ICCJ. Decizia nr. 2970/2013. Civil

Decizii civile ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 2970/2013

Dosar nr. 44122/3/2009*

Şedinţa publică din 30 mai 2013

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 673 din data de 2 aprilie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanţii D.A.R., D.A.H. şi D.S.H.N., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice; a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi intimata chemata în garanţie Administraţia Fondului Imobiliar.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

A respins cererea în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a fost obligat la plata ,către reclamanţi, a sumei de 2.899,3720 Ron reprezentând preţul actualizat al imobilului.

Pentru a hotărî astfel instanta de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, la data de 27 martie 2008, reclamanţii D.A.R., D.A.H. Şi D.S.H.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, şi obligarea acestora la restituirea preţului de cumpărare în cuantum de 2.899,372 RON achitat pentru apartamentul situat în Bucureşti, sector 1, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 17 decembrie 1996.

Autorii reclamanţilor au dobândit, în baza Legii nr. 112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare din 17 decembrie 1996 apartamentul situat în Bucureşti, sector 1, achitând integral preţul acestuia în cuantum de 28.993.720 ROL - 2.899,3720 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1265/2005, pronunţată de Judecătoria sectorului 1, Bucureşti, definitivă prin decizia civilă 506A din 13 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti secţia a IV-a civilă şi irevocabilă prin decizia civilă 731 din 19 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare menţionat mai sus, reţinându-se reaua-credinţă a reclamanţilor la încheierea actului.

Potrivit art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, cererile sau acţiunile în justiţie privind restituirea preţului actualizat, plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, sunt scutite de plata taxei de timbru.

Legea nr. 1 /2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, intrata in vigoare la data de 06 februarie 2009, a introdus un nou alineat, alin. (2¹), cu următorul cuprins: „cererile sau acţiunile în justiţie, având ca obiect restituirea preţului de piaţă al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sunt scutite de taxele de timbru".

În acelaşi sens, art. 50 alin. (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: „restituirea preţului prevăzut la alin. (2) şi alin. (2¹) se face de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, din fondul extrabugetar, constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare".

Tot astfel, după art. 50 se introduce un nou articol, art. 50¹, cu următorul cuprins: „proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilului, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare; valoarea despăgubirilor, se stabileşte prin expertiză".

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice,este de reţinut faptul că, potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 1/2009, restituirea preţului prevăzut la alin. (2) şi (2¹⁾ se face de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

Prin urmare, textul de lege mai sus enunţat conferă în mod expres calitate procesuală pasivă în astfel de litigii (atât în privinţa restituirii preţului de piaţă, cât şi a preţului actualizat), Ministerul Finanţelor Publice fiind titularul obligaţiei în raportul juridic dedus judecăţii, iar nu Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice.

Tot astfel, după art. 50 se introduce un nou articol art. 50¹, cu următorul cuprins: „Proprietarii ale căror acte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, au dreptul la restituirea preţului de piaţă a imobilului, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare; evaluarea despăgubirilor se face prin expertiză".

Cu privire asupra calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, se constată că nu există identitate între cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii, şi pârâtul

chemat în judecată, astfel încât pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care se va admite excepţia şi se va respinge cererea în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 1/2009, restituirea preţului prevăzut la alin. (2) şi (2¹) se face de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, din fondul extrabugetar, constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

Aşadar, textul de lege mai sus menţionat conferă în mod expres calitate procesuală Ministerului Finanţelor Publice, acesta fiind titularul obligaţiei în raportul juridic dedus judecăţii, iar nu Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice.

Potrivit prevederilor art. 50 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la restituirea preţului actualizat cu indicele de inflaţie până la momentul plăţii efective, plătit pentru imobilul în litigiu în baza contractului de vânzare-cumpărare, desfiinţat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Prin decizia civilă nr. 440 din 03. decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondate, apelurile formulate împotriva aceleiaşi sentinţe, de reclamanţii D.A.R., D.A.H. şi D.S.H.N.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

La termenul din 6 mai 2008, reclamanţii D.A.R., D.A.H. şi D.S.H.N. au depus o cerere precizatoare, prin care au arătat că solicită restituirea preţului actualizat, plătit în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1996, iar la data de 2 iunie 2008 au formulat o cerere completatoare prin care au solicitat obligarea Municipiului Bucureşti prin Primarul General la plata daunelor interese reprezentând diferenţa dintre preţul actualizat cu indicele de inflaţie şi valoarea imobilului -excedentele valorii lucrului vândut.

La termenul din data de 21 octombrie 2008, reclamanţii au formulat o cerere precizatoare prin care au arătat că au menţinut actualul cadru procesual, în sensul că pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor este chemat în judecată pentru restituirea preţului actualizat în baza art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General pentru restituirea preţului actualizat şi plata daunelor interese reprezentând diferenţa dintre valoarea de piaţă a imobilului şi preţul actualizat în baza art. 1337 şi urm. C. civ.

