ICCJ. Decizia nr. 3302/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3302/2013
Dosar nr. 3496/2/2011
Şedinţa publică din 13 iunie 2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1118 din 17 septembrie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis contestaţia formulată de reclamanţii contestatori P.P.G., P.I.A. şi D.Z., în contradictoriu cu pârâţii A.V.A.S., Municipiul Cluj-Napoca, Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Cluj Napoca prin primar, şi SC H.P. SRL, succesoare a SC V.I. SA, a anulat decizia nr. 28 din 15 februarie 2007 a A.V.A.S.
A dispus restituirea în natură, către reclamanţii contestatori, a imobilului constând în: apartamentele X şi Y situate în Municipiul Cluj Napoca, str. H., înscrise în C.F. nr. XX Cluj Napoca, nr. topo 9881/2/I şi nr. X2.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul, a reţinut că:
Prin acţiunea din data de 17.03.2007, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a Civilă, reclamanţii P.P.G., P.I.A. şi D.Z. au chemat în judecată pe pârâtele A.V.A.S., Comisia Locala Pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 Cluj Napoca prin primar şi SC Vel Pitar SA R Vâlcea - sucursala Cluj-Napoca, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună modificarea Deciziei AVAS nr. 28 din 15 februarie 2007 şi să dispună restituirea în natură a imobilelor solicitate şi anume apartamentele l şi 2 situate în Cluj Napoca, str. H. nr. 36, înscrise în CF nr. XX Cluj-Napoca nr. topo X1 şi X2.
În motivarea acţiunii reclamanţii au învederat instanţei că Legea nr. 10/2001, republicată, în art. 29 prevedea că imobilele preluate abuziv de stat care se evidenţiază în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate se restituie prin echivalent (despăgubiri). Legea nr. 247/2005 a abrogat art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, prin art. 66 Titlul I din această lege, având ca efect aplicarea regulii de restituire în natură şi în cazul imobilelor preluate abuziv de către stat evidenţiate în patrimoniul societăţilor comerciale.
Prin sentinţa civilă nr. 896 din 19 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în Dosarul nr. 9636/3/2007, s-a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva deciziei nr. 28 din 15 februarie 2007 formulată de reclamanţii P.P.G., P.I.A. şi D.Z. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.
Din preambulul acestei sentinţe, s-a reţinut că Tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor SC V.I. SA Bucureşti şi Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 Cluj-Napoca.
Prin decizia civilă nr. 396 din 14 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 9636/3/2007, s-a respins ca nefondat, apelul formulat de apelanţii reclamanţi P.P.G., P.I.A. şi D.Z., împotriva sentinţei civile nr. 896 din 19 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în Dosarul nr. 9636/3/2007, în contradictoriu cu intimata pârâtă A.V.A.S.
Prin decizia civilă nr. 1544 din 13 februarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi proprietate intelectuală în Dosarul nr. 9636/3/ 2007, s-a admis recursul declarat de reclamanţii P.P.G., P.I.A. şi D.Z. împotriva deciziei civile nr. 396 din 154 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 9636/3/2007, s-a casat decizia, s-a admis apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 896 din 19 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza pentru rejudecare la acelaşi Tribunal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în esenţă, că în speţă, trebuia să se verifice aplicabilitatea art. 27 din Legea nr. 10/2001, în forma iniţială, respectiv să se stabilească dacă imobilele au fost preluate cu sau fără titlu valabil de către stat şi, respectiv, dacă la data formulării notificării imobilele erau deja evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale integral privatizate cu respectarea legii.
Cu ocazia rejudecării după casare, cauza a fost înregistrată, pe rolul Tribunalului Bucureşti secţia a V-a civilă, sub nr. 9636/3/2007.
Analizând probele administrate în cauză, Tribunalul a constatat că imobilul situat în Cluj - Napoca, str. H., înscrise în CF nr. XX Cluj - Napoca, cu nr. cadastral X1 şi X2, ce formează obiectul prezentului litigiu, constituie acelaşi imobil care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 11 septembrie 1931, prin care autorul reclamanţilor, P.P., brutar, a cumpărat prăvălia de brutărie situată în Cluj şi atelierul aparţinător acesteia.
Aşa cum s-a reţinut mai sus, prin asocieri şi divizări succesive, imobilul a ajuns să fie deţinut în prezent, de către pârâta SC H.P. SRL Bucureşti.
În aplicarea Legii nr. 10/2001, A.V.A.S. a emis decizia nr. 28 din 15 februarie 2007, prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilelor formulată de moştenitorii fostului proprietar P.P. şi a propus acordarea unor despăgubiri echivalente, cu motivarea că imobilele sunt evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate.
