ICCJ. Decizia nr. 3167/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3167/2013
Dosar nr. 5659/1/2012
Şedinţa publică din 6 iunie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 01 iulie 2010 sub nr. 32136/3/2010, precizată ulterior la 08 aprilie 2011 reclamantul I.L.C., a arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să se constate dreptul său, în nume propriu şi în calitate de moştenitor al defuncţilor L.I.C. şi E.C.C., la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele şi celelalte active ale S.N.C. S.A.R. Sonaco.
- să se stabilească valoarea recalculată a acţiunilor deţinute la S.N.C. S.A.R. Sonaco de către reclamant şi autorii săi, L.I.C. şi E.C.C.
- să se stabilească măsurile reparatorii prin echivalent şi să fie obligată pârâta la plata despăgubirilor reprezentând valoarea recalculată a acţiunilor deţinute la S.N.C. S.A.R. Sonaco de către reclamant şi autorii săi.
În urma decesului reclamantului, au fost introduşi în cauză, în calitate de reclamanţi, moştenitorii acestuia: H.M.C. şi T.R.C., ca urmare a manifestării acestora de voinţă în sensul continuării procesului declanşat de autorul lor, iar la 04 aprilie 2012, reclamanţii au formulat o cerere de introducere în cauză a numitei P.N., în temeiul dispoziţiilor art. 57 C. proc. civ., urmărind ca hotărârea ce urmează a se pronunţa să fie opozabilă şi acesteia.
Prin încheierea din data de la 18 mai 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte, acţiunea precizată formulată de reclamanţi, a constatat că aceştia sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru un nr. de 1376, 23 acţiuni la S.N.C. S.A.R. Sonaco şi a respins capetele de cerere privind stabilirea valorii recalculate a acţiunilor deţinute de autorii reclamanţilor, stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând valoarea recalculată a acţiunilor, ca neîntemeiate. Pârâta a fost obligată la plata către reclamanţi a sumei de 3570 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:
Faţă de refuzul nejustificat al entităţii deţinătoare, de soluţionare a notificărilor formulate de reclamant şi faţă de competenţa dată instanţelor prin Decizia nr. 20/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în secţii unite, s-a constatat că preluarea imobilelor şi a celorlalte active aparţinând S.N.C. S.A.R. Sonaco naţionalizate în baza Legii nr. 119/1948, figurând în anexa nr. VII, poziţia 11 din acest act normativ a fost abuzivă, că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la măsurile reparatorii, prin echivalent, pentru un număr de 1.376,23 acţiuni (654 acţiuni, reprezentând cota de 3/4 din cele 872 acţiuni moştenite de I.L.C. de la tatăl său, 250,34 acţiuni, reprezentând 3/4 din cele 334 de acţiuni deţinute de către mama sa E.C.C. (fostă C. ), 116 deţinute în nume propriu şi 218, reprezentând acţiunile moştenite de pe urma primului său soţ, L.C., şi 472 acţiuni deţinute în nume propriu de către I.L.C.).
În ceea ce priveşte capetele de cerere privind stabilirea valorii recalculate a acţiunilor, stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând valoarea recalculată a despăgubirilor, acestea au fost respinse, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 septembrie 2012, încheierea din 18 mai 2012 a fost îndreptată, în sensul că, denumirea corectă a acestea este sentinţa civilă nr. 1096 din 15 mai 2012 şi nu încheiere, cum în mod greşit s-a consemnat.
Printr-o altă cerere, înregistrată din 22 februarie 2005 la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta P.N., a chemat în judecată, pârâta A.V.A.S., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze Decizia nr. 57 din 1 februarie 2005 emisă de pârâtă şi să fie obligată aceasta să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent, constând în acţiuni la o societate comercială tranzacţionată pe piaţa de capital pentru imobilul compus din apartamentele A şi B de la etajul 1, apartamentul A de la etajul 6 şi terenul aferent acestor apartamente, situat în Bucureşti, sector 2 şi pentru celelalte active care au aparţinut S.N.C. S.A.R. Sonaco, care a fost naţionalizat.
Prin sentinţa civilă nr. 535 din 17 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosar nr. 883/2005, a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată, reţinându-se că în cauză nu s-a dovedit faptul că acţiunile deţinute la S.N.C. s-au aflat în patrimoniul E.C. la data naţionalizării.
După două cicluri procesuale, prin Decizia nr. 167/ A din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta P.N., în contradictoriu cu intimata pârâtă A.V.A.S., a fost schimbată în tot sentinţa în sensul că: a fost admisă contestaţia împotriva Deciziei nr. 57 din 1 februarie 2005 emisă de A.V.A.S. şi obligată pârâta să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în favoarea reclamantei, pentru un număr de 872 acţiuni, deţinute de autorul reclamantei, numitul L.C. la S.A.C. S.A.R. Sonaco, a căror valoare reactualizată, conform art. 31 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001, a fost stabilită de expertul contabil C.P. la suma de 5.044.040 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin deciziile de casare s-a stabilit că în cauză s-a dovedit faptul că defunctul L.C. deţinea un număr de 872 acţiuni la S.A.R. S.A.C. Sonaco, reprezentând 21,80 % din totalul acţiunilor Sonaco şi în urma expertizei efectuate s-a constatat că valoarea imobilului situat în Bucureşti, sector 5, în suprafaţă de 5.736 mp este de 1.345 lei/mp, iar acesta este inclus în cadrul activelor nete din bilanţul contabil al societăţii Sonaco.