La data de 17 septembrie 2010, reclamanţii au depus o ultimă cerere precizatoare a cererii de chemare în judecată sub aspectul cadrului procesual pasiv în ceea ce priveşte capetele de cerere privind restituirea preţului (de piaţă/actualizat) întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în sensul că înţeleg să se judece în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Autorii reclamanţilor au dobândit în baza Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare din 17 decembrie 1996 apartamentul situat în Bucureşti, sector 1, achitând integral preţul acestuia in cuantum de 28.993.720 ROL - 2.899,3720 RON.

Prin decizia civilă 731 din 19 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, reţinându-se reaua-credinţă a reclamanţilor la încheierea actului.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, s-a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice este întemeiată, deoarece, restituirea, după caz, a preţului actualizat sau a preţului de piaţă al imobilului către cumpărătorul în baza Legii nr. 112/1995, al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost desfiinţat prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, se face, în temeiul art. 50 alin. (2) şi alin. (2¹) şi art. 50¹ din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1 /2009, de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit conform art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.

Potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 1/2009, restituirea preţului se face de către Ministerul Finanţelor Publice, din fondul extrabugetar, constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.

Cu privire asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primar General s-a apreciat că pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General nu are calitate procesuala pasiva în prezenta cauză, faţă de legea specială, care stabileşte prin dispoziţiile art. 50 alin. (2¹) şi art. 50¹ din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009 persoanele care vor achita despăgubirile.

Potrivit principiului general de drept exprimat în adagiul „specialia generalibus deroganf Legea nr. 10/2001, ca lege specială, se aplică prioritar faţă de dreptul comun în materia răspunderii pentru evictiune.

Paratul Municipiul Bucureşti prin Primar general ar putut fi obligat la despăgubiri în baza art. 1337,1341-1345 C. civ., pe calea dreptului comun, numai în condiţiile în care nu ar fi existat Legea nr. 10/2001, lege specială, care prevede clar cine va plăti aceste despăgubiri.

Prin urmare, în speţă nu sunt incidente prevederile art. 50 alin. (2¹)din Legea nr. l0/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, deoarece contractul de vânzare-cumpărare ce constituia titlul reclamanţilor, a fost desfiinţat prin hotărâre judecătorească irevocabilă ca fiind încheiat cu rea-credinţă şi cu încălcarea Legii nr. 112/1995, iar de dispoziţiile legale menţionate beneficiază doar proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la restituirea preţului actualizat cu indicele de inflaţie până la momentul plăţii efective, plătit pentru imobilul în litigiu în baza contractului de vânzare-cumpărare, desfiinţat prin hotărâre judecătorească irevocabilă pentru încheierea sa cu rea-credinţă şi cu încălcarea Legii nr. 112/1995.

Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, au declarat recurs, în termen legal: pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi reclamanţii D.A.R., D.A.H. şi D.S.H.N., pentru motive denelegalitate potrivit dispoziţiilor art 304 pct. 9 C. proc. civ.

Ministerul Finanţelor Publice critică decizia atacată pentru următoarele considerente:

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice.

În mod greşit instanţa de apel a apreciat, în cauza dedusă judecăţii, că are calitate procesuală pasivă Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Ministerul Finanţelor Publice, nefîind parte la încheierea contractului dintre reclamanţi şi Primăria municipiului Bucureşti, prin mandatar D.P.I.-A.F.I. este terţ faţă de acesta, având doar calitate de depozitar al fondului extrabugetar, în care se varsă sumele încasate de Primăria municipiului Bucureşti.

În mod greşit instanţa a admis acţiunea, având în vedere dispoziţiile art. 1337 C. civ. care instituie răspunderea vânzătorului pentru evicţiune totală sau parţială, prin fapta unui terţ - nici dispoziţiile art. 50 alin. (3) din Legea nr, 10/2001 nu sunt de natură să determine introducerea în prezenta cauză a Ministerului Finanţelor Publice, şi să-i acorde calitate procesuală pasivă.

În mod greşit s-a respins critica formulată de instituţia noastră în ceea ce priveşte restituirea comisionului de 1% încasat de D.P.I.-A.F.I.

Reclamanţii critică decizia atacată ca fiind nelegală, pentru următoarele considerente:

S-a considerat greşită că suma de 2.899,3720 RON ar reprezenta preţul actualizat al imobilului:

Contrar celor reţinute anterior, s-a apreciat că ne găsim în ipoteza prevăzută de art. 50 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că am fi îndreptăţiţi doar la restituirea preţului actualizat cu indicele de inflaţie, până la data plăţii efective.

Instanţa de apel a apreciat greşit că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 50¹ din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, deoarece contractul de vânzare-cumpărare a fost desfiinţat prin hotărâre irevocabilă, el fiind încheiat cu rea-credinţă şi cu încălcarea Legii nr. 112/1995.

Hotărârea apelată a fost dată cu aplicarea greşită a art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Examinând decizia recurată in raport cu criticile formulate de reclamanţii: D.A.R., D.A.H. şi D.S.H.N., precum şi de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, la data de 27 martie 2008, reclamanţii: D.A.R., D.A.H. şi D.S.H.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea acestora la restituirea preţului de cumpărare în cuantum de 2.899,372 RON, achitat pentru apartamentul situat în Bucureşti, sector 1, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 17 decembrie 1996 încheiat cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti - D.P.I.-A.F.I.

La termenul din 6 mai 2008, reclamanţii D.A.R., D.A.H. Şi D.S.H.N. au depus o cerere precizatoare, prin care au arătat că solicită restituirea preţului actualizat, plătit în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1996, iar la data de 2 iunie 2008 au formulat o cerere completatoare prin care au solicitat obligarea Municipiului Bucureşti prin Primarul General la plata daunelor interese reprezentând diferenţa dintre preţul actualizat cu indicele de inflaţie şi valoarea imobilului - excedentele valorii lucrului vândut.

La termenul din data de 21 octombrie 2008, reclamanţii au formulat o cerere precizatoare prin care au arătat că au menţinut actualul cadru procesual, în sensul că pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor este chemat în judecată pentru restituirea preţului actualizat în baza art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General pentru restituirea preţului actualizat şi plata daunelor interese reprezentând diferenţa dintre preţul actualizat cu indicele de inflaţie şi valoarea imobilului -excedentele valorii lucrului vândut.

La data de 11 decembrie 2009 reclamanţii au formulat o nouă cerere precizatoare prin care au arătat că îşi întemeiază capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Statul român pe dispoziţiile art. 50¹ din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 1/2009 şi că îşi menţin capătul de cerere în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General privind daunele interese pentru evicţiune, iar la data de 1 martie 2010 au precizat cererea de chemare în judecată sub aspectul temeiului de drept, solicitând:

În contradictoriu cu Statul Român, obligarea acestuia la restituirea preţului de piaţă al apartamentului din litigiu, preţ ce urmează a fi stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare în baza art. 50 alin. (2¹) şi art. 50¹ din Legea nr. 10/2001;

În contradictoriu cu Municipiul Bucureşti prin Primarul General, obligarea la restituirea preţului actualizat achitat în baza contractului de vânzare-cumpărare şi la plata daunelor interese reprezentând diferenţa dintre valoarea de piaţă a imobilului şi preţul actualizat în baza art. 1337 şi urm.C. civ.

La dosar, la data de 17 septembrie 2010, reclamanţii au depus o nouă cerere precizatoare a cererii de chemare în judecată sub aspectul cadrului procesual pasiv în ceea ce priveşte capetele de cerere privind restituirea preţului (de piaţă/actualizat) întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în sensul că înţeleg să se judece în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

La data de 17 septembrie 2010, reclamanţii au depus la dosar o ultimă cerere precizatoare a cererii de chemare in judecata sub aspectul cadrului procesual pasiv în ce priveşte capetele de cerere privind restituirea preţului (de piaţă/actualizat) întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, in sensul că înţeleg să se judece în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Statul Roman reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

Autorii reclamanţilor au dobândit în baza Legii 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare din 17 decembrie 1996 apartamentul situat în Bucureşti, sector 1, achitând integral preţul imobilului în litigiu.

În acest sens, art. 50 alin. (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: „restituirea preţului prevăzut la alin. (2) şi alin. (2¹) se face de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, din fondul extrabugetar, constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare".

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, tribunalul a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice este întemeiată, deoarece, restituirea, după caz, a preţului actualizat sau a preţului de piaţă al imobilului către cumpărătorul în baza Legii nr. 112/1995, al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost desfiinţat prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, se face, în temeiul art. 50 alin. (2) şi alin. (2¹) şi art. 50¹ din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit conform art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.

Prin urmare, în raport de obiectele acţiunii modificate, s-a constatat că nu există identitate între cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii şi pârâtul chemat în judecată, astfel încât pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care s-a admis excepţia şi s-a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primar General, tribunalul a apreciat ca paratul Municipiul Bucureşti prin Primar General nu are calitate procesuala pasiva in cauza fata de legea speciala ce stabileşte prin prevederile art. 50 alin. (2¹) şi art. 50¹ din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009 persoanele care vor achita despăgubirile.

Potrivit principiului general de drept exprimat în adagiul „specialia generalibus derogant” Legea nr. 10/2001, ca lege specială, se aplică prioritar faţă de dreptul comun în materia răspunderii pentru evictiune.

Paratul Municipiul Bucureşti prin Primar general ar putut fi obligat la despăgubiri în baza art. 1337, 1341-1345 C. civ., pe calea dreptului comun, numai în condiţiile in care nu ar fi existat Legea nr. 10/2001, lege speciala, care prevede clar cine va plăti aceste despăgubiri.

Aşadar, faţă de cele reţinute, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de D.A.R., D.A.H. şi D.S.H.N. şi de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanţii D.A.R., D.A.H. şi D.S.H.N. şi de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 440 A din 3 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2898/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 2976/2013. Civil. Reparare prejudicii erori... →

ICCJ. Decizia nr. 2970/2013. Civil

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2970/2013. Civil