ICCJ. Decizia nr. 3424/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3424/2013
Dosar nr. 183/2/2002
Şedinţa publică din 18 iunie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 210/ A din data de 22 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile formulate de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, reprezentat legal de Primarul General şi de către intervenienţii B.D. şi R.D. împotriva Sentinţei civile nr. 938 din 18 iunie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că s-a admis cererea de intervenţie accesorie şi s-a respins acţiunea precizată pentru lipsă calitate procesuală activă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii M.J.M., M.D. şi R.M.C. la data de 07 mai 2010.
La termenul din data de 05 aprilie 2011, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Ca urmare, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, la termenul din data de 05 aprilie 2011, stabilit pentru soluţionarea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. , Înalta Curte a suspendat judecata recursului pentru depunerea certificatului de moştenitor şi indicarea moştenitorilor defunctei R . M . C .
În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii M.J.M., M.D. şi R.M.C. împotriva deciziei nr. 210/ A din data de 22 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3423/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3451/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
