ICCJ. Decizia nr. 2987/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2987/2013
Dosar nr. 142/1/2013
Şedinţa publică din 30 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 7432, din 5 decembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat nulitatea recursului declarat de pârâţii M.P. şi M.M. împotriva deciziei nr. 34 din 11 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi a obligat recurenţii la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă V.I.A.D..
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie sa cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind arătate limitativ de art 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Totodată, art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede ca recursul este nul daca nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor care se refera la motive de ordine publică.
Prin urmare, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea ori modificarea hotărârii recurate.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecata al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
Numai indicarea greşită a motivelor de recurs sau neindicarea acestor obligă instanţa la o încadrare corectă a acestora, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., o asemenea obligaţie nefîind stabilită în sarcina instanţei în situaţia în care recurentul nu indică nici un motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nici nu a dezvoltat în termen motivele de nelegalitate.
S-a mai reţinut că recurenţii nu s-au conformat dispoziţiilor art. 3021 şi 304 C. proc. civ. întrucât, în declaraţia de recurs, nu au indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate peste termen nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, ca fiind de ordine publică.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi reţinând culpa procesuală a recurenţilor-pârâţi, aceştia au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă V.I.A.D..
Împotriva acestei decizii pârâţii M.P. şi M.M. au formulat contestaţie în anulare invocând dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că la termenul din data de 5 decembrie 2012 motivele de recurs au fost dezvoltate, nefiind luate în considerare de instanţă, care a constatat nulitatea recursului.
Contestaţia în anulare va fi respinsă.
Pe calea contestaţiei în anulare se solicită instanţei care a pronunţat hotărârea atacată să-şi desfiinţeze propria hotărâre în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare ce poate fi exercitată pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 - contestaţia în anulare propriu-zisă şi de art. 318 C. proc. civ., respectiv contestaţia în anulare specială.
Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială (greşeală materială şi omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau casare).
În ce priveşte motivul contestaţiei în anulare prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
În speţă, prin decizia contestată, s-a constatat nulitatea recursului declarat de pârâţii M.P. şi M.M. împotriva deciziei nr. 34 din 11 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
În mod corect s-a reţinut cu privire la completarea motivelor de recurs din data de 5 decembrie 2012 că acestea, pe de o parte, reprezintă critici formulate peste termen, iar, pe de altă parte, nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege ca fiind de ordine publică.
De aceea, nu sunt întrunite cerinţele art. 318 teza a II-a C. proc. civ., iar contestaţia în anulare formulată de pârâţii M.P. şi M.M. împotriva deciziei nr. 7432 din 5 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare împotriva deciziei civile nr. 7432 din 5 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatorii M.P. şi M.M..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2986/2013. Civil. Partaj judiciar.... | ICCJ. Decizia nr. 2988/2013. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