Pentru argumentele de fapt şi de drept menţionate mai sus, tribunalul a apreciat că Decizia nr. 28 din 15 februarie 2007 emisă de A.V.A.S., prin care această instituţie a respins cererea de restituire în natură a imobilelor formulată de moştenitorii fostului proprietar P.P. şi a propus acordarea unor despăgubiri echivalente, cu motivarea că imobilele sunt evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, este nelegală şi netemeinică, astfel că s-a admis contestaţia reclamanţilor şi s-a anulat această decizie.
Aşa cum s-a reţinut mai sus, respingerea cererii de restituire în natură a imobilului şi propunerea pentru acordarea unor despăgubiri pentru acesta este nelegală şi netemeinică, Tribunalul constatând că au trecut peste 9 ani de zile, fără ca notificarea reclamanţilor să-şi găsească rezolvarea legală şi temeinică, într-un termen rezonabil, fiind astfel în prezenţa unui refuz nejustificat de soluţionare legală a cererii, astfel că, având în vedere şi Decizia nr. XX/2007 pronunţată de Î.C.C.J. în secţii unite, în rezolvarea recursului în interesul legii, instanţa urmează să soluţioneze cererea reclamanţilor pe fondul său, în temeiul dispoziţiilor legale citate.
Astfel, s-a admis cererea reclamanţilor, iar Tribunalul a dispus restituirea în natură, către reclamanţi, a imobilului constând în: apartamentele X şi Y situate în Municipiul Cluj Napoca, str. H., înscrise în C.F. nr. XX Cluj Napoca, X1 şi nr. X2.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel SC H.P. SRL şi A.V.A.S.
A.V.A.S. a motivat în esenţă apelul în sensul că s-au aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 10/2001 întrucât nu a stabilit clar şi precis cui incumbă restituirea în natură a imobilului.
Totodată reiterează excepţia lipsei calităţii procesual pasive a A.V.A.S. faţă de obiectul acţiunii şi anume restituirea în natră a imobilului, deoarece această obligaţie revine numai unităţii deţinătoare.
Totodată A.V.A.S. nu a avut calitatea de proprietar al acestui imobil în litigiu.
Prin al doilea motiv de apel se critică sentinţa întrucât au dreptul la despăgubiri, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001. Or, A.V.A.S. şi-a îndeplinit obligaţiile legale emiţând o decizie în acest sens, iar plata efectivă se face de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nu de A.V.A.S.
Apelul a fost apreciat ca nefondat, fiind respins pentru următoarele considerente:
Corect prima instanţa a interpretat dispoziţiile Legii nr. 10/2001, iar restituirea în natură revine A.V.A.S.; totodată nefiind întemeiată nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. (care de altfel a şi emis o decizie, decizia din 15 februarie 2007).
Controversa referitoare la actualul art. 29 din Legea nr. 10/2001 care ar prevede numai obligativitatea unei despăgubiri este faptul că anterior art. 29 (actual din Legea nr. 10/2001) era art. 27 care avea o altă formulare. Or, trecând mai mult de 9 ani de la formularea notificării de către reclamanţii şi că prin dispoziţiile instanţei de casare se impune a se analiza aplicabilitatea art. 27 din Legea nr. 10/2001, corect a procedat prima instanţă când a obligat A.V.A.S. la restituirea în natură a imobilului.
Este adevărat că prin decizia civilă nr. 830 din 24 iulie 2008 Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, care reglementa art. 27 din Legea nr. 10/2001 unde se făcea distincţie între imobilele preluate cu titlu sau fără titlu, dar la modificarea Legii nr. 10/2001, art. 27 a devenit art. 29 cu un conţinut diferit.
Ca atare, se reţine că motivele de apel sunt neîntemeiate şi conform art. 296 C. proc. civ., apelul A.V.A.S. a fost respins ca nefondat.
Aşa cum s-a arătat şi în motivarea respingerii apelului A.V.A.S., situaţia de fapt era reţinută deja prin ciclurile procesuale anterioare, iniţial la 19 iunie 2007 se admiseră excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC V.I. SA Bucureşti (sentinţa civilă nr. 896 din 19 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, hotărâre însă casată), iar prin încheierea din 19 ianuarie 2010 a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă SC H.P. SRL (succesoare a SC V.I. SA Bucureşti) ce şi-a însuşit toate apărările formulate de antecesorii săi, s-a luat din nou în discuţie această excepţie. Or, cum prin asocieri şi divizări succesive imobilul a ajuns să fie deţinut în prezent de către apelanta SC H.P. SRL, excepţia calităţii procesuale pasive nu poate fi reţinută şi va fi respinsă.
