ICCJ. Decizia nr. 3398/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3398/2013
Dosar nr. 2857/85/2013
Şedinţa de la 17 octombrie 2013
Asupra conflictul negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, modificată şi completată sub Dosar nr. 2857/85/2013, disjuns din Dosar nr. 7052/62/2012 declinat de către Tribunalul Braşov, reclamantul Sindicatul C.T.F. Braşov în numele şi pentru membrul său de sindicat S.P.G. a chemat în judecată pârâtele CN C.F.R. SA şi Sucursala Centrul Regional de Exploatare întreţinere şi Reparaţii Braşov, solicitând:
1. obligarea în solidar a pârâtelor de a plăti salariatului membru de sindicat ajutorul material aferent zilei feroviarilor pentru anul 2009 reprezentat de un salariu de bază brut la nivelul clasei unu de salarizare în cuantum de 570 lei, actualizat la zi cu rata inflaţiei şi dobânda legală de la data scadenţei (23 aprilie a fiecărui an) şi până la data plăţii efective a acestuia;
2. obligarea în solidar a pârâtelor de a plăti salariatului membru de sindicat ajutorul material de Plaţi pentru anul 2009 reprezentat de un salariu de bază brut la nivelul clasei unu de salarizare în cuantum de 570 lei, actualizat la zi cu rata inflaţiei şi dobânda legală de la data scadenţei şi până la data plăţii efective a acestuia;
3. obligarea în solidar a pârâtelor la plata către salariatul membru de sindicat a salariului suplimentar pentru anul 2008 şi 2009 reprezentat de un salariu de bază brut la nivelul clasei unu de salarizare în cuantum de 570 lei, actualizat la zi cu rata inflaţiei şi dobânda legală de la data scadenţei şi până la data plăţii efective a acestuia;
4. obligarea în solidar a pârâtelor la plata către salariatul membru de sindicat a salariului suplimentar pentru anul 2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru fiecare salariat în parte, actualizat la zi cu rata inflaţiei şi dobânda legală de la data scadenţei şi până la data plăţii efective a acestuia;
5. obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 952/ M din 27 iunie 2012 a declinat competenta de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul Sindicatul C.T.F. Braşov în numele şi pentru membrul său de sindicat S.P.G. în favoarea Tribunalului Sibiu, reţinând incidenţa art. 2 pct. 1 lit. c) şi art.158 C. proc. civ.
Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 644/2013 din 27 mai 2013 completată cu sentinţa civilă nr. 921 din 12 iulie 2013 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a trimis dosarul Î.C.C.J. pentru soluţionarea acestui conflict.
În argumentarea acestei sentinţe Tribunalul Sibiu, a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2010, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
S-a reţinut că Legea nr. 62/2010 reglementează o competenţă teritorială alternativă obligatorie a cauzelor în care salariatul are calitatea de reclamant, doar o persoană fizică fiind susceptibilă de a avea domiciliu sau loc de muncă iar prin raportare la acest din urmă criteriu Tribunalul Braşov este competent în soluţionarea cauzei.
Cum în cauza dedusă judecăţii, reclamantul are sediul în Braşov, în temeiul art. 269 alin. (2) din codul muncii, s-a constatat că Tribunalului Braşov îi revine competenţa de soluţionare a acestei cauze.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă Înalta Curte constată:
Potrivit art.20 (2) Cod procedură civilă există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeaşi pricină.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă Curtea constată că cele două instanţe Tribunalul Braşov şi Tribunalul Sibiu s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Analizând conflictul de competenţă ivit, în aplicarea dispoziţiilor ari. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa Tribunalului Braşov în soluţionarea cererii de chemare în judecată, pentru considerentele ce succed:
Competenţa de soluţionare a litigiilor având drept obiect conflicte de drepturi aparţine, potrivit art. 284 alin. (2) din C. muncii, instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul sau domiciliul reclamantul.
În cauza de fată, calitatea de reclamant o are Sindicatul C.T.F. Braşov ce are sediul în Municipiul Braşov.
Reclamantul a formulat acţiune în numele şi pentru membri de sindicat conform art.268 alin.1 lit. c) din C. muncii, în temeiul art. 28 din Legea nr.62/2011, privind sindicatele, care îi conferă dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege în exercitarea atribuţiilor conferite de această lege organizaţiilor sindicale.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, atribuţii în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor.
De asemenea, se statuează expres (alin. (3) al art. 28 din lege) că în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.
Aşadar, în determinarea competenţei teritoriale în asemenea cauze, în care sindicatului i se recunoaşte calitatea, nu doar de a acţiona (de reprezentant), ci şi legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ţine seama, în sensul art. 269 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.
De altfel, această interpretare, în ceea ce priveşte art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social care a abrogat Legea nr. 54/2003, cu referire la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale, în acţiunea promovată în numele membrilor de sindicat precum şi în ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă, care este cea de la sediul sindicatului reclamant, a fost adoptată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 19/2012.
Cum în speţă, sediul sindicatului se află în circumscripţia Tribunalului Braşov, în favoarea acestei instanţe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3397/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3430/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