Împotriva încheieri din 18 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, astfel cum a fost îndreptată, au formulat recurs atât reclamanţii, cât şi pârâta, soluţionate prin Decizia nr. 486 din 5 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Prin decizia pronunţată în recurs, în raport de efectul lucrului judecat al Deciziei nr. 167/ A din 17 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a acordat reclamantei P.N. un nr. de 872 de acţiuni, s-a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la 588 acţiuni, reprezentând suma de 5.268.485,879 lei, care în urma actualizării reprezintă 6.866.575.101,98 lei, iar în urma aplicării indicelui de inflaţie totalizează 1.885.561, 68 lei, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Anterior soluţionării recursului, împotriva încheieri din 18 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, astfel cum a fost îndreptată, A.V.A.S., în prezent A.A.A.S. a formulat şi cerere de revizuire, îndreptată împotriva aceleiaşi încheieri, în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., apreciind că această hotărâre este contrară Deciziei civile nr. 167/ A din 17 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În raport de dispoziţiile legale invocate, revizuenta a solicitat instanţei să se constate că: există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, hotărârile sunt date în cauza diferite, iar în a doua cauză nu a fost invocată excepţia puterii de lucru judecat şi a arătat că prin acordarea şi în cel de-al doilea caz a unui număr de acţiuni, a determinat practic imposibilitatea aducerii la îndeplinire a celor două hotărâri judecătoreşti.
În şedinţa publică din 6 iunie 2013, intimaţii C.H.M. şi C.T.R. au invocat excepţiile privind lipsa de obiect şi lipsa de interes a cererii de revizuire.
Ambele excepţii vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii de revizuire îl constituie încheierea din 18 mai 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. 32136/3/2010, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 28 septembrie 2012, pronunţată de aceleiaşi instanţă.
Prin decizia pronunţată în recurs, dispozitivul acesteia a fost modificat în sensul reducerii numărului de acţiuni acordate reclamanţilor şi a admiterii capătului de cerere privind stabilirea valorii recalculate a acţiunilor, însă decizia nu a fost modificată în totalitate, instanţa de recurs menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei recurate, aşa încât nu se poate reţine că cererea de revizuire este lipsită de obiect.
Cât priveşte excepţia lipsei de interes, se constată că pârâta prezintă interes în promovarea cererii de revizuire, întrucât prin decizia pronunţată în recurs, hotărârea a fost modificată doar în parte, astfel că, pentru ceea ce nu s-a modificat, revizuenta prezintă interes.
În şedinţa publică din 6 iunie 2013, instanţa din oficiu a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, excepţie întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Revizuirea, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive şi potrivnice, date în dosare deosebite; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, şi ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
In speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire şi anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a pronunţat în litigiul având ca obiect cererea reclamantului I.L.C., formulată în nume propriu şi în calitate de moştenitori al părinţilor săi, L.C. şi E.C.C., de obligare a pârâtei A.V.A.S. la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele şi celelalte active ale S.N.C. S.A.R. Sonaco, stabilirea valorii recalculate a acţiunilor deţinute la societate de către acesta şi autorii săi şi obligarea pârâtei la plata acestor despăgubiri. În acest litigiu, intervenienta P.N. a fost chemată în judecată pentru opozabilitate.
În litigiul soluţionat prin Decizia nr. 167/ A din 17 februarie 2011a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, obiectul cauzei l-a reprezentat cererea reclamantei P.N., în calitate de legatară universală a celui de al doilea soţ al E.C.C., R.C., prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 57 din 1 februarie 2005 emisă de pârâta A.V.A.S. şi obligarea acesteia la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în acţiuni la o societate comercială tranzacţionată pe piaţa de capital, din imobilul şi celelalte active ale S.N.C. S.A.R. Sonaco.
Totodată, se constată că în acest litigiu, deşi pârâtă a fost tot A.V.A.S., reclamantă a fost doar P.N., I.L.C. sau moştenitorii acestuia nefigurând în proces.
Prin urmare, se constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a încălcat principiul autorităţii de lucru judecat în raport de hotărârea judecătorească pretins a fi potrivnică de către revizuentă, întrucât cele două litigii nu au avut acelaşi obiect şi părţi, astfel că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
De aceea, instanţa, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune respingerea acesteia în consecinţă.
Totodată, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe revizuentă la plata sumei de 2.480 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii C.H.M. şi C.T.R., conform chitanţei de plată a onorariului de avocat depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile privind lipsa de obiect şi lipsa de interes, invocate de intimaţii C.H.M. şi C.T.R.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii din 18 mai 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. 32136/3/2010, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 28 septembrie 2012 a aceleiaşi instanţe, formulată de revizuenta A.V.A.S., în prezent A.A.A.S.
Obligă pe revizuentă la plata sumei de 2.480 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii C.H.M. şi C.T.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3179/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3178/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
