ICCJ. Decizia nr. 3083/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 3083/2013

Dosar nr. 3666/198/2011

Şedinţa din camera de consiliu de la 31 mai 2013

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată, la data de 16 iunie 2011, pe rolul Judecătoriei Brezoi, reclamanta SC C.I. SRL a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 1 martie 2011 întocmit de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, solicitând să se constate prescrierea executării sancţiunilor, în temeiul art. 14 din O.G. nr. 2/2001 şi anularea procesului verbal de contravenţie.

Judecătoria Brezoi, prin încheierea din 25 februarie 2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Târgovişte, reţinând că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, raportate la art. 101 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 1857 din 5 aprilie 2013, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia. Această normă are un caracter imperativ prin instituirea unei competenţe teritoriale şi materiale exclusive, cu caracter general în materia plângerilor contravenţionale.

Cum potrivit menţiunilor din procesul-verbal de constare a contravenţiei, fapta constând în conducerea unui vehicul fără a deţine rovinieta valabilă a fost săvâtşită pe DN7, localitatea S., judeţul Vâlcea, instanţa a reţinut că întrucât această localitate se află în raza de competenţă a Judecătoriei Brezoi, aceasta este instanţa competentă să judece cauza.

Referitor la dispoziţiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002, conform cărora „plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul”, instanţa a reţinut că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât plângerea contravenţională a fost formulată anterior introducerii acestui articol prin art. III din Legea nr. 2/2013, iar, în lipsa unor dispoziţii legislative contrare, instanţa legal învestită cu soluţionarea unei cauze rămâne competentă să judece indiferent de modificările legislative ulterioare privitoare la competenţă.

Ivindu-se conflict negativ de competenţă, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., dosarul a fost trimis Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, pentru considerentele care urmează.

Reclamanta a învestit instanţa de judecată, la data de 16 iulie 2011, cu o plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 1 martie 2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. SA.

Prin procesul verbal încheiat la data de 1 martie 2011, petenta a fost sancţionată cu amendă în sumă de 2.750 RON, pe motiv că vehiculul categoria E aparţinând acesteia ar fi circulat, la data de 24 octombrie 2010, pe DN km 7 pe raza localităţii S., judeţul Dâmboviţa, fără a deţine rovinieta valabilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.”

Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.

Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel” şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi la cele în materie contravenţională.

Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.

Prin urmare, în speţă, se aplică dispoziţiile de drept comun în materie contravenţională, respectiv art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina reclamantei a fost DN 7, km. 188+900 m pe raza localităţii S., judeţul Dâmboviţa, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, aşa încât, această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale exclusive reglementate în materie contravenţională.

În consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia şi, pe cale de consecinţă, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 mai 2013.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3083/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond