ICCJ. Decizia nr. 2984/2013. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2984/2013
Dosar nr. 5553/2/2012
Şedinţa publică din 30 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2304 R din 31 octombrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta M.A. împotriva deciziei civile nr. 1690 R din 3 iulie 2012 a aceleiaşi instanţe şi a respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect daune.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate;
10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare".
Revizuirea ca şi cale de atac extraordinară este guvernată de principiul legalităţii, putându-se exercita numai împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, şi doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
În raport de aceste dispoziţii legale ce reglementează condiţiile în care se poate declara această cale de atac extraordinară, rezultă că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, doar în cazurile prevăzute expres de lege.
Prin urmare, se instituie drept condiţie de admisibilitate a formulării acestei cai de atac extraordinare, exercitarea sa împotriva hotărârilor instanţei de recurs ce evocă fondul şi pentru motivele limitativ prevăzute de lege.
Susţinerile revizuientei expuse în motivarea cererii (referitoare la faptul că recursul formulat de către intimata recurenta Ministerul Administraţiei şi Internelor ar fi fost tardiv declarat, respectiv la faptul că revizuientul a plângere penală sau disciplinară împotriva completului ce a pronunţat decizia atacată) nu se încadrează nici între motivele limitativ şi expres prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 1-10 C. proc. civ., ci constituie doar critici referitoare la pretinsa nelegalitate şi netemeinicie a deciziei instanţei de recurs ce nu pot fi primite în raport de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii revizuienta a declarat recurs.
La termenul de judecată din 30 mai 2013 Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului şi, faţă de excepţia invocată, a apreciat-o ca fiind întemeiată şi a admis-o ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Or, în speţă, a fost supusă recursului o hotărâre irevocabilă, dată cu ocazia soluţionării revizuirii, care este nesusceptibilă de cenzurare în această modalitate.
Rezultă că, deducând judecăţii prin recurs o hotărâre irevocabilă, partea a tins la obţinerea unei judecăţi în afara cadrului legal, ceea ce nu poate fi primit.
În consecinţă, faţă de caracterul irevocabil al hotărârii atacate (în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.) recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta M.A. împotriva deciziei civile nr. 2304R din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 2983/2013. Civil. Hotarâre care sa tina loc... | ICCJ. Decizia nr. 2986/2013. Civil. Partaj judiciar.... → |
---|