ICCJ. Decizia nr. 325/2013. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 325/2013
Dosar nr. 478/45/2010
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 octombrie 2009 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, G.A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 583 din 3 iunie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
În motivarea cererii de revizuire s-au invocat dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 4, 7 şi 8 C. proc. civ.
Revizuenta a precizat ulterior, referitor la motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., că hotărârea atacată este contrară deciziei civile nr. 672 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Iaşi şi sentinţei civile nr. 5275 din 15 decembrie 2002 a Judecătoriei Paşcani.
Prin Decizia nr. 2936 din 11 mai 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuienta G.A. împotriva Deciziei nr. 583 din 3 iunie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
A declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 şi 8 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Pentru a decide astfel, instanţa înaltei Curţi a reţinut că, potrivit art. 324 alin. (1) pct. l C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Cum hotărârea atacată pentru acest motiv de revizuire a fost pronunţată la 03 iunie 2005 de Curtea de Apel Iaşi (ca instanţă de recurs), cererea de revizuire putea fi formulată până la 03 iulie 2005 inclusiv.
Ca urmare, cererea de revizuire formulată la 28 octombrie 2009 a depăşit cu câţiva ani termenul de o lună prevăzut de textul mai sus menţionat.
Cât priveşte cererea de revizuire a aceleiaşi hotărâri, însă pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 4 şi 8, având în vedere că decizia aparţine Curţii de Apel Iaşi, în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc. civ. competenţa de soluţionare a cererii pe fondul său, revine acestei din urmă instanţe, ca instanţă care a pronunţat hotărârea definitivă a cărei revizuire se cere.
Astfel învestită, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 543 din 23 noiembrie 2010, irevocabilă, a respins cererea de revizuire formulată de G.A. împotriva deciziei nr. 583 din 3 iunie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 4 şi 8 C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă decizii revizuienta a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02 februarie 2011, fiind fixat termen de judecată la 25 octombrie 2011.
La termenul din data de 25 octombrie 2011, înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Aşadar, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 25 octombrie 2011, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că nici una dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de revizuenta G.A. împotriva Deciziei nr. 543 din data de 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3240/2013. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3422/2013. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
