ICCJ. Decizia nr. 322/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A Il-A CIVILĂ
Decizia nr. 322/2013
Dosar nr. 3719/1/2011
Şedinţa publică de ia 30 ianuarie 2013
Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3152 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în dosarul nr. 25567/3/2009, a fost respins, ca nefundat, recursul declarat de pârâta SC P.C.D. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 471 din 17 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială,
Prin cererea înregistrată Ia data de 8 decembrie 2011, SC P.C.D. SRL BUCUREŞTI a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3152 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a Il-a civilă, invocând în drept dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În motivare, contestatoarea susţine, în esenţă, că instanţa a omis să cerceteze motivul de recurs referitor Ia unele înscrisuri depuse la dosarul cauzei.
Din actele depuse la dosarul cauzei, cu referire Ia Repartiţia nr. 36170 din 04 mai 1990 a Primăriei Sectorului 8 Bucureşti – S.A.S.C.C.E.A., autorizaţia de construire nr. 8/ V din 13 mai 1992, adresa nr. 20554 din 08 iulie 2011 eliberată de Serviciului disciplină în construcţii şi fişaj stradal al Consiliu/ui Local al Sectorului 8 Bucureşti, contestatoarea susţine că SC P.C.D. SRL este un constructor de bună credinţă şi nu poate fi evacuată din clădirea proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi numai după o justă şi prealabilă despăgubire.
În consecinţă, conform actelor depuse Ia dosarul cauzei, consideră că A.P.S. 8 nu are calitatea nici să ceară, nici să obţină evacuarea societăţii contestatoare, intimata neavând calitate procesuală, întrucât terenul este în folosinţa SC P.C.D. SRL, iar clădirea este proprietatea acesteia.
Intimata A.P.S. 8 BUCUREŞTI nu a formulat întâmpinare.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele care succed;
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-I numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Analizând însă decizia atacată, se constată că recursul a fost cercetat din perspectiva tuturor criticilor de nelegalitate formulate de recurentă, şi care au putut fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 3 C. proc. civ., iar dezlegarea dată recursului prin decizia atacată nu este rezultatul unei omisiuni, prezenta contestaţie în anulare fiind nefondată din perspectiva dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.
Contrar susţinerilor contestatoarei, instanţa de recurs, din examinarea actelor aflate la dosar a răspuns criticilor vizând dreptul de proprietate al pârâtei asupra construcţiei, reţinând că prin autorizaţia de construire nr. 8V din 13 mai 1992 emisă de Primăria Sectorului 8 Bucureşti, SC P.C.D. SRL a fost autorizata să execute lucrări pentru un spaţiu de producere şi desfacere în suprafaţă totală de 130 m.p., însă la data eliberării autorizaţiei, aceasta nu deţinea niciun drept asupra terenului.
A mai reţinut că terenul menţionat în contractul de asociere face parte din domeniul public al Municipiului Bucureşti, astfel încât acesta nu poate fi înstrăinat, ci poate fi dat doar în administrare, poate fi concesionat sau închiriat, conform Legii nr. 213/1998 (pagina 11 a decizie contestate).
Prin urmare, în speţă, nu se justifică admiterea contestaţiei, deoarece criticile invocate de către contestatoare nu corespund prevederilor art. 318 C. proc. civ., nefiind vorba de absenţa punctului de vedere al instanţei, ca rezultat al omisiunii cercetării unuia dintre motivele de casare invocate. Contestatoarea nu face decât să repună în discuţie, în prezenta cauză, soluţia însăşi a instanţei de recurs, ceea ce nu este permis pe calea contestaţiei în anulare, precum şi probleme de fond ce au fost soluţionate de instanţa de recurs, care s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate de parte,
Motivele invocate de contestatoare se circumscriu unor critici împotriva deciziei irevocabile, care o transformă într-un recurs la recurs, or, prevederile art. 318 C. proc. civ., au un câmp limitat de aplicaţie, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv pentru a nu deschide calea unui veritabil recurs la recurs.
În mod constant, în jurisprudenţa sa, C.E.D.O. a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui „recurs deghizat”, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.
De asemenea, C.E.D.O., a subliniat frecvent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului ress iudicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 8 din Convenţie (Cauza M. vs. România, 28105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).
În acelaşi sens, Curtea de la Strasbourg a reţinut că „supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de ta acest principiu decât atunci când o cer motive substanţiale şi imperioase” (cauza S.T. c, România, Hotărârea din 12 octombrie 2008),
Nemulţumirea contestatoarei cu privire Ia soluţia pronunţată sau cu privire la argumentele care au format convingerea instanţei de recurs nu poate conduce la admiterea contestaţiei în anulare de faţă, iar aspectele invocate în motivarea cererii nu reprezintă omisiuni în sensul art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.
Pentru considerentele anterior expuse şi nefiind îndeplinite cerinţele art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ., se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P.C.D. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 3152 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în dosarul nr. 25567/3/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P.C.D. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 3152 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în dosarul nr. 25567/3/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 311/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 343/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
