ICCJ. Decizia nr. 3081/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3081/2013
Dosar nr. 3718/40/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1070 din 13 martie 2012, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei SC M.I. SRL Botoşani împotriva pârâtei SC U.A. SA Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta SC M.I. SRL Botoşani a achiziţionat din Germania, la data de 16 februarie 2008 - când funcţiona sub denumirea de SC M.A. SRL - un autoturism nou M.B., pentru care a achitat preţul de 108.600 euro şi pe care l-a înmatriculat în România cu număr X.
S-a mai reţinut că, ambele părţi au afirmat că au încheiat cu privire la acest autoturism, contractul de asigurare facultativă şi poliţa de asigurare FULL CASCO seria Y pentru suma asigurată de 129.234 RON, iar că la data de 06 decembrie 2008 a avut loc evenimentul asigurat, autoturismul fiind complet avariat - daună totală - într-un accident ce s-a petrecut pe DN 24C, în apropiere de intrarea în satul Bălteni, comuna Probota, judeţul Iaşi, într-un moment în care era condus de numitul C.P., care se deplasa pe direcţia dinspre localitatea Ştefăneşti, judeţul Botoşani, spre municipiul Iaşi.
În acest context, prima instanţă a reţinut faptul că pârâta a refuzat să acorde despăgubirile solicitate de reclamantă în baza contractului de asigurare, motivând existenţa unui caz de excludere din asigurare, conform art. 3 parag. 3.3 lit. t), f), concretizat de art. 9 parag. 9.12 lit. b) din Condiţiile de asigurare.
Aşa fiind, se reţine că, instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a clauzelor contractului de asigurare, dispunând respingerea pretenţiilor reclamantei datorită expertizelor efectuate în cauză, din care reiese faptul că autovehiculul a fost avariat voluntar de către prepusul asiguratului, pe cale de consecinţă evenimentul produs nu este risc asigurat, cazul reprezentând excludere din asigurare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC M.I. SRL - societate în faliment - reprezentată prin Cabinet Individual de insolvenţă B.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 49 din 20 septembrie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC M.I. SRL, reţinând că, deşi asigurătorul nu a negat producerea riscului asigurat, acesta a considerat că cererea de despăgubire are la bază declaraţii false, accidentul producându-se în alte circumstanţe decât cele descrise de asigurat, astfel că, motivele de apel invocate de reclamantă nu au putut fi primite, faţă de concluziile raportului de expertiză efectuat de L. Iaşi, care nu contrazic concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul B.T., însă cel dintâi a evidenţiat aspecte care au condus la concluzia că evenimentul din 06 decembrie 2008 a avut loc în alte condiţii decât cele descrise de conducătorul auto.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC M.I. SRL Botoşani prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă B.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi implicit admiterea acţiunii, obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate prin acţiunea iniţială.
Criticile aduse deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că, hotărârea pronunţată cuprinde motive contradictorii referitoare la dinamica procedurii accidentului, având în vedere că în considerente se reţine că, evenimentul produs în data de 6 decembrie 2008 a avut loc în alte condiţii decât cele descrise de conducătorul auto, luându-se în considerare raportul de expertiză întocmit de L. Iaşi - Laboratorul Interjudeţean de Expertiză Criminalistică, însă fără a aduce argumente în acest sens.
Mai susţine recurenta că, decizia pronunţată este nelegală pentru că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 3 parag. 3.3, lit. f) şi t) din condiţiile de asigurare casco, având în vedere că pagubele produse nu au fost produse cu intenţie de către asigurat sau prepuşii acestuia.
O altă critică vizează faptul că, decizia pronunţată este nelegală pentru că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 9 parag. 9.12 lit. b) întrucât, din considerente nu s-a putut distinge dacă refuzul de plată al pârâtei a avut loc pentru că cererea de despăgubire a avut la bază declaraţii false ori pentru că asiguratul a contribuit în mod deliberat la producerea pagubei.
Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând ca recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL Botoşani prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă B.L. să fie admis, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte va examina cu precădere excepţia nulităţii recursului invocată de intimată, prin întâmpinare, în temeiul art. 3021 C. proc. civ., care stabileşte condiţiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, printre acestea înscriindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Raportând dispoziţiile de mai sus la cererea de recurs se constată că prin recursul promovat de reclamantă s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 7, 9 ale art. 304 C. proc. civ., în ce priveşte dezvoltarea motivelor de nelegalitate, se constată din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul motivelor, că recurenta a expus în fapt greşelile, care în opinia sa, au dus la pronunţarea unei soluţii netemeinice şi nelegale.
Aprecierea acestor argumente şi măsura în care se încadrează în cerinţele motivelor de nelegalitate invocate presupune examinarea acestora de către instanţa de recurs, aşa încât, în situaţia dată nu va putea fi reţinută excepţia invocată de intimată privind nulitatea recursului în conformitate cu art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta consideră că hotărârea cuprinde motive contradictorii cu privire la reţinerile instanţei de apel cuprinse în considerentele deciziei, referitoare la dinamica procedurii accidentului, în sensul că, deşi a fost menţinută hotărârea primei instanţei, prin respingerea apelului reclamantei, Curtea de Apel Suceava nu argumentează în ce măsură a luat în considerare raportul de expertiza întocmit de L. Iaşi - Laboratorul Interjudeţean de Expertiză Criminalistică.
Observând considerentele deciziei atacate, Înalta Curte constată că într-adevăr, instanţa de apel nu dezvoltă motivele pentru care a ajuns la concluzia că accidentul produs la data de 6 decembrie 2008 a avut loc în alte condiţii decât cele descrise de către conducătorul auto şi nici raţionamentul pentru care a luat în considerare raportul de expertiza întocmit de L. Iaşi.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.
În acest context se reţine că, instanţa a aplicat greşit prevederile art. 3 paragraful 3.3, lit. f) şi t) din Condiţiile de asigurare casco, având în vedere că din raportul de expertiză dispus în cauză nu rezultă faptul că, evenimentul rutier a fost produs cu intenţie, sens în care reclamanta ar putea fi exclusă de la plata asigurării, ca urmare a unui accident provocat voluntar.
De asemenea, se constată că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 9 parag. 9.12 lit. b), întrucât din considerente nu s-a putut distinge dacă refuzul de plată al pârâtei a avut loc pentru că cererea de despăgubire a avut la bază declaraţii false ori pentru că asiguratul a contribuit în mod deliberat la producerea pagubei.
În acest sens, se constată că argumentele instanţei de apel nu sunt susţinute de probe care să ateste faptul că, în cauză s-au săvârşit infracţiuni de mărturie mincinoasă sau fals în declaraţii, constatate printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau în urma unui anchete judiciare finalizate.
În aceste condiţii, se apreciază ca fondată critica recurentei întrucât Curtea de Apel Suceava nu a procedat la stabilirea situaţiei de fapt existentă în cauza de faţă, având în vedere că nu s-au făcut dovezi în acest sens, iar probatoriul administrat în cauză de către instanţa de apel trebuia analizat şi din perspectiva dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., când instanţa putea dispune ca părţile să completeze probele pentru lămurirea în întregime a procesului, sau din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le putea ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.
Toate aceste aspecte care nu au fost analizate, cu ocazia soluţionării apelului urmează să fie lămurite de instanţa de apel prin suplimentarea materialului probator, totodată avându-se în vedere considerentele expuse de prima instanţă, criticile pârâtei şi apărările reclamante.
Raportat la cele anterior expuse, Înalta Curte reţine ca fiind fondate criticile dezvoltate de reclamantă circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., astfel încât potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) şi alin. (5) din acelaşi cod urmează sa admită recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL Botoşani prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă B.L. şi să caseze decizia atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Admite recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL Botoşani prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă B.L. împotriva Deciziei civile nr. 49 din 20 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3080/2013. Civil. Alte cereri. Revizuire - Apel | ICCJ. Decizia nr. 3082/2013. Civil → |
|---|