Faţă de acestea, şi celelalte motive de apel (invocarea jurisprudenţei C.E.D.O., a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 10/2001, dobândirea cu bună credinţă a imobilului), s-au reţinut a fi neîntemeiate şi ca atare, conform art. 296 C. proc. civ. apelul SC H.P. SRL a fost respins ca nefondat.
S-a respins cererea pentru cheltuieli de judecată ca nedovedită, formulată de P.P.G.
Împotriva deciziei civile nr. 214/A din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs pârâtele SC H.P. SRL şi A.V.A.S. care au susţinut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate:
Recurenta A.V.A.S. a susţinut că instanţele de fond de apel au aplicat în mod nelegal dispoziţiile Legii nr. 10/2001, anulând decizia motivată nr. 28 din 15 februarie 2007 a A.V.A.S. prin care legal s-au propus despăgubiri intimaţilor în condiţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Aşa cum se poate constata, obligaţia de restituire în natură a fost stabilită atât împotriva A.V.A.S., cât şi a celorlalţi pârâţi din cauză iar instanţa de apel în mod nelegal nu a stabilit în mod clar şi precis cui incumbă obligaţia de restituire în natură a imobilului.
Faţă de cele arătate, se reiterează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S., faţă de obiectul acţiunii, respectiv restituirea în natură a imobilului revendicat.
Cu privire la capătul de cerere din acţiune privind restituirea în natură a imobilului revendicat, se învederează instanţei că A.V.A.S. nu are obligaţia legală de a restitui în natură imobilele revendicate de foştii proprietari, aceasta revenind exclusiv unităţii deţinătoare a imobilului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, în cadrul activităţii sale şi în exercitarea atribuţiilor ce-i revin în procesul de privatizare a societăţilor comerciale la care statul este acţionar, A.V.A.S. nu a avut şi nu are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar de acţionar în numele statului.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, unitatea deţinătoare a imobilului din cauză, în sensul dispoziţiilor art. 21 din lege este SC M. SA Rm. Vâlcea, aşadar, A.V.A.S. nu este deţinătoare şi nu are drept de proprietate asupra imobilului revendicat în cauză.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, se învederează instanţei că A.V.A.S. în mod legal a emis decizia motivată conform prevederilor art. 29 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
Obiectul acţiunii este contestarea deciziei motivate nr. 28/2007 a A.V.A.S. şi restituirea în natură a imobilului revendicat, în condiţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, în condiţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, A.V.A.S. are obligaţia să emită o decizie motivată, pentru propunerea de acordare de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În cauză se dovedeşte că A.V.A.S. şi-a executat obligaţiile legale prin emiterea deciziei motivate nr. 28/2007 prin care au fost propuse măsuri reparatorii/despăgubiri intimaţilor pentru imobilul revendicat, aşadar a fost recunoscută calitatea de persoane îndreptățite a intimaţilor, în condiţiile Legii nr. 10/2001/R.
Recurenta SC H.P. SRL a susţinut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate:
Se consideră că este incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. deoarece decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Instanţa nu s-a pronunţat asupra următoarelor motive de apel: motivul 1 de apel care presupunea analiza excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, motivul 2 de apel - tardivitatea cererii de restituire a imobilului, motivul 5 de apel prin care au invocat greşita aplicare a art. 1 şi 2 din Decretul nr. 92/1950, motivul 6 de apel prin care se invocă greşita aplicare a art. 29.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, motivul 7 de apel privind efectul dispoziţiilor art. 33 din Decretul - lege nr. 115/1938; motivul 8 de apel prin care se invoca greşita înlăturare de către instanţa de fond a efectelor unor acte translative de proprietate; motivul 9 prin care se invocă efectul dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 10/2001 privind protecţia dobânditorului de bună-credință şi motivul 10 de apel prin care se invocă efectul jurisprudenței C.E.D.O. (hotărârile din cauzele Raicu contra României, Pincova şi Pine contra Republicii Cehe) din perspectiva protecţiei bunului recurentei.
O altă critică vizează incidenţa motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece au fost greşit aplicate în cauză dispoziţiile deciziei XX/2007 a I.C.C.J.
Astfel, instanţa de apel a respins motivul 3 de apel prin care invocase o greşită aplicare a deciziei XX/2007 a I.C.C.J. prin unica justificare că „de la data notificării au trecut mai mult de 9 ani, deci peste un termen rezonabil (...) şi ca atare, s-a soluţionat cererea pe fondul său".
Se mai consideră că instanţa de apel în mod greşit a făcut o interpretare a sferei de aplicare a dispoziţiilor Capitolului II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 care defineşte noţiunea de „unitatea deţinătoare" şi de „entitate investită cu soluţionarea notificării".
