din lege, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei ori nerelevanţei textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale, asupra soluţionării cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstitutionalitate.
În speţă, aprecierea făcută asupra nerelevanţei în soluţionarea pricinii, a dispoziţiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 „privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar"- în legătură cu neconstituţionalitatea cărora s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale - sunt corecte.
Astfel, potrivit textului mai sus citat, de la data intrării în vigoare a legii, se reduc cu 15% indemnizaţiile prevăzute de Legea „recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoluţiei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov, din noiembrie 1987", nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Or, obiectul litigiului dedus judecăţii l-a reprezentat contestaţia formulată de cel în cauză împotriva unui titlu executoriu (decizia din 2 mai 2012 a Casei Judeţene de Pensii Timiş) emis în temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.
În cuprinsul deciziei atacate s-a reţinut de asemenea că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de aplicarea eronată a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, „privind salarizarea în anul 2011, a personalului plătit din fonduri publice".
În consecinţă, instanţa a apreciat corect că obiectul cauzei vizează restituirea unor drepturi băneşti pretins a fi fost încasate necuvenit iar nu diminuarea acestor drepturi, în baza Legii nr. 118/2009 „privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar".
Se constată astfel că, au fost respectate exigenţele alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, vizând sesizarea instanţei de contencios constituţional.
Cât priveşte criticile aduse de recurent, sentinţei civile nr,.2650/PI din 18 octombrie 2012 a Tribunalului Timiş, secţia I civilă, care nu fac obiectul recursului de faţă, se impune a preciza că prin decizia nr. 384 din 21 februarie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis recursul reclamantului M.M.S. şi modificând în parte sentinţa, a admis contestaţia şi a dispus anularea deciziei din 2 mai 2012, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
Aşa fiind,faţă de cele ce preced, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.M.S. împotriva încheierii de şedinţă din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 3907/30/2012.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2013.
| ← CSJ. Decizia nr. 2890/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2905/2013. Civil → |
|---|