Societatea recurentă nu se încadrează în niciuna dintre ipoteze, neavând calitate procesuală pasivă într-o plângere formulată împotriva unei decizii emise de o entitate încadrabilă între cele prevăzute de lege şi care a fost investită cu soluţionarea unei notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Prin menţinerea soluţiei instanţei de fond, instanţa de apel a făcut o interpretare greşită a art. 29 (fost 27) din Legea nr. 10/2001 republicată, deoarece instanța de fond considerase în mod eronat că în cauză este vorba de o preluare fără titlu, prin nerespectarea dispoziţiilor art. 2 din Decretul nr. 92/1950.
Se mai arată că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 10/2001 care prevăd protecția subdobânditorului de bună - credinţă în situaţia imobilelor preluate fără titlu valabil.
Din perspectiva acestor dispoziţii legale, instanţa trebuia să constate, pe de-o parte, că actele juridice de înstrăinare (inclusiv prin privatizare) ale apartamentelor (în realitate, magazin, depozit şi anexe astfel cum sunt evidenţiate în C.F. nr. XX) nu au fost atacate în termenul legal de către reclamanţi, astfel că nu poate fi anihilat efectul lor translativ de proprietate, înscris în C.F., în regim tabular.
Prin urmare, societăţile de la care apelanta pârâtă actuală a dobândit imobilul în litigiu cu bună - credinţă, beneficiind de prezumţia absolută de proprietate a statului înscris ca proprietar tabular necontestat al acestui imobil anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi anterior privatizării SC P. SA.
Analizând recursurile declarate prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că aceste sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Criticile recurentelor SC H.P. SRL şi A.V.A.S. vizează, în esenţă, greşita soluţionare, în opinia lor, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, pe de o parte, şi eronata aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, pe de altă parte. Aceste critici se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar care nu se justifică în speţă.
Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile Legii nr. 10/2001, atât în privinţa calităţii procesuale pasive a A.V.A.S., cât şi sub aspectul restituirii în natură a imobilului în litigiu.
Potrivit art. 27 (în prezent art. 29) din Legea nr. 10/2001 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 247/2005 pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
Prin urmare, în situaţia constatării preluării imobilului fără titlu, la acel moment legislativ, se aplica regula restituirii în natură a imobilului.
Însă, în speţa de faţă, instanţa nu avea nici un motiv să nu facă aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare de la data soluţionării notificării faţă de principiul de drept potrivit căruia legea civilă se aplică de îndată ce a fost adoptată, tuturor situaţiilor ce se ivesc după intrarea ei în vigoare, fiind exclusă aplicarea legii vechi. Principiul aplicării imediate a legii civile noi este o consecinţă a principiului consacrat constituţional al retroactivităţii legii civile (art. 15 Constituţie) întrucât, dacă legea nu are putere retroactivă, pentru viitor, însă, ea se aplică de îndată.
Fiind sesizată cu soluţionarea unei contestaţii împotriva deciziei emise de A.V.A.S., prima instanţă a analizat legalitatea şi temeinicia acestei decizii prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la data emiterii ei, respectiv Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Potrivit art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 rep. în redactarea în vigoare la data soluţionării notificării:
"(1) Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
(3) în situaţia imobilelor prevăzute la alin (1 şi (2) măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător".
Întrucât aceste dispoziţii legale reglementează excepţia de la regula restituirii în natură a imobilelor notificate, ele sunt de strictă interpretare, aplicarea lor depinzând de îndeplinirea următoarelor condiţii: 1. bunul să fie evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate; 2. societatea respectivă să nu facă parte dintre cele enumerate la art. 21 alin. (1) şi (2) din lege, respectiv "regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public" alin. (1) sau "statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizaţie cooperatistă este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care deţine imobilul dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută" alin. (2).
Nici celelalte critici formulate de recurenţi nu subzistă deoarece, în mod just a motivat instanţa de apel că situaţia de fapt a fost reţinută deja prin ciclurile procesuale anterioare; iniţial la 19 iunie 2007 se admisese excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC V.I. SA Bucureşti (sentinţa civilă nr. 896 din 19 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, hotărâre însă casată), iar prin încheierea din 19 ianuarie 2010 a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă SC H.P. SRL (succesoare a SC V.I. SA Bucureşti) ce şi-a însuşit toate apărările formulate de antecesorii săi, luându-se din nou în discuţie această excepţie. Or, cum prin asocieri şi divizări succesive imobilul a ajuns să fie deţinut în prezent de către apelanta SC H.P. SRL, excepţia calităţii procesuale pasive a fost respinsă.
Pentru aceste considerente, se vor respinge recursurile declarate şi în baza art. 312 se va menţine decizia civilă recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2), (4) din Legea nr. 10/2001.
Respinge recursurile declarate de pârâtele SC H.P. SRL şi A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 214 A din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3259/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3305/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
